Colectivismul totalitar

 

„Suntem conduşi spre a crede că toată lumea se opune la ceva şi nu este de acord cu corectitudinea politică, dar totuşi toată lumea este speriată de moarte de ceva. Deci, ce este acest ceva? Ei bine, este structura de putere oriunde se petrece să te afli.” – Rush Limbaugh.

Manifestul „corectitudinii politice”: oricine este declarat ca fiind cea mai mare victimă ajunge să fie cel mai mare tiran.

Cu toată forţa în lupta pentru corectitudinea politică

Bastionul colectivismului totalitar se bazează pe o cultură a corectitudinii politice.  Înainte ca autoritariștii să impună formulele lor rigide pentru formarea şi definirea unei false realităţi, trebuie să fie pregătit terenul pentru modelarea opiniei publice. Detaliile şi scenariul controlului mental funcţionează cel mai bine atunci când oamenii au adoptat deja o urbanitate de singularitate colectivă. Natura colectivismului totalitar (CT) se află pe următorul nivel după corectitudinea politică.

Presiunea exercitată de cei din jur poate fi de așteptat în timpul adolescenței, dar o parte a procesului de creștere necesită un nivel de maturitate pentru a distinge între fapte, conduită morală şi valori sociale, la care se ajunge printr-o examinare intelectuală clară și riguroasă. 

Sursa primară a bolilor mentale este mass-media. Pe măsură ce mijoacele de informare în masă își transmit invenţiile zilnice pe hârtia de tipar, saga-uri potrivite doar pentru maculatură, publicul se scufundă din ce în ce mai adânc în ceaţa războiului. Conflictul, care invadează minţile celor care încă mai pot gândi raţional, devine o luptă pentru supravieţuire. 

Analiza meritelor informaţiilor distribuite de baronii mass-media este o experienţă similară punerii pe masa de schingiuire a torturii politice. În timp ce canalele mass-media popularizează reflectoarele care focalizează lumina asupra rezultatului scontat, sforile propagandei sunt trase de intervenţia guvernului în procesul transmiterii diferitelor informaţii.

Rare sunt aluziile vreunui canal de informare al guvernului care să atace elitele conducătoare. Când o ameninţare singulară apare din marea masă ortodoxă a corectitudinii politice, paginile de hârtie folosite pentru a anihila un astfel de „câine turbat” curg fără număr. Protejarea ordinului primit este scopul din spatele profesării conformităţii complianţei.

Eradicarea dizidenţilor este suprema utilitate a aplicării corectitudinii politice asupra conştiinţei naţionale. Dacă nu urmezi sensul unic al drumului indicat, te trezești în decor. Este aproape imposibil să mai existe discursuri politice semnificative într-un mediu în care puritatea socializată a devenit o boală de sânge fatală. Condiţia septică determinată de un răspuns imun exagerat faţă de acceptarea unei versiuni închipuite a certitudinii este o infecţie mortală.

Un exemplu orbitor al începuturilor unei lumi cu susul în jos: corectitudinea politică a înlocuit politica britanică!  Este demn de menționat faptul că primele două regimuri totalitare europene din secolul XX aveau propriile versiuni de dogme ideologice.

Cum au început toate acestea? Corectitudinea Politică a început într-un think-tank (numit Şcoala de la Frankfurt) din Germania în 1923. Scopul era de a se găsi o soluţie la cea mai mare problemă pe care o întâmpinau implementatorii comunismului în Rusia. De ce nu se răspândea minunata idee a comunismului? (puteți urmări aici un scurt documentar, în limba engleză, pe această temă).

Şcoala de la Frankfurt a recomandat (printre altele):
- crearea de ofense rasiste;
- schimbări continue care să creeze confuzie;
- educație școlară despre sex şi homosexualitate (a copiilor);
- subminarea autorităţii şcolii şi profesorilor;
- imigrare în masă pentru a distruge identitatea națională;
- promovarea consumului excesiv de băuturi alcoolice;
- golirea bisericilor;
- un sistem judiciar pe care cetățeanul de rând să nu se poată baza și care să funcționeze împotriva victimelor fărădelegilor;
- dependenţa de stat sau de beneficiile de la stat;
- controlarea sau amuţirea mijloacelor de informare în masă;
- încurajarea distrugerii familiei.

Nu este deloc întâmplător faptul că aceleaşi teme ale distrugerii culturale afectează imperiul britanic şi întreaga societate omenească după „aşa-zisa” victorie împotriva fascismului. Marxismul cultural apărut după război are o contribuție de nedisputat în provocarea declinului şi distrugerii civilizaţiei vestice.

Ceea ce lipseşte în versiunea conformistă şi acceptată a istoriei recente este rolul şi influenţa arhitecţilor tribali în deconstruirea valorilor tradiţionale şi a celor creștine. Recunoașterea legăturii dintre războiul împotriva umanității și „chiriaşii” corectitudinii politice este un pas crucial în lupta amară pentru învingerea mişcării de eliminare a schimbului liber de cunoaştere şi a legăturilor fundamentale dintre oameni.
 
Într-o serie de emisiuni video ale Red Ice Creations, intitulate Conducerea minorităților: ascensiunea corectitudinii politice este menţionat un documentar realizat în 2005 (The line in the sand – Linia pe nisip) de cel care a fost regizorul american Byron Jost. Subiectul documentarului este rolul pe care l-a avut comunitatea evreiască reorganizată în crearea corectitudinii politice. Printre cei intervievaţi în documentar se numără dr. Kevin MacDonald, dr. E. Michael Jones, dr. James Sanchez şi activistul canadian pentru libertatea de exprimare Paul Fromm.

Evaluați dovezile şi întrebaţi-vă cine beneficiază de fapt de pe urma demontării dezastruoase a moştenirii noastre europene? O cultură a „corectitudinii politice” nu este compatibilă cu libertatea individului sau cu libertatea socială.

În ultimii 50 de ani s-a văzut accelerarea atacurilor asupra tuturor aspectelor  gândirii, moralei şi discursului politic din Vest. Într-un eseu din New Yorker, numit Not a Very P.C. Thing to Say (Nu este prea corect politic să afirmi asta), jurnalistul Jonathan Chait explică: „Mişcarea corectitudinii politice şi-a asumat o prezenţă dominantă în spaţiul psihic al oamenilor activi politic în general și a celor de stânga în particular”.

Jurnalistul Anthony Zurcher de la BBC comentează asupra pericolului substanţial reprezentat de CP, dacă i se va permite să devasteze ambianța socială, în articolul Un război al corectitudinii politice care nu s-a sfârşit cu adevărat. 

„Chait defineşte această nouă corectitudine politică ca fiind în principal un război pustiitor între liberali, unde «mai mulţi membri radicali de stânga încearcă să reglementeze discursurile politice prin definirea punctelor de vedere opuse propriilor viziuni ca fiind bigote şi ilegitime». În esență, un discurs astfel reglementat ar fi neliberal și împotriva libertății de exprimare.

Printre exemple ale extremismului CP al zilelor noastre, Chait citează îndemnurile către bărbaţii albi să-și «verifice privilegiul»; atenţionările țintite împotriva articolelor şi a programei universitare; calificarea unor desconsiderări nesemnificative drept «microagresiuni» care, toate împreună, creează un mediu ostil pentru cei fără putere; solicitări pentru un  limbaj care să faciliteze includerea socială a transexualilor; proteste care au împiedicat lectori controvesaţi să apară în campusurile universitare.”

Tradiţionaliştii sinceri apără libertatea de exprimare, dar războiul împotriva adevăratelor valori americane şi a unui mod raţional de a trăi a fost început de pseudo intelectuali, care au fost convertiţi la manualul colectivist dement şi bolnav scris într-un limbaj marxist şi implementat de monolitul mass-media şi de structura de îndoctrinare prin educaţie.

Contragreutatea naturală la o asemenea pervertire endemică poate fi văzută în fenomenul Donald Trump. CP își are sălașul în cultură, dar este realizată prin despotism economic.

În articolul Donald Trump versus Davos Man apărut în revista The Economic Populist se afirmă:
„Politicile economice şi cadrul teoretic ale lui Trump contestă supozițiile care stau la baza funcționării administrației centrale. Politica economică a cercurilor guvernante este neoliberalismul globalist. Ele vor să diminueze importanţa frontierelor naţionale şi a suveranităţii naţionale cu scopul de a face lumea mai sigură pentru comerţul şi finanţele internaţionale, de aici susținerea imigrării în masă şi compromiterea suveranităţii prin acorduri de «comerţ liber» cum este parteneriatul Trans-Pacific (un acord a cărui propunere a fost mult timp controversată şi care s-a finalizat după șapte ani de negocieri, încheindu-se pe 5 octombrie 2015, între 12 ţări cu deschidere la oceanul Pacific – n.r.).

Opoziţia lui Trump faţă de afacerile de tip «comerţ liber» (free trade), faţă de deschiderea frontierelor, precum şi susţinerea netulburată a naţionalismului economic contestă în mod direct consensul cercurilor guvernante într-un mod pe care niciun alt candidat nu o face. Toţi candidaţii principali din ambele partide, cu posibila excepţie a lui Bernie Sanders, înghit pe nemestecate prezumţiile neoliberale ale administrației centrale.”

Nu Trump ca persoană, ci naționalismul său economic este miezul dezacordului față de războiul dus de corectitudinea politică împotriva civilizaţiei.

Într-un articol din The Radical Reactionary intitulat Playing the Trump Card for Political Correctness (Să mergem pe mâna lui Trump în ceea ce privește Corectitudinea Politică) se vorbește despre primele reacții față de candidatura lui la președinția Statelor Unite ale Americii. De la acel moment, entuziasmul publicului s-a transformat într-o mişcare socială. „Majoritatea silenţioasă” care s-a adunat la adunarea din Mobile, Alabama (din cadrul campaniei electorale a lui Trump – n.r.) a înţeles că inamicul naţiunii este programul mental care spune toleranţă, în timp ce în realitate susţine şi promovează eliminarea a tot ceea ce merită să fie menținut şi apărat.

Jeff Crouere scrie în articolul din The Christian Post intitulat Donald Trump wins in battle against political correctness (Donald Trump câştigă bătălia împotriva Corectitudinii Politice): „America din ziua de azi este plină de laşi cărora le este teamă «să spună lucrurilor pe nume». Din fericire, unul dintre rarii oameni care spun adevărul candidează la preşedinţie. Să vedem dacă poporul american doreşte adevărul sau vrea să îşi menţină credinţa în ficţiune, susţinută doar de minciuni corecte politic”. „Astăzi problemele noastre sunt atât de grave, încât este timpul nu doar pentru discuţii dure ci, mai important, pentru acţiune puternică. Corectitudinea politică este o nenorocire serioasă care a provocat daune incredibile ţării noastre. Va distruge America într-un final, dacă nu este smulsă din rădăcini şi eradicată definitiv.”

Sunteţi unul dintre acei laşi care sunt atât de timizi încât le e teamă să şi gândească, și cu atât mai puţin, să discute originile doctrinei CP? Mediul academic progresist este un canal infect prin care se propagă cenzura tribală. Miza nu poate fi mai mare decât atât. Însăși supravieţuirea societăţii noastre este pe cale să fie nimicită dacă vom permite promotorilor CP să își continue drumul nestingheriți.

Entuziasmul societății față de candidatura lui Donald Trump reflectă recunoaşterea calităților de lider şi a tăriei de caracter. Pentru a îl parafraza pe Douglas MacArthur, „nu există substitut pentru reușite”.

Orice cetăţean care încă mai are chiar cel mai modest nivel de celule cerebrale trebuie să vadă adevărul în declaraţia lui Trump: „Ştiţi, această ţară este atât de corectă politic. Nimeni nu mai vrea să ia atitudine faţă de nimic”.

Acum ştiţi că aceasta este atitudinea predominantă a politicienilor profesionişti, dar cum rămâne cu dumneavoastră, familia dvs, vecinii şi colegii de muncă? Nu este scăpare de la luptă. Colectiviştii totalitari sunt dedicaţi distrugerii voastre. Nu sunteţi nici victimă, nici agresor, ci o ţintă care trebuie eliminată. Acţionaţi în consecință, pe propria dumneavoastră răspundere.

Citiți și:

Despărţirea dreptului de morală: Cazul revoltător al homosexualităţii

Manipularea conştiinţelor prin bombardamentul psihologic informaţional

«Veţi ajunge duşmăniţi să fiţi de toate făr-a prinde chiar de veste»
 

yogaesoteric
11 ianuarie 2015