Comentariu 2 (Lakshman Joo)

Acest scurt text este scris de Abhinavagupta, marele maestru al şivaismului caşmirian. Aceste cincisprezece versuri furnizează o scurtă expunere şi sintetizează esenţa doctrinei Şivaismului din Caşmir.

1. Strălucirea luminii Fiinţei Unice nu se pierde în lumina exterioară sau în întuneric deoarece atât lumina cât şi întunericul îşi află locul în Suprema Lumină a Conştiinţei Divine.

Lumina unei lumânări este pusă în inferioritate de lumina soarelui, dar strălucirea Luminii Fiinţei Unice nu este pusă în inferioritate de vreo lumină exterioară sau adumbrită de Întuneric. Acest lucru are loc deoarece orice lumină exterioară şi implicit întunericul îşi află locul în Suprema Lumină a Conştiinţei.

2.

Această Fiinţă este numită Supremul Shiva. El este însăşi natura şi existenţa tuturor fiinţelor. Lumea exterioară obiectivă este expansiunea Energiei Sale şi este pătrunsă de farmecul gloriei Conştiinţei Divine.

Această Fiinţă Unică de lumină infinită este numită Supremul Shiva, iar multitudinea elementelor exterioare care constituie lumea obiectivă nu este altceva decât Energia Sa (shakti). Lumea exterioară nu este nimic mai mult decât expansiunea Energiei Sale. Această energie este pătrunsă de strălucirea gloriei Conştiinţei Divine. Observăm astfel că Supremul Shiva este posesorul Energiei şi starea universală a câmpului obiectiv este Energia Sa, Shakti.

3. Shiva si Shakti nu sunt separaţi. Ei sunt întrepătrunşi aşa precum focul este una cu căldura.

Dacă pentru înţelegerea fiinţei individuale se face distincţie între Shiva şi Shakti, atunci s-ar putea spune că Shakti este acest întreg univers, iar Shiva este cel din care acest univers este emanat. Shiva şi Shakti, Suprema Conştiinţă şi acestă lume nu sunt însă separaţi. Din perspectiva Conştiinţei Universale, starea Supremului Shiva şi natura universului sunt una şi aceeaşi, aşa precum focul este inseparabil de căldura pe care o emană. Căldura nu este separată de foc; focul nu este separat de căldură.

4. El este Divinul Bhairava. El creează, menţine, distruge, ocultează şi revelează natura Sa prin ciclul acestei lumi. Acest întreg univers este creat de Divin în Sine însuşi, aşa precum cineva ar putea să găsească reflectarea lumii într-o oglindă.

Acest univers este creat de Supremul Shiva în El Însusi. Supremul protejează şi dă putere universului. Astfel, universul şi menţinătorul universului, care este totodată creatorul lui, sunt unul şi acelaşi.

Acest univers este o reflectare (pratibimba) a Supremului Shiva. El nu este creat în acelaşi mod cum o femeie naşte un copil, care după naştere devine separat de ea însăşi. Mai degrabă, acest univers este creat în acelaşi mod cum imaginea unui obiect, cum ar fi un oraş, poate fi găsită reflectată într-o oglindă. În cazul Supremului Shiva, nu există oraş care să existe independent de oglindă. Singurul lucru care există este oraşul văzut în oglindă; nu există obiect separat reflectat în oglindă. Mai bine spus, Supremul Shiva creează acest întreg univers în oglinda naturii Sale proprii prin independenţa Sa (svatantrya), prin libertatea Sa..

5. Starea comună a universului este Suprema Sa Energie (Shakti), pe care El a creat-o în vederea recunoaşterii naturii Sale proprii. Această Shakti, care este întruchiparea stării comune a universului, tinde să deţină starea Conştiinţei Divine. Ea este în starea de ignoranţă, rămânând totuşi pefect completă şi deplină în orice obiect.

De ce Divinul a creat această Supremă Energie în propria Sa natură? El a făcut aceasta pentru un singur motiv – pentru a-şi recunoaste natura Sa proprie. Întregul univers nu este nimic mai mult decât raţiunea pe baza căreia noi putem ajunge să-L recunoastem pe Supremul Shiva.

Supremul Shiva poate fi recunoscut prin intermediul universului, nu prin abandonarea acestuia; prin observarea şi experimentarea Conştiinţei Divine în fiecare activitate a lumii. Dacă te consideri separat de univers şi urmăreşti să realizezi Conştiinţa Divină, aceasta îţi va lua secole. Dar dacă rămâi în activitatea universală şi eşti atent să realizezi Conştiinţa Divină, o vei atinge foarte usor.

Astfel, în univers există ignoranţă dar există şi o cale de a depăşi această ignoranţă. Aceasta este calea meditaţiei integrată în activitatea lumii.

Supremul Shiva creează acest univers exterior de dragul realizării propriei Sale naturi. Acesta este motivul pentru care acest univers exterior este numit Shakti, deoarece este raţiunea pentru realizarea oricărei naturi proprii.

În absenţa universului Shiva exista în întreaga splendoare a Conştiinţei Sale Divine. El nu îşi obiectiva însă natura Sa proprie deoarece aceasta era intrinsecă. Dar El a dorit ca natura Sa proprie să fie recunoscută. Şi totuşi, deoarece aceasta era intrinsecă, nu era nimic de recunoscut. Astfel, pentru a-şi recunoaşte propria Sa natură, El a trebuit mai întâi să devină ignorant cu privire la aceasta şi să se proiecteze în exterior, prin Shakti, pentru a putea astfel să o recunoască.

De ce a dorit El să-şi recunoască în primul rând natura proprie? Aceasta din cauza libertăţii Sale, independenţei Sale (svatantrya). Acesta este jocul universului. Acest univers a fost creat doar pentru plăcerea şi bucuria acestei realizări. Atunci când plenitudinea Sa debordează, El doreşte să apară ca fiind incomplet, pentru că doar astfel El poate să realizeze completitudinea. Acesta este jocul libertăţii Sale (svatantrya), de a ieşi aparent din propria Sa natură, pentru a se bucura din nou de ea. Svatantrya este cea care a creat întregul univers. Acesta este jocul libertăţii absolute (svatantrya) a lui Shiva.

Acest proces este de asemenea cunoscut ca unmesha şi nimesha. Unmesha este emergenţa Conştiinţei Divine, iar nimesha este retragerea acesteia. Unmesha este expansiunea, nimesha contracţia. Shiva conţine în El simultan, amândouă aceste stări.

În momentul în care Natura Sa a debordat, Shakti se afla în natura Sa proprie. Apoi El a trebuit să o separe pe Shakti din natura Sa proprie. În acea stare în care Shakti este separată, Shiva există de asemenea. În această stare, în care apare ignoranţa, Shiva doreşte să deţină deplinătatea cunoaşterii Sale.

Însă chiar şi această ignoranţă este doar aparentă pentru că în momentul în care Conştiinţa proiectată în manifestare realizează natura Sa şi este plină de cunoaştere, Ea are experienţa faptului că starea de cunoaştere îi era intrinsecă. Deci, nu există de fapt cu adevărat nici o separaţie. Separaţia pare doar că există.

6. Supremul Shiva, care este atotpătunzător şi plin de bucurie în jocul coborârii Sale în manifestare, împreună cu Energia propriei Sale naturi produce simultan diversitatea creaţiei şi resorbţia.

Supremul Shiva, care este atotcuprinzător, împreună cu Energia propriei Sale naturi creează diversitatea creaţiei şi distrugerii.

El creează totul în această lume. El creează tot ceea ce este posibil şi ceea ce nu este posibil pentru conştiinţa limitată. Şi nu face aceasta succesiv, ci simultan (yugapat). Care este, însă, scopul tuturor acestora? Scopul este să descoperi că acestă Conştiinţă Divină se află de asemenea în toată creaţia.

Ce este Energia propriei Sale naturi? Existeţa universală, ciclul universal al universului. Folosindu-Se de acest ciclu universal, Supremul Shiva este plin de bucuria jocului şi de asemenea de cea a coborârii în manifestare.

7. Această supremă acţiune nu poate fi realizată de nici o altă forţă în univers, decât de Supremul Shiva, Care este complet independent, plin de glorie şi înţelepciune infinită.

Acest tip de acţiune nu poate fi înfăptuită de nici o altă forţă în acest univers, alta decât Supremul Shiva. Numai Supremul Shiva poate face aceasta. Numai Supremul Shiva, prin propria Sa svatantrya (libertate absolută) poate să ignore total şi să-şi oculteze natura Sa proprie.

Supremul Shiva doreste, în creatia Sa, să separe complet Conştiinţa Sa Divină si apoi să descopere că aceasta nu a fost de fapt niciodată separată. Cu toate că în jocul creaţiei este separată, în adevăratul sens, de fapt ea nu este astfel. Aceasta este suprema actiune.

Dacă eşti plin de viaţă, cum ai putea fi fără viaţă? Tu nu poţi, dar Supremul Shiva poate să realizeze aceasta. Supremul Shiva poate deveni fără viaţă. El poate să devină complet insensibil (jaña) şi total detaşat de Conştiinţa Divină, ca şi o piatră. Unde este existenţa Supremului Shiva într-o piatră? Într-o piatră nu există nimic, decât o piatră.

Aceasta este svatantrya, gloria Sa, inteligenţa Sa macrocosmică. Inteligenţa nu înseamnă că în această super-piesă de teatru numită creaţie vei juca doar rolul unei femei sau al unui bărbat; vei juca de asemenea rolul pietrelor, al copacilor, al tuturor lucrurilor. Acest tip de inteligenţă este găsită doar în starea Supremului Shiva şi nicăieri în altă parte.

8. Starea limitată de conştiinţă este insensibilă si nu se poate expansiona simultan pentru a deveni ea însăsi diversitatea formelor universului. Cel ce posedă independenţa este absolut diferit de această stare de conştiinţă insensibilă. Având în vedere aceasta, nu poti să-L recunoşti doar pe o singură cale. În momentul în care îl recunosti într-un mod, îl recunoşti de fapt şi în altul.

În această super-piesă de teatru a creaţiei, starea limitată de conştiinţă îşi poate juca rolul doar într-un mod individual. Atunci când a jucat rolul unei pietre, nu putea simultan, în acel moment, să devină un copac, o pasăre, un tigru, o fiinţă umană, sau zeii Brahma, Rudra, Vişnu, Işvara şi Sadaşiva. Totuşi, Supremul Şiva poate face acest lucru. În mod simultan, el a devenit toate aceste forme, ca şi orice altă formă din univers. Acesta este modul în care El Se dilată şi îşi expansionează propria Sa natură.

Se ştie că o fiinţă obisnuită şi limitată care trăieşte într-un singur loc nu poate în acelasi timp să trăiască în altul. Acesta nu este şi cazul Conştiinţei Divine. Conştiinţa Divină se află pretutindeni, în fiecare şi orice loc. Conştiinţa Divină există perpetuu: în prezent, în trecut şi în viitor. Conştiinţa Divină nu este limitată de timp şi spaţiu.

Starea limitată a fiinţei este cea de insensibilitate (jaña) şi astfel, posesorul acestei stări de insensibilitate este complet independent (svatantra),înzestrat cu inteligenţă (bodha) şi absolut diferit (vilakşana) de acea stare.

Deci, această „formă limitată de conştiinţă” este atribuită doar insensibilităţii. El a creat însă aceasta. De exemplu, o piatră este creaţia lui Dumnezeu când aceasta este doar o piatră. Dar o piatră este Divinul Însusi când, în timp ce este o piatră, este totodată o fiinţă umană, un zeu, un copac, o pasăre.

Acesta este jocul Său şi motivul pentru care El a creat existenţa diferenţiată. În jocul Său, El a creat acest gen de iluzie prin care o piatră devine doar o piatră. Aceasta este total inconstientă de orice altceva, incluzând adevărata sa natură ca şi Conştiinţă Divină universală. În jocul Său, El savurează starea unei pietre fiind limitat să fie o piatră şi de asemenea, fiind universal.

In concluzie, există două stări demne de a fi considerate: starea de ignoranţă şi starea de cunoaştere. Când există cunoaştere, o piatră nu este numai o piatră, ea este de asemenea universală. Prin cunoaştere, o piatră este o piatră şi de asemenea toate fiinţele; este toţi copacii, este totul. Când există cunoastere, o piatră este oricine si orice. Dar când o piatră este doar o piatră, când este ignorantă, atunci este o piatră şi nimic mai mult. În acelasi timp însă, în această piatră Divinul este satisfăcut.

Supremul Şiva savurează aparentul aspect limitat al ignoranţei, deoarece El ştie că ignoranţa nu este, în realitate, de loc ignorantă. El savurează aceasta. Astfel, tu nu poti să-L recunoşti într-un singur mod. În acel moment în care îl recunoşti într-un mod, îl vei recunoaşte la fel de bine în alte moduri. Aceasta este realitatea Şivaismului din Caşmir asa cum este explicată de Abhinavagupta.

9. Supremul Şiva, Care este complet independent (svatantra), deţine diversitatea creaţiei şi distrugerii existente în propria Sa natură. Şi, în acelasi timp, această diversitate este găsită ca existând, în felul său, ca şi câmp al ignoranţei.

De aceea, Maeştrii noştri ne-au povăţuit să medităm, pentru a găsi ceea ce piatra este cu adevărat. Când meditezi, piatra devine universală.

Când nu există nimic, atunci nu există nici o problemă. Când eşti doar tu însuti, atunci există o problemă. Atunci când există doar cealaltă persoană, atunci există o problemă. Dar atunci când ajungi să ştii că eşti universal, nu mai există nici o problemă. Acesta este motivul pentru care meditaţia a fost expusă în Şivaism, pentru ca astfel să realizăm realitatea Conştiinţei Divine.

Creaţia şi distrugerea (srişti – samhara) au loc împreună. În acest mod, există creaţie şi distrugere în ciclul acţiunii, şi creaţie şi distrugere în ciclul cunoaşterii. Creaţia şi distrugerea în ciclul acţiunii sunt ceea ce se petrece în lumea ignorantei. Pentru moment, există un munte. El este creat şi există în tărâmul acţiunii. Rezultatele acestei actiuni sunt că, după o mie de secole, acest munte va deveni praf. Va cădea şi se va sfărâma. Aceasta este creaţia şi distrugerea în ciclul acţiunii.

Acum, va trebui să transformaţi această actiune, activitatea acestui lucru creat, în cunoaştere. Atunci actiunea va deveni universală. În această universalitate există cunoaştere, pură cunoaştere (purna-jnana). Astfel, în această creaţie şi distrugere, când acţiunea a fost creată, cunoaşterea este distrusă, şi când cunoaşterea este creată, acţiunea este distrusă.

Pentru moment, eu percep un munte, este în domeniul acţiunii. În mod gradat, el se sfărâmă şi ajunge praf. Dacă îl percep în cunoaştere, cunoaşterea Conştiinţei Divine va transforma această percepţie făcând-o universală, şi nu voi mai percepe ca fiind în domeniul acţiunii. Raţiunea fiind că, după o mie de secole, acest munte va deveni praf. Voi simti că el a luat forma prafului. Nu voi simti că este distrus. Deci, nu a fost în acţiune, ci în cunoaştere. În universalitate, o piatră este Dumnezeu şi praful este de asemenea Dumnezeu.

Ştiind că nu există nici o diferenţă între praf şi piatră, aceasta reprezintă cunoaştere. La început, praful a fost piatră şi a avut forma pietrei. După două mii de secole, forma pietrei s-a schimbat şi a devenit praf. Şi astfel, când există adevărata cunoaştere, nu există diferenţă între acestea două, între piatră şi praf. Acesta este Dumnezeu.

Astfel, variaţia creaţiei şi distrugerii are loc în acest mod în care nu există nici un efect, nici un efect în oricare alt mod. Dacă variaţia creaţiei şi distrugerii ar fi fost doar în acţiune, şi nu şi în cunoaştere, atunci creaţia şi distrugerea ar fi avut loc în realitate. Oricănd însă adevărata cunoaştere apare, după multe vieţi, vei găsi si vei recunoaste că de la începutul începutului, nimic nu s-a petrecut de fapt. Tu ai fost tot acolo. Deşi adevărata cunoaştere a apărut pentru a fi distrusă, ea nu a fost distrusă. Aceasta este iluzia, jocul Supremului Şiva, de a face să apară cunoaşterea ca şi cum ar fi fost distrusă.

Deci, care este scopul acestei acţiuni? Este complet independentă şi e joc. Scopul acestei actiuni este jocul.

Se spune,

În momentul atingerii stării supreme de Conştiinţă Divină, plăcerea şi durerea nu au nici o însemnătate. Plăcerea e aceeaşi, durerea e aceeaşi, moartea e aceeaşi, viaţa e aceeaşi. În acel moment înlănţuirea şi eliberarea sunt acelasi lucru. Existenţa şi nonexistenţa sunt acelaşi lucru. A deveni o piatră sau a deveni inteligent e acelaşi lucru.

În versul 9, Abhinavagupta a explicat că diversităţile creaţiei şi distrugerii rezidă în natura proprie a Supremului Şiva. Supremul Şiva creează, menţine şi distruge în acelaşi timp acest univers. Supremul Şiva, de asemenea, în natura Sa proprie, Se ocultează şi Se revelează. În versul următor se spune,

În această lume vei găsi diversităţi ale creaţiei şi distrugerii, câteva dintre ele sunt create în ciclul superior, altele sunt subordonate. Durere, plăcere şi putere intelectuală au fost create în concordanţă cu starea fiinţei. Aceasta este lumea.

Există diverse cicluri ale creaţiei şi distrugerii în această lume. Şi există de asemenea variaţie în această fază. Variaţia înseamnă că diversităţile creaţiei şi distrugerii nu îşi corespund una alteia. De exemplu, perioada noastră de 24 de ore este durata de viată a unui ţânţar. Aceasta înseamnă că 24 de ore pentru o fiinţă umană echivalează cu 100 de ani pentru un ţânţar. Acum, cea mai mare durată a vietii pentru o fiintă umană este de [aproximativ] 100 de ani. Se spune că o perioadă de 6 luni pentru o fiinţă umană este echivalentă cu 24 de ore pentru zeii care îşi au sălaşul în lumile strămoşilor (pitri-loka). În acest mod expansionează timpul. 6 luni ale noastre echivalează cu 24 de ore ale lor. Şi această expansiune a timpului continuă, oricum, până la Supremul Şiva, unde o clipire a ochilor Săi echivalează cu 100 de ani ai lui Sadaşiva. Aceasta este diversitatea pe care ajungem să o cunoastem în acest univers cu 118 lumi.

Aceasta este variaţia în diversităţile creaţiei şi distrugerii, şi aceste diversităţi sunt în conformitate cu timpul. Nu poţi, astfel, să depinzi de timp, decât atât timp cât eşti limitat la un singur ciclu al creaţiei. Timpul doar apare, el nu există.

De aceea, Abhinavagupta, în acest vers, spune că în aceste 118 lumi există o infinită varietate de creaţie. Mai mult decât atât, în această lume, durerea, plăcerea şi puterea intelectuală sunt toate create în raport cu starea fiintei.

De exemplu, un ţânţar nu poate medita. Pe când, pe de altă parte, Supremul Şiva poate. Puterea intelectuală, este deci, de asemenea, creată cu variaţii. Un ţânţar are putere intelectuală în acord cu existenţa sa şi Supremul Şiva are puterea intelectuală corespunzătoare existenţei Sale. Şi, această putere intelectuală este de asemenea o iluzie, parte din jocul Supremului Şiva. Aceasta este lumea.

11. Dacă nu înţelegi că de fapt nu există nici o durată de timp, această neînţelegere este, de asemenea, independentă (svatantrya) Supremului Şiva. Această neînţelegere rezultă în existenţa lumească (samsara). Şi cei care sunt ignoranţi sunt infricoşaţi de existenţa lumească.

Dacă noţiunea de timp ar fi corectă, atunci n-ar exista această diferenţă de timp din care o zi umană este egală cu 100 de ani din viaţa unui ţânţar. Această diferenţă de timp este de asemenea independenţa (svatantrya) Supremului Şiva. Dacă vei întreba „De ce?”, ţi se poate răspunde că nu ar trebui să persişti prea mult punând această întrebare. Acest „de ce” nu poate fi înţeles. Şi dacă nu este înţeles, este de asemenea svatantrya Supremului Şiva.

În această existenţă lumească (samsara), oamenii ignoranţi sunt terifiaţi şi se plâng din cauza acestei voinţe independente şi libere a Supremului Şiva. Ei nu au cunoştinţă despre existenţa acesteia, şi ei nu ştiu că ei nu ştiu. Ei nici măcar nu simt că nu ştiu. Dacă ei ar simti că nu ştiu, atunci ei ar şti. Ceea ce îi înfricoşează este doar faptul că nu ştiu, şi că nu ştiu că nu ştiu. Aceasta este pura ignoranţă. Aceasta este ignoranţa în care cei care sunt ignoranţi nu ştiu că sunt ignoranţi.

12 & 13.

Atunci când, datorită faptului că graţia Supremului Şiva s-a revărsat asupra ta, sau datorită învăţăturilor sau forţei spirituale a Maestrului, sau prin înţelegerea scripturilor privitoare la Supremul Şiva, atingi adevărata cunoaştere a realităţii, aceasta este starea de existenţă a Supremului Şiva, şi aceasta este eliberarea finală. Această plenitudine este obţinută de spiritele elevate şi este numită eliberare în viaţa prezentă (

jivanmukti).

Yoghinii înţeleg că samsara este doar o iluzie, că nu există de fapt nici un interval de timp. Ei ştiu că, dacă ar fi existat vreun interval de timp, atunci nu ar fi existat diferenţele de timp. Dacă timpul ar fi existat cu adevărat, atunci 24 de ore pentru un ţânţar ar fi fost aceleaşi ca pentru fiintele umane şi aceleaşi ca şi pentru Supremul Şiva.

În acest univers cu 118 lumi toate diversităţile creaţiei se află prinse în strânsoarea timpului (kala), şi acest timp este controlat de Zeul Morţii (Yama). Unde există timp, acolo există şi moarte. Unde există timp, acolo există şi naştere. Unde există regatul timpului, acolo există orice: există durere, plăcere, tristeţe, fericire, bucurie, există sex, ca şi absenta sexului, există detaşare şi există ataşament. În această lume eşti prins în strânsoarea timpului pe măsura capacităţii tale de înţelegere şi conştientizare.

Câteodată, în unele locuri, cu câteva ocazii, graţia Supremului Şiva se poate revărsa asupra unei fiinţe. Când această graţie a Supremului Şiva se revarsă asupra ta, sau atunci când Conştiinţa ta Divină este făcută să vibreze de forţă vibratorie a învăţăturilor maestrului tău, atunci ajungi să înţelegi că nu există timp. Atunci realizezi că ai fost victima unei iluzii jucate asupra ta de către Supremul Şiva. Altfel, vei realiza că esti precum o minge de fotbal jucată în această lume. Când o fiinţă este plină de ignoranţă, ea are falsa înţelegere că ea este jucătorul. Ea se gândeşte că ea însăsi se joacă. Aceasta este o noţiune falsă! Ea nu este jucătorul, ea este cea care este jucată.

Când vei ajunge să înţelegi această iluzie, nu vei mai avea nimic de făcut. Dar cum ajungi să ştii că este o iluzie? Ajungi să ştii prin graţia Supremului Şiva; ajungi să ştii prin graţia maestrului; ajungi să ştii prin graţia scripturilor (şastra).

Dacă vei spune că vei ajunge să ştii că este o iluzie prin lecturi sau prin citit, s-ar putea spune că aceasta nu este cunoaştere reală. Aceasta este cunoaştere ataşată. Cunoaşterea reală există atunci când te cunoşti cu adevărat.

14. Aceste două cicluri, înlănţuire şi eliberare, sunt jocul Supremului Şiva şi nimic mai mult. Nu sunt separate de Supremul Şiva, întrucât nu au apărut deloc stări diferenţiate. În realitate, nimic nu s-a petrecut cu Supremul Şiva.

În cele două cicluri ale înlănţuirii şi eliberării, ciclul înlănţuirii se referă la ciclul necunoaşterii. Când nu ştii ceea ce faci, nu ştii de fapt unde eşti stabilit. Acesta este ciclul înlănşuirii. Ce este ciclul cunoaşterii? Este eliberarea! Ce este eliberarea? Eliberarea există atunci când ajungi să înţelegi că totul este doar o iluzie, că este jocul Supremului Şiva şi nimic mai mult. În acel moment, înţelegi că nimic nu s-a petrecut, nimic nu este pierdut şi nimic nu este câstigat.

Scurt şi cuprinzător, aceste două cicluri, înlănţuire şi eliberare, nu sunt separate de Supremul Şiva. De ce? Pentru că nu au apărut deloc stări diferenţiate. Este doar o iluzie că tu eşti ignorant şi altcineva este elevat. Dar apare întrebarea- a cui este iluzia? A ta sau a Supremului Şiva? Este a ta. De ce? Pentru că dacă nu era iluzia ta, atunci tu nu ai fi putut fi eliberat. Este iluzia ta care te-a făcut ignorant. Şi când acea supremă forţă te va pătrunde, va sfărâma această ignoranţă în bucăţi. Nu ai nevoie de ajutorul nimănui să o sfărâmi. Te-ai făcut singur sclav; poţi să te eliberezi singur şi să devii rege.

Trebuie să înţelegi că, în realitate, nimic nu s-a petrecut cu Supremul Şiva. El nu va evolua niciodată. El nu este niciodată elevat. Din ce punct de vedere ar putea fi El să evolueze? Nu a fost evoluat înainte? De ce am folosi chiar cuvântul „evoluţie”? „Evoluţia” sau „elevarea” se potriveşte celor care sunt prăbuşiţi, sau se prăbuşesc. Dacă El nu s-a prăbuşit niciodată, şi tu eşti una cu El, atunci de ce să vorbesti despre elevarea ta? Tu eşti deja elevat, eşti divin.

Acesta este Şivaismul din Caşmir. Această teorie a Şivaismului este greşit înţeleasă de multă lume. Trebuie să ajungi să înţelegi această teorie şi atunci vei începe să devii Supremul Şiva. În concordanţă cu această teorie şivaită, tu eşti Şiva, şi vei ajunge eventual la concluzia că eşti Şiva. Şi astfel, tu nu eşti deocamdată Şiva, pentru că nu ai atins această stare.

Chiar dacă nu ai realizat că esti de fapt Şiva, nu este o greşeală să gândesti că eşti Şiva. Ar trebui să continui să gândeşti că eşti Şiva. Te vei eleva oricând cu gândul că esti Supremul Şiva – dar nu te lăuda cu aceasta. Dacă spui cuiva că eşti Şiva înseamnă că nu eşti Supremul Şiva. Tu trebuie de fapt să înţelegi că dacă eşti Supremul Şiva, atunci această întregă creaţie, e toată o glumă, o expresie a jocului tău.

Cineva ar putea întreba, „Cum ştii dacă nu te prostesti singur gândind că esti Şiva, sau dacă tu în mod real eşti Supremul Şiva? Cum poţi să ştii aceasta?” Răspunsul este că vei ajunge să te cunoşti pentru că vei fi plin de fericire, vei fi întotdeauna plin de fericire. Când eşti în acea stare şi când ceva rău ţi se petrece, nu vei fi îngrijorat; şi când ceva bun ţi se va petrece, nu vei fi extaziat. Când vei experimenta durerea, vei fi liniştit.

Trebuie să ajungi să cunoşti si să vezi în tine fiind astfel. Dacă nu eşti astfel şi te lauzi, zicând ” Eu sunt Supremul Şiva, eu sunt Supremul Şiva” ţi se va da o palmă şi vei fi făcut să înţelegi că nu eşti deocamdată una cu Supremul Şiva.

Pentru a şti deci cine eşti, este o mare problemă. Trebuie să afli singur unde eşti situat. Aceasta se petrece prin graţia Supremului Şiva, sau prin graţia unui maestru, sau prin graţia şastra-elor.

15. În acest mod, Divinul, Bhairava, esenţa tuturor fiinţelor, a ţinut în modul Său propriu, în natura Sa proprie, cele trei energii: energia voinţei (iccha-şakti), energia acţiunii (kriya-şakti) şi energia cunoaşterii (jnana-şakti). Aceste energii sunt ca acel trident care este întreita floare de lotus. Şi asezat pe acest lotus este Supremul Bhairava, care este natura întregului univers al celor 118 lumi.

Natura universului este existenţa Supremului Şiva. Existenţa Supremului Şiva este în mod natural, natura oricui. Supremul Şiva este găsit în pietre; Supremul Şiva este găsit oriunde. Supremul Şiva este găsit chiar în absenţa a orice. Chiar acolo unde El pare absent, El există.

Acolo El Işi află locul, singur în regatul Său. Nimeni altcineva nu mai este găsit acolo.

16. Eu, Abhinavagupta, am scris şi revelat aceste versuri pentru câţiva dintre dragii mei discipoli care au foartă puţină înţelegere intelectuală. Pentru aceşti discipoli, care îmi sunt profund devotaţi, am compus aceste cincisprezece versuri tocmai pentru a-i eleva instantaneu.

Note:

1.Această diferenţiere, care este universul, a apărut din cauza revărsării extazului Conştiinţei Divine. Extazul Conştiinţei Divine se revarsă şi universul exterior iese din matca propriei Sale naturi.

2.În starea Conştiinţei Divine, Sakti este completă, iar în starea de ignoranţă Sakti este de asemenea completă.Şi astfel, Sakti savurează deţinerea stării Conştiinţei Divine. În fiecare şi orice obiect Ea este completă, şi în fiecare şi orice obiect această completitudine este nici prea mare, nici prea mică. În aceasta lume exterioară, această completitudine este aceeaşi ca si cea din starea plinătaţii Conştiinţei Divine şi aceeaşi cu cea de dinainte de crearea universului.

3.În timp ce experimentează un obiect, care se află de asemenea în ignoranţă, în câmpul ignorantei, această experienţă este de asemenea deplină. Dar Şiva nu cunoaşte atunci această deplinătate şi El nu ştie că este deplin. El are cunoştiinţă despre această deplinătate doar atunci când îşi realizează propria Sa natura. Şi, când îşi realizează propria Sa natură, această amintire apare în mintea Sa, „Eram deja deplin”.

4.În momentul în care Îl recunosti într-un mod universal ca nelimitat, Îl vei recunoaşte şi individual, ca limitat. Acesta este jocul Său. Starea de limitare insensibilă a conştiinţei este tot Divinul.

5.Din punctul de vedere al pietrei, o piatră este doar o piatră. Aceasta este starea fiintei limitate şi insensibile. Din punctul de vedere al Conştiinţei Universale, piatra este una cu Supremul. Din punctul de vedere al Conştiinţei Universale, nu există nimic în afara Conştiinţei Universale. Piatra are astfel aceeaşi natură cu o fiinţă umana, un zeu, etc., deoarece este una cu starea universala a Conştiinţei Divine.

6.Cuvintele „clipire a ochilor Săi” sunt folosite doar pentru a ne face să înţelegem că este doar o străfulgerare. „Clipire” nu este exact clipirea ochilor Săi. Când Supremul Şiva deschide ochii săi Sadaşiva e creat şi când El închide ochii, Sadaşiva este distrus.

7.Trisula este un trident purtat de asceţi, simbol al Supremului Siva.