Conducerile Statului de după 1989 au întors țara în urmă cu peste o jumătate de secol: Populația României a ajuns la nivelul celei din 1966

Președintele INS, semnal de alarmă: Îmbătrânirea populației rezidente, fenomen greu de oprit!

România a înregistrat o scădere a populației cu 4 milioane de persoane în ultimii 30 de ani, iar în 2021 nivelul acesteia era similar cu cel din 1966, a afirmat săptămâna trecută președintele Institutului Național de Statistică (INS), Tudorel Andrei, la conferința „Îmbătrânirea populației rezidente, un fenomen greu de oprit”, susținută la Academia Română, după cum informează Agerpres și INS.

Statul român de după 1989 nu a făcut absolut nimic pentru a încuraja natalitatea, ba dimpotrivă, a aruncat românii peste granițe și a ucis bătrânii pe capete. Directorul Bibliotecii Academiei Române, prof. ing. Nicolae Noica, și-a exprimat surprinderea față de datele prezentate de specialiști: „Sunt șocat de numărul de decese din perioada 2011-2021, cu 645.000 mai multe decât numărul nașterilor”.

„Observăm că pe parcursul ultimilor 30 de ani avem o scădere a populației de aproape 4 milioane, iar dacă ne comparăm cu anul 1966, populația României din 2021 este la nivelul celei din 1966. Piramida vârstelor este un instrument foarte important pentru a vedea nu numai structura pe cele două vârste, dar care este impactul unor decizii politice, al unor schimbări politice sau al unor momente importante din istoria unei țări. Și aici practic ce ar fi necesar să observăm? În primul rând că avem două piramide. Avem piramida vârstelor de la ultimele două recensăminte și ce observăm. Observăm o scădere a bazei, deci practic o scădere a populației rezidente tinere atât la recensământul din 2011 cât și la recensământul din 2021. Aici aș face o observație. Se observă că la recensământul din 2021 baza este și mai mică și avem la nivelul populației de sub un an o scădere cu 18%. Această cohortă poate să crească în perioada următoare, întrucât veți vedea ceva. Efectul migrației internaționale, cel puțin din perioada 2002-2013, 2014 este o perioadă de vârf, se concretizează în această perioadă prin copii născuți în străinătate și înregistrați în România după o anumită perioadă. Și veți vedea că este posibil ca această bază să fie ameliorată în perioada următoare, întrucât copii care s-au născut în 2021 pot fi înregistrați și pot rămâne în populația rezidentă, că și aici sunt două categorii: îi înregistrezi dar pleacă și atunci sunt considerați persoane care migrează, sau sunt înregistrați și rămân și atunci sunt persoane care rămân în populația rezidentă”, a declarat Tudorel Andrei.

El a spus că în 1967 s-au născut peste 527.000 de copii, dublu față de cei care s-au născut în perioada următoare. Creșterea are legătură cu hotărârea legislativă care a interzis aproape complet avorturile în România. Pe o perioadă scurtă, de un an sau doi, familiile nu au putut să se adapteze, dar pe o perioadă de câțiva ani numărul de nou născuți a început să scadă. O altă înăsprire a legislației a intervenit în 1973, precum și alta pe parcursul anilor 1980.

Tudorel Andrei a menționat că s-a ajuns în 1990 la 23 de milioane de locuitori, iar „visul” era să se ajungă la 30 de milioane de persoane în anul 2000.

Președintele INS a precizat, de asemenea, că populația rezidentă din 2021 a scăzut în raport cu 2011 cu 5,3%, iar în raport cu 2002 s-a micșorat cu 12,1%. Ritmul scăderii populației rezidente s-a redus, dar este la o valoare apreciabilă. Fenomenul este prezent la nivelul țărilor din estul Europei. Bulgaria a avut o contracție a populației între cele două recensăminte de peste 11%, iar Croația tot de 11%. În Polonia, contracția a fost de sub 1%, iar Cehia a avut o creștere.

„Reducerea populației rezidente este rezultatul a cel puțin două categorii de factori. Pe de o parte este vorba de tranziția demografică, care este specifică oricărei țări. S-a urmărit reducerea ei în anul 1966 și în 1990 automat aceasta a fost reluată. Iar al doilea factor este cel al migrației internaționale, pe cele două categorii: factori economici și posibilitate de mobilitate a persoanelor și probleme legate de aspecte culturale. Eu o spun cu toată convingerea, problema nu este în primul rând a reducerii populației rezidente a unei țări. Problema este asigurarea echilibrului pe cele trei categorii mari de vârstă. Problema e în ce măsură indicele de îmbătrânire demografică se înrăutățește și în ce măsură raportul de dependență demografică iarăși se înrăutățește în urma reducerii acestei populații. Practic, atât timp cât nu asiguri echilibrul între persoane de peste 65 de ani și persoanele tinere și între ce avem în grupa de vârstă și persoanele în întreținere, aici pot apărea dezechilibrele atât pe termen scurt cât și pe termen lung. La noi în țară indicele de îmbătrânire demografică s-a înrăutățit. Dacă în 2011 era puțin peste 100, acesta ajuns la peste 120 la recensământul din 2021”, a spus Tudorel Andrei.

Populația rezidentă a României era de 19,05 milioane de persoane, din care 9,8 milioane de sex feminin, reprezentând 51,5%, conform primelor date provizorii pentru Recensământul Populației și Locuințelor, runda 2021, a anunțat, la sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, Institutul Național de Statistică (INS).

În mediul urban locuiesc 9,941 milioane de persoane, reprezentând 52,2% din totalul populației.

INS menționează că procesul de îmbătrânire demografică s-a adâncit, comparativ cu 10 ani în urmă (recensământul din 2011 – RPL2011), remarcându-se creșterea ponderii populației vârstnice (de 65 ani și peste).

Indicele de îmbătrânire demografică s-a depreciat cu aproape 20 de puncte procentuale, crescând la 121,2 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (RPL2021) comparativ cu 101,8 (RPL2011).

Pentru aprofundarea subiectului, reproducem și un articol al președintelui INS, de la ȘtiripeSurse:

Îmbătrânirea populației rezidente, fenomen greu de oprit!

Articol semnat de prof. univ. dr. Tudorel Andrei, președintele Institutului Național de Statistică

1. Continuă scăderea populației rezidente

Recensământul populației și locuințelor (RPL), cercetare statistică organizată în toate țările lumii o dată la zece ani, ne oferă informații importante privind evoluția populației rezidente dintr-o țară în raport cu diverse aspecte.

Datele statistice obținute la ultimul recensământ ne arată că populația rezidentă a României înregistrată la 1 decembrie 2021 a fost de 19,053 milioane persoane (19.053.815 persoane). Dacă ne comparăm cu recensământul din 2011, vom constata că aceasta s-a redus cu aproape 1,1 milioane persoane, ceea ce înseamnă, în cifre relative, o diminuare a populației rezidente în perioada dintre cele două recensăminte cu 5,3%. Dacă ne uităm la datele înregistrate la alte recensăminte organizate în țara noastră după cel de al Doilea Război Mondial, vom constata că, la finele anului 2021, populația rezidentă este:

• cu aproape 4,16 milioane persoane mai mică decât în 1990, ceea ce înseamnă o reducere a populației rezidente cu 17,9% (la 1 ianuarie 1990, populația țării a fost de 23.211.395 persoane);

• cu puțin mai mult decât cea înregistrată la recensământul populației din 1966 (populația înregistrată la 15 martie 1966 a fost de 19.103.163 persoane);
• cu aproape 3,2 milioane persoane mai mare decât cea înregistrată la recensământul din anul 1948 (populația înregistrată la 25 ianuarie 1948 a fost de 15.872.624 persoane).

1. Modificări importante în distribuția pe grupe de vârstă

Piramida vârstelor întocmită pe baza datelor de la un recensământ ne prezintă structura populației de sex masculin și feminin după vârstă și „sintetizează istoria demografică pe o perioadă de 100 de ani”[1]. Din graficele celor două piramide prezentate în figura 1, putem remarca câteva aspecte interesante legate de evoluția populației rezidente a României înregistrate la RPL2011.

În primul rând, prin intermediul piramidei vârstelor, sunt puse în evidență anumite perioade în care dinamica populației a fost marcată direct de evenimente istorice importante la nivel național și mondial, dar și anumite decizii politice care au fost luate la nivel național care au influențat decizia unei familii sau femei cu privire la nașterea unui copil. În acest sens, prin cele două piramide sunt puse în evidență următoarele perioade în decursul ultimilor 100 de ani:

• Perioada post 1989 este caracterizată printr-o reducere a numărului de nașteri și a impactului nefast generat de migrația internațională. În aceste condiții, populația rezidentă s-a redus an de an începând din 1990;
• Perioada cuprinsă între 1967-1989 este marcată de deciziile politice pronataliste. În anul 1967, s-au înregistrat cu 92,8% mai multe nașteri decât în anul 1966. Datorită deceselor și migrației internaționale, populația constituită din născuții din anul 1967 s-a diminuat la RPL2021 cu 32,4%;
• Perioada 1957-1966 este caracterizată printr-o reducere continuă a numărului de nașteri ca urmare a liberalizării avorturilor în România (Decretul 463/1957). Astfel, dacă în anul 1956 numărul de nașteri din România a fost de 425.704, acesta s-a redus la 273.678 în anul 1966. Scăderea în cifre relative a numărului de născuți din 1966 în raport cu cel din 1956 fost de 35,7%;
• Perioada celui de al Doilea Război Mondial este caracterizată printr-un număr redus de nașteri. Această perioadă este mult mai bine delimitată în piramida realizată pe baza datelor de la RPL2011.

În al doilea rând, remarcăm o diminuare a dimensiunii piramidei vârstelor la RPL2021 în raport cu cea constituită pe baza datelor de la RPL2011. La populația cu vârsta mai mică de un an, la RPL2011 au fost identificate 193.261 persoane, în timp ce la RPL2021 efectivul acestora a fost de 158.485 persoane, ceea ce înseamnă o diminuare a populației pentru această vârstă cu 18%. La grupa de vârstă sub 5 ani, populația s-a redus de la 1.045.029, la RPL2011, la 956.735, aceasta reprezentând în cifre relative o diminuare a populației din această grupă de vârstă de 8,4%. La grupa de vârstă „sub 10 ani”, la ultimul recensământ regăsim mai puțin cu 119 mii persoane, decât la RPL2011. În cifre relative, scăderea populației pentru această grupă de vârstă este de 5,7%, aceasta fiind mai accentuată decât la nivelul întregii populații, pentru care rata de creștere a fost de -5,3%.

În al treilea rând, se remarcă scăderea populației rezidente adulte cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani împliniți, cu 1,43 milioane în raport cu cele înregistrate la recensământul din 2011. În aceste condiții, constatăm o diminuare a ponderii populației adulte în populația rezidentă totală. Dacă la RPL2011 ponderea populației adulte a fost de 68,0%, aceasta s-a redus la 64,3% la recensământul din runda 2021. Este important de remarcat că, la RPL2011, în grupa de vârstă 55-64 ani erau 2,69 milioane persoane (19,7% din populația adultă), iar numărul acestora a scăzut la 2,23 milioane persoane la recensământul din 2021 (18,2%). Dinamica numărului de persoane din această grupă de vârstă este importantă, întrucât mare parte dintre aceste persoane vor fi regăsite peste zece ani în categoria persoanelor vârstnice.

În al patrulea rând, menționăm creșterea numărului persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste cu aproape 480 mii persoane la RPL2021 în raport cu RPL2011. Dacă la RPL2011 ponderea acestei categorii de persoane în totalul populației rezidente era de 16,1%, aceasta a crescut la 19,6% la RPL2021. Dacă și în perioada următorilor zece ani vom avea același comportament demografic al populației din perioada 2011-2021, atunci estimăm că ponderea populației de peste 65 de ani va fi în jurul valorii de 20%. Această estimare nu ține seama de o posibilă revenire în țară a persoanelor plecate în străinătate pe o perioadă mai lungă de timp și o reîntoarcere în țară după vârsta de pensionare.

Consecințe acestor evoluții demografice le vom regăsi în deprecierea valorilor a doi indicatori importanți pentru evaluarea populației din punct de vedere economic și social:

• Indicele de îmbătrânire demografică este 121,2 persoane vârstnice (65 ani și peste) la 100 persoane tinere (sub 15 ani), mai mare cu 20 de puncte procentuale în raport cu valoarea indicatorului determinată la RPL2011 (101,8);
• Raportul de dependență demografică (persoane tinere și vârstnice la 100 persoane adulte) a crescut de la 47,0, valoare înregistrată la RPL2011, la 55,5 (RPL2021).

Dincolo de valorile celor doi indicatori înregistrate la ultimul recensământ, sunt realități economice și sociale care schimbă caracteristicile pieței muncii, ale serviciilor publice de sănătate și ale multor altor piețe de produse și servicii publice sau private. În dinamica acestor piețe este necesar să fie avute în vedere și alte două aspecte importante. Primul este legat de fenomenul migrației internaționale care a redus substanțial populația rezidentă a României, mai ales în primii 20 de ani ai tranziției. În măsura în care în perioada următoare vom asista la reîntoarcerea în țară a persoanelor care au emigrat și s-au pensionat, atunci cei doi indicatori mai sus menționați vor prezenta o situație demografică a populației rezidente mai precară în următorii zece ani. Al doilea aspect este legat de faptul că, începând cu anul 2031, vor intra în grupa persoanelor vârstnice acelea care s-au născut după anul 1967.

1. Îmbătrânește populația rezidentă

Pe parcursul ultimilor zece ani continuă procesul de îmbătrânire accelerată a populației rezidente început în anul 1990. În ultimii zece ani, vârsta medie a populației a crescut cu 1,8 ani, de la 40,6 ani, în 2011, la 42,4 ani, în 2021. Mai mult, procesul de îmbătrânire din ultimii zece ani este mai accentuat la persoanele de sex feminin, caz în care rata medie anuală de îmbătrânire este 0,51%. La persoanele de sex masculin, rata medie anuală de îmbătrânire calculată pe baza datelor din ultimii zece ani este de 0,45%. De aici rezultă că, dacă numărul femeilor aflate în perioada fertilă este din ce în ce mai mic, implicit va scădea și numărul de nașteri în perioada următoare. Acest aspect demografic este necesar să fie avut în vedere și în contextul schimbărilor economice și sociale care au intervenit în societate și care au afectat foarte mult decizia unei familii sau a unei femei cu privire la vârsta la care decide să aibă primul copil sau decide asupra numărului de copii pe care să-i aibă familia. Dacă în anul 1990 vârsta medie a mamei la prima naștere a fost de 22,3 ani, aceasta a crescut, în decurs de 30 de ani, la 27,5 ani. În egală măsură, vârsta medie a mamei la toate nașterile a crescut de la 25,0 ani, în 1990, la 28,8 ani, în 2020.

1. Dezechilibre majore între județe

Chiar dacă în ultimii zece ani în majoritatea județelor populația a scăzut, totuși diferențele sunt semnificative între județe dacă avem în vedere intensitatea scăderii populației rezidente la nivelul acestora. Din acest motiv, dacă avem în vedere ratele de creștere a populației rezidente din ultimii zece ani, vom clasifica județele în cinci categorii. Astfel, pe baza ratelor de creștere a populației rezidente la RPL2021 în raport cu RPL2011 s-au obținut rezultatele ce sunt prezentate în graficul din figura 3. Astfel, sunt identificate următoarele cinci categorii:

• în trei județe, populația rezidentă a înregistrat o creștere în ultimii zece ani: Ilfov (39,6%), Bistrița-Năsăud (3,4%) și Suceava (1,2%);
• în cinci județe, scăderea populației este una de dimensiuni reduse: Brașov (-0,5%), Vrancea și Iași (-1,5%) și Cluj (-1,7%). În cazul județelor Cluj, Iași și Brașov, putem considera că această scădere este una conjuncturală, ținând seama că în aceste județe sunt centre universitare cu un număr mare de studenți;
• în a treia clasă sunt incluse județele în care s-a înregistrat o scădere relativ mică a populației rezidente în ultimii zece ani, ritmul de creștere fiind cuprins între valorile -4,9% și -2,0%: Sibiu (-2,26%), Bacău (-2,40%), Neamț (-3,52%), Satu-Mare (-3,98%), Constanța (-4,11%), Bihor (-4,19), Arad (-4,76%), Botoșani și Alba (-4,80%), Covasna (-4,82) și Timiș (-4,83);
• în a patra clasă sunt incluse județe cu o scădere relativ mare a populației rezidente înregistrate la RPL2021 în raport cu cea consemnată la RPL2011. În acest caz, ratele de creștere sunt incluse în intervalul (-9,9; -5,0):
• în ultima clasă sunt incluse șapte județe, care în ultimii zece ani au înregistrat o scădere foarte mare a populației rezidente. În cazul acestor județe, ratele de creștere sunt cuprinse în intervalul (-16,6%; -10,0): Caraș-Severin (-16,6%), Teleorman (-14,9%), Hunedoara (-13,6%), Brăila (-12,4%), Olt (-12,2%), Mehedinți (-11,7%) și Buzău (-10,2%).

Dacă ne raportăm la populația rezidentă din 1966, constatăm că următoarele județe au înregistrat o reducere a populației rezidente mai mare de 20% la ultimul recensământ: Teleorman (37,3%), Caraș-Severin (31,3%), Mehedinți (24,4%) și Hunedoara 23,8%.

Dacă, în schimb, ne raportăm la populația rezidentă consemnată la primul recensământ organizat în România după cel de al Doilea Război Mondial, vom observa că în cinci județe scăderea populației rezidente este cu cel puțin 15%: Teleorman (-33,6%), Mehedinți (-23,1%), Sălaj (-19,2%), Caraș-Severin (-18,4%) și Giurgiu (-16,4%).

1. Concluzii

Datele de la ultimul recensământ, agregate la nivel național, dar și cel al numărului de locuitori pe județe, ne arată continuarea declinului populației rezidente a României, fenomen care a început în anul 1990. Totuși, aceste evoluții demografice este necesar să fie privite în context european și ținând seama de câteva aspecte importante.

În primul rând, se cuvine să fie subliniat că declinul demografic din România din ultimii zece ani este întâlnit și în alte țări din estul Europei. Câteva exemple sunt relevante în acest sens, dacă comparăm datele înregistrate la recensămintele cu privire la populația rezidentă din anul 2021 (date înregistrate în comunicatele de presă publicate de oficiile de statistică din țările menționate), cu cea din 2011 din câteva țări: în Bulgaria, populația rezidentă s-a redus cu -11,5% (de la 7364,6 mii persoane, la 6520,0 mii persoane), în Croația, cu -9,6% (de la 4285,0 mii persoane, la 3871,8 mii persoane),  în Letonia, cu -8,6% (de la 2070,0 mii persoane, la 1893,2 mii persoane), Lituania, cu -7,6% (de la 3043,4 mii persoane, la 2810,8 mii persoane), Grecia, cu -3,6% (de la 10816,3 mii persoane, la 10432,5 mii persoane), și în Polonia, cu -0,9% (de la 38511,8 mii persoane, la 38179,8 mii persoane). Totuși, în ultimii zece ani, populația rezidentă a crescut în anumite țări: în Cehia, cu 0,8% (de la 10436,6 mii persoane, la 10524,2 mii persoane), în Slovenia, cu 2,9% (de la 2050,2 mii persoane, la 2109,0 mii persoane). În alte două țări din UE s-a înregistrat o reducere a populației rezidente pe parcursul ultimilor zece ani: în Italia, diminuarea populației rezidente a fost de -0,7% (de la 59433,7 mii persoane în 2011, la 59030,1 mii persoane în 2022) iar în Portugalia, în 2021, populația rezidentă s-a redus cu 2,1% (10562,2 mii persoane în 2011 și 10343,1 mii persoane în 2021).

În al doilea rând, este necesar să fie avut în vedere că, începând cu 1990, a fost reluat procesul tranziției demografice a populației, un proces natural pentru populația oricărei țări, dar care în țara noastră a fost afectat într-o măsură foarte mare în perioada comunistă, prin decizii politice ce au avut ca obiectiv o creștere rapidă a populației țării într-o perioadă scurtă de timp.

Al treilea aspect ce este necesar să fie avut în vedere în evaluarea declinului demografic se referă la migrația internațională, fenomen ce a dus la diminuarea rapidă a populației rezidente a țării pe parcursul ultimilor treizeci de ani. În egală măsură, migrația internațională a diminuat potențialul de creștere pe cale naturală a populației, întrucât, în cea mai mare parte, populația care a făcut obiectul migrației internaționale a fost una tânără. Nu întâmplător, ca urmare a migrației internaționale din primii 20 de ani ai tranziției din România, în perioada 2009-2021, s-au înregistrat 367 mii născuți în străinătate și care au fost ulterior înregistrați în țară, din totalul celor 2,68 milioane născuți-vii înregistrați în România în această perioadă. Graficul din figura 4, care prezintă evoluția ponderii născuților-vii din străinătate și înregistrați în România în numărul total de născuți-vii consemnați în țară în perioada 2009-2021 ne arată impactul migrației internaționale și asupra fenomenelor demografice din țară. Valorile mai mici ale indicatorului calculat pentru anul 2021 nu ne arată o reducere a fenomenului, ci se datorează faptului că nașterile din străinătate dintr-un an sunt înregistrate în țară, de regulă, chiar și după un anumit număr de ani.

Pe parcursul perioadei de peste treizeci de ani, migrația internațională a avut intensitate diferită în diminuarea populației rezidente. În prima parte a tranziției, migrația internațională a jucat cel mai important rol în diminuarea populației României. Numai în perioada 2003-2011, diminuarea populației rezidente pe seama migrației internaționale a fost în proporție de peste 75%, după cum, în ultimii zece ani, diminuarea populației rezidente a fost rezultatul reducerii numărului de nașteri și creșterea semnificativă a numărului de decese. În perioada 2012-2021, s-au înregistrat cu aproape 645 mii decese mai multe decât numărul de nașteri, în timp ce migrația internațională a contribuit la reducerea populației rezidente cu 423 mii persoane.

În evaluarea celor doi factori importanți care acționează asupra modificării populației rezidente dintr-o țară, este necesar să fie avut în vedere „natalitate și mortalitate, fenomene extrem de complexe la care factorii și mecanismele de schimbare se acumulează și își pun amprenta pe nivelul fenomenului acționând rigid, lent și cu decalaj în timp”[2]. Evoluția numărului de nașteri și de decese din ultimii zece ani nu creează premisa unei diminuări în perioada următoare a ratei anuale negative de creștere a populației rezidente a României. Evoluția numărului de nașteri și a deceselor, cel puțin din ultimii zece ani, nu ne dau un mesaj optimist cu privire la reducerea declinului demografic.

Evoluția populației rezidente la nivel de județe ne arată diferențe semnificative între acestea. În general, în județele în care s-a înregistrat o diminuare semnificativă a activității economice pe parcursul ultimilor treizeci de ani, consemnăm o diminuare la același nivel a populației rezidente pe parcursul perioadei de tranziție. În județele caracterizate prin activitate economică semnificativă, sau în care există centre universitare puternice, se constată o stabilizare a populației rezidente pe parcursul ultimilor zece ani.

Datele ce vor fi publicate în perioada următoare pot permite identificarea și a altor caracteristici cu privire la evoluția populației rezidente și a fondului de locuințe din țara noastră.

Note:
[1] Trebici, V., Demografie – Excerpta et Selecta, Editura Enciclopedică, București, 1996
[2] Vasile Ghețău, Primele rezultate ale Recensământului Populației 2021 Să pierzi 1,1 milioane de locuitori în 10 ani!

Citiți și:
Editorial zguduitor al istoricului Marius Oprea: Cu politica ultimilor treizeci de ani, România nu va mai exista în secolul viitor: România se stinge
Dr. Geanina Hagimă: Consecințele dezastruoase ale măsurilor luate în ultimii doi ani. România în pericol de a fi depopulată în ritm accelerat

 

yogaesoteric
28 ianuarie 2023