S-au împlinit 73 de ani de când liderii URSS, Marii Britanii şi SUA s-au întrunit la Yalta, în Crimeea, pentru a discuta evoluţia confruntǎrilor militare şi organizarea lumii dupǎ încheierea celui de-al Doilea Rǎzboi Mondial. Localitatea a fost aleasǎ de liderul sovietic I.V. Stalin, propunere pe care Churchill şi Roosevelt au acceptat-o. Oraşul Yalta se aflǎ în Crimeea, pe coasta de nord a Mǎrii Negre. Acolo îşi petrecea vacanţele aristocraţia rusǎ, inclusiv familia imperialǎ, iar dupǎ 1920 se odihnea „poporul muncitor” prin reprezentanţii sǎi. Era unul dintre oraşele URSS în care I.V. Stalin poposea în fiecare varǎ. Cei doi lideri occidentali, în drumul spre Yalta, s-au întâlnit mai întâi în Malta, în ziua de 3 februarie 1945. Churchill a sosit cu avionul, în timp ce Roosevelt a fǎcut o lungǎ cǎlǎtorie cu vaporul. Discuţia între cei doi a avut loc la bordul vaporului „Quincy”, intrat în rada portului Valletta. Scenariul avea sǎ se repete peste 44 ani, la 2-3 decembrie 1989, când Gorbaciov şi Bush Sr. s-au întâlnit tot pe un vapor, aflat în zona portului Valletta, pentru a discuta şi hotǎrî soarta Europei şi a lumii.
Protocolul lucrǎrilor Conferinţei din Crimeea
Churchill şi Roosevelt şi-au continuat drumul pânǎ la Yalta, unde au fost întâmpinaţi de I.V. Stalin. Prima şedinţǎ plenarǎ a avut loc în ziua de 5 februarie, iar ultima, în 11 februarie, când a fost semnat „Protocolul lucrǎrilor Conferinţei din Crimeea”, din care rezulta cǎ s-a discutat şi convenit asupra urmǎtoarelor:
– crearea Organizaţiei Națiunilor Unite (O.N.U.);
– Declaraţia asupra popoarelor eliberate;
– Dezarmarea Germaniei;
– Stabilirea zonei de ocupaţie francezǎ şi a Consiliului de Control pentru Germania;
– Reparaţii după război;
– Mari criminali de rǎzboi;
– Polonia; Iugoslavia;
– Frontiera italo-iugoslavǎ;
– Frontiera italo-austriacǎ;
– Relaţiile bulgaro-iugoslave;
– Europa de Sud-Est;
– Iran;
– Întâlnirile celor trei miniştri de Externe.
De asemenea, a fost semnat un „Acord privind intrarea în rǎzboi a URSS contra Japoniei”.
Lovitura de mǎciucǎ
Dupǎ cum se observǎ, România n-a constituit subiect de discuţie, numele ţǎrii noastre fiind menţionat în documentele încheiate doar o singurǎ datǎ într-o formulare elipticǎ: „Instalaţiile petroliere din România”. Aceastǎ realitate se datora faptului cǎ situaţia României fusese tranşatǎ încǎ din octombrie 1944, când premierul britanic s-a înţeles cu Stalin referitor la viitorul țării noastre, iar preşedintele SUA a acceptat cele stabilite. Dacǎ poziţia URSS era bine cunoscutǎ, atitudinea Marii Britanii a constituit o adevǎratǎ „loviturǎ de mǎciucǎ” pentru clasa politicǎ din ţara noastrǎ şi pentru poporul român.
SUA şi Marea Britanie, pǎrtaşi la un fals istoric şi la destrǎmarea statului naţional român
În data de 5 septembrie 1940, premierul britanic Wiston Churchill declarase în Camera Comunelor: „Noi nu vom recunoaşte schimbǎrile teritoriale care se vor face în timpul rǎzboiului, mai puţin acelea care vor fi consecinţa unui acord de înţelegere între pǎrţile interesate”. Ulterior, aceastǎ formulǎ a fost inclusǎ în Carta Atlanticului semnatǎ de SUA şi Marea Britanie în 1941, la care a aderat şi Uniunea Sovieticǎ. Ulterior, pe parcursul discuţiilor sovieto-britanice şi sovieto-americane s-a adoptat ideea potrivit cǎreia graniţa dintre România şi URSS a fost stabilitǎ pe baza convenţiei româno-sovietice din 28 iunie 1940. Cu alte cuvinte, liderii occidentali se fǎceau cǎ nu mai ţin minte cǎ Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ocupate de armata sovieticǎ în urma notelor ultimative din 26 şi 27 iunie 1940 şi cǎ nu a existat nicio „convenţie” între cele douǎ state. Ca urmare, au înscris aceastǎ formulare în Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944, fǎcându-se pǎrtaşi nu numai la un fals istoric, dar şi la destrǎmarea statului naţional român, susţinând pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, pe care-l condamnaserǎ cu vehemenţǎ la vremea respectivǎ.
Stalin a bifat, în semn de aprobare
Premierul britanic a mers şi mai departe. În discuţia avutǎ cu I.V. Stalin la Moscova în ziua de 9 octombrie 1944, i-a propus „sǎ nu ne certǎm pentru nimicuri”, drept care scris cu mâna sa „Acordul de procentaj”. În dreptul României a menţionat: Rusia – 90%; Alţii (SUA, Marea Britanie) – 10%. Pentru Churchill, ţǎri precum România, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Grecia erau „nimicuri” pe care le putea vinde ca la tarabǎ. Relatând acest episod, liderul britanic avea sǎ scrie în memoriile sale cǎ Stalin „a bifat coala, în semn de aprobare”. Acest acord a fost ţinut secret, el fiind dezvǎluit de Churchill abia în cartea sa The History of the Second World War, publicată în șase volume, între anii 1948-1954.
Declaraţiei asupra popoarelor eliberate
Înţelegerea fiind realizatǎ la Moscova, la Conferinţa de la Yalta nu s-a mai discutat situaţia României, deşi mulţi români îşi puseserǎ mari speranţe cǎ primul ministru britanic şi preşedintele SUA nu vor accepta pretenţiile lui Stalin. Evident, acordurile erau secrete, astfel cǎ românii nu-şi puteau imagina cǎ ţara lor a fost oferitǎ liderului sovietic „pe tavǎ” de marii democraţi ai occidentului. Pe de altǎ parte, presa şi posturile de radio din SUA şi Marea Britanie au fǎcut o largǎ publicitate „Declaraţiei asupra popoarelor eliberate” semnatǎ la Yalta, în care se menţiona cǎ cei trei şi-au exprimat acordul de a „ajuta popoarele sǎ își rezolve prin mijloace democratice problemele lor politice şi economice cele mai urgente”. Cât de sincerǎ era aceastǎ declaraţie s-a vǎzut peste mai puţin de o lunǎ, când A. I. Vişinski s-a deplasat la Bucureşti, impunând formarea la 6 martie 1945 a unui guvern „democrat popular” prezidat de dr. Petru Groza. Liderii SUA şi ai Marii Britanii au protestat formal împotriva brutalei ingerinţe sovietice, dar au sfârşit prin a recunoaşte acest guvern în februarie 1946, adicǎ la un an dupǎ Yalta.
Yalta, simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri
Au trecut 73 de ani de la acea întâlnire istoricǎ din Crimeea, dar în conştiinţa românilor şi nu numai a lor, Yalta rǎmâne un simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri (indiferent de regimul lor politic). Un simbol al împǎrţirii şi reîmpǎrţirii lumii, al consolidării poziţiilor marilor puteri pe seama statelor mici sau învinse. În acelaşi timp, Yalta este expresia demagogiei şi înşelǎtoriei politice a celor care în spatele uşilor închise îşi împart teritorii şi resurse, iar în public vorbesc despre „democraţie”, „libertate”, ajutor”, etc.
Licuriciul mic urmeazǎ licuriciul mare
Consecinţele acordurilor încheiate la Yalta continuǎ sǎ-şi facǎ efectul. Dupǎ ce URSS s-a destrǎmat în 1991, sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei au trecut sub ocupaţia Ucrainei. Acum, în 2015, guvernul de la Kiev le ordonǎ românilor din aceste teritorii sǎ lupte cu arma în mânǎ în Est pentru a asigura integritatea teritorialǎ a Ucrainei. La rândul sǎu, Moldova de Rǎsǎrit, devenitǎ Republica Moldova, se zbate în lungi crize politice şi într-o situaţie economicǎ şi socialǎ deplorabilǎ. Pe de altǎ parte, guvernanţii de la Bucureşti nu doresc sǎ ştie ce s-a petrecut la Yalta, ei sunt mândri cǎ ţara lor face parte din NATO, iar SUA îşi instaleazǎ baze militare în România. Un fost preşedinte a formulat plastic actuala politicǎ a ţǎrii noastre: „Licuriciul mic urmeazǎ licuriciul mare”.
Citiți și:
MAREA TRĂDARE DE LA 23 AUGUST 1944. Molotov către Pătrăşcanu: «Antonescu reprezenta România. Voi nu reprezentaţi pe nimeni!»
Falimentul evident al regimului euro-atlantic în România
Dezmembrarea ce urmează a României – o ţintă vicleană, nebănuită a mafiei internaţionale!
yogaesoteric
17 iulie 2018
Also available in:
Français