Confort şi libertate

Din referatul biblic despre Facere (Geneza) aflăm că nici nu s-a sfârşit bine ziua în care a fost zidit de Dumnezeu şi omul a şi căzut, încălcând porunca ascultării prin gustarea din pomul cunoaşterii binelui şi răului.

Căderea omului a fost, este şi va fi un lung prilej de ipoteze, mai mult sau mai puţin docte. „Păi, dacă protopărinţii, Adam şi Eva, n-ar fi gustat, cum ar fi putut cunoaşte binele şi răul sau, mai bine zis, diferenţa dintre bine şi rău?”, se întreabă mulţi. Cu siguranţă, prin ascultare, ar fi ajuns la vârsta spirituală la care să cunoască această diferenţă fără să guste din roadele înşelătoare ale pomului, suportând consecinţe nefaste şi devenind muritori: (…) „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3,17-19).

N-a fost, nu este şi nu va fi om care să nu fi simţit, să nu simtă cândva că blestemat este pământul pentru el, că, în loc de grâu curat, îi rodesc spini şi pălămidă, că hrana şi-o agoniseşte cu multă osteneală, mâncându-şi pâinea în sudoarea feţei, ca apoi să se întoarcă în pământul din care a fost luat, căci pământ este şi în pământ se va întoarce.

De la intrarea (naştere) în lume, şi până la ieşire (moarte), omul se află, mai întâi, într-o permanentă agresiune fizică, urmată de cea psihică şi sufletească.

Satana, transformat în şarpe, făcându-l să creadă că ascultarea de Dumnezeu este non-libertate şi neascultarea este libertate, l-a smuls pe om din confortul Raiului, l-a aruncat în disconfortul lumii. Omul ajuns în starea de sărac. Sărac de Dumnezeu şi de adevărata viaţă, cea fără griji.

Cel viclean nu l-a lăsat pe om aşa, de izbelişte, ci îl consolează, îl linişteşte cu conforturi lumeşti: posesia de averi, bani, putere, cunoştinţe, carieră, faimă, distracţie, distracţie, distracţie etc. Calea spre aceste conforturi presupune mult… disconfort! Şi, odată obţinute, se dovedesc înşelătoare, trecătoare.

Dar nici Dumnezeu nu l-a uitat pe om. În vremurile din urmă, înomenit, răstignit pe cruce, pus în mormânt şi înviat din morţi, Dumnezeu-Cuvântul îl trage pe om spre confortul împărăţiei Cereşti, prin eliberarea de conforturile lumeşti. Satana supralicitează, oferind noi conforturi, care-l amăgesc pe om în iluzia libertăţii lumii, antecamera non-libertăţii veşnice.

Definiţiile cuvântului „confort” sunt limitative la tot ce este material. De exemplu:
„CONFORT s.n. Totalitatea condiţiilor materiale care asigură o existenţă civilizată, plăcută, comodă şi igienică – Din fr. confort (sursă: DEX09).”
„CONFORT n. Ansamblu de condiţii care constituie comoditatea vieţii materiale; fr. confort (sursă: NODEX – 2002).”

În realitate se vorbeşte frecvent şi de confort psihic, spiritual, sufletesc, care ar fi o consecinţă a comodităţii vieţii materiale. Totul pentru starea de bine (wellness). Lumea secularizată a instituit chiar şi o Global Wellness Day (Ziua globală a stării de bine) dedicată „living well, both physically and spiritually” (trăirii bine, atât fizic cât şi spiritual). Să trăiţi bine!

Trăim vremuri în care nu trece o zi fără evenimente generatoare de disconfort: politice, militare, economice, financiare, sociale, umanitare, alimentare, medicale, (multi)culturale, sportive, religioase etc. Speranţa şi refugiul merg spre oferta bogată de comodităţi… politice, militare, economice, financiare, sociale, umanitare, alimentare, medicale, (multi)culturale, sportive, religioase etc.

Sub pomul cunoştinţei binelui şi răului, Satana (şarpele) continuă să îmbie Adami şi Eve să mănânce din rodul „bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă” (Facerea 3,6) asigurând „Nu, nu veţi muri!” (Facerea 3,4), şi moartea, pe valuri mari, bântuie peste tot, secerând recoltă din ce în ce mai bogată, pe măsură ce creşte iluzia ştiinţei care va răpune moartea! Şi dacă morţii ar fi morţi numai fizic, dar mulţi sunt morţi sufleteşte încă înainte de a muri fizic!

Pe altarele bisericilor, Pomul vieţii veşnice cheamă la Cina cea de taină, spunând: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mană şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.”
(Ioan 6,53-58).

Chemare şi ofertă dătătoare de speranţă nemincinoasă pentru a moşteni confortul şi libertatea, aşa cum le dă Hristos, nu cum le dă lumea.

Citiţi şi:

Despre adevărata Libertate 
Fii mulţumit cu ceea ce ai! 

yogaesoteric
17 noiembrie 2017