Continuarea cea surprinzătoare a poveştii cu tâlc «Vaca încălţată cu pantofiori roz» partea a 2-a

de instructor yoga Mihai Stoian

Datorită unei înşiruiri de coincidenţe deloc întâmplătoare vaca cea minunată a aflat şi ea până la urmă că oamenii erau dezamăgiţi de ea. Orgoliul ei  a fost atunci pus la o mare încercare şi de aceea la început ea s-a întristat foarte tare crezând datorită ignoranţei că ei nu o apreciază la adevărata sa  valoare. Scufundându-se plină de melancolie în aceste gânduri la ora mulsului ea a uitat spre uimirea tuturor să mai aplice lovitura cea măiastră cu care ea de obicei vărsa vasul cu laptele ei cel bun care tocmai fusese muls. Datorită acestei situaţii oamenii au avut pentru prima dată ocazia să guste mulţi dintre ei din laptele minunat. Fiind cuprinşi de încântare în mulţi dintre ei a apărut speranţa şi ei s-au decis să mai facă o încercare cu văcuţa cea fermecătoare şi au hotărât să-i mai ofere încă o şansă chiar dacă până atunci ea îi dezamăgise de multe ori. Simţind pe tainice căi paranormale speranţa lor, încrederea în sine a văcuţei renăscu ca prin farmec căci ea cunoştea acum cărui fapt se datorează această îmbucurătoare modificare a celor din jurul ei.

Tot gândindu-se şi căutând cum ar putea să-şi intensifice starea de mulţumire şi fericire care începuse să se trezească în ea, văcuţa  a uitat din nou să mai lovească găleata cu laptele cel proaspăt muls de la ea. Văzând aceasta oamenii din jur s-au minunat şi mai tare mai ales că acum laptele ei era şi mai mult datorită stării de fericire pe care o trăia. Oamenii au lăudat-o imediat dupa aceea pe văcuţă foarte mult, întocmai ca în vremurile de la început. După aceea văcuţa nu s-a mai lăsat păcălită de vechiul ei obicei urât care o făcea să-şi verse chiar ea laptele şi a continuat să caute acel element nou care era  complet diferit de tot ceea ce fusese înainte şi care declanşase această minunată transformare. Singurul indiciu care i-a apărut la început a fost faptul ca deja începuse să se gândească intens şi profund la unele idealuri sublime şi înălţătoare chiar în momentele foarte plăcute ale mulsului: “Trebuie ca laptele meu cel foarte bun şi mult să acumuleze în el imensa energie tainică a fericirii mele oceanice” s-a gândit la un moment dat văcuţa. “De aceea oamenii şi-au schimbat atitudinea. Procedând în felul acesta mereu de acum înainte sunt sigură că oamenii îşi vor transforma complet atitudinea faţă de mine şi savurându-mi cu încântare laptele meu cel dătător de fericire vor fi astfel şi ei influenţaţi în bine şi chiar vor deveni fericiţi” şi-a zis ea fiind foarte încurajată de această revelaţie. „Am să procedez de fiecare dată la fel pentru că am intuit care este secretul”, a spus ea apoi plină de entuziasm.

Ziua următoare, la ora mulsului, văcuţa noastră a simţit o intensă şi profunda fericire copleşitoare care a făcut-o să intre într-o uluitoare stare de EXTAZ. Vechiul ei obicei urât s-a şters gradat din fiinţa ei şi totodată laptele ei a devenit un adevărat elixir care îi umplea de o tainică fericire pe mulţi oameni. Şi mai uimitor era faptul că unii dintre cei care îl gustau intrau şi ei într-o profundă stare de EXTAZ, fiind astfel direct “contaminaţi” spiritual de energiile şi rezonanţele benefice copleşitoare care erau impregnate în lapte de către stările de fericire intense şi profunde pe care le menţinea văcuţa fermecată pe tot timpul mulsului.

După un timp faima vacuţei a crescut chiar extraordinar de mult ea ajungând să fie astfel chiar mai mare decât la început. Din dorinţa de a le oferi celor din jur laptele cel mai bun, care totodată era generator de intensă fericire şi EXTAZ văcuţa îşi orienta aproape fără încetare toată atenţia către trăiri extatice şi stări de EXTAZ din ce în ce mai elevate.

După o anumită perioadă de timp văcuţa a simţit însă că deşi  acele trăiri extatice, copleşitoare erau extrem de interesante şi cu toate că meditaţia devenise a doua ei natură umplând-o aproape în permanenţă de o imensă fericire totuşi lipsea ceva ETERN şi esenţial pe care ea îl intuia că există în veşnicie dincolo de toate aceste experienţe extatice.

Şi uite aşa, din aproape în aproape în scurt timp după aceea văcuţa a ajuns la revelaţia  că există ceva SUPREM şi NEPIERITOR care este comun tuturor acelor minunate  experienţe şi că pentru a afla ce este cu adevărat ACEL CEVA …ETERN trebuie mai întâi să afle CINE ESTE EA în realitate.
Astfel şi-a început văcuţa căutarea asiduă şi frenetică a Sinelui Suprem ATMAN care există în veşnicie dincolo de orice experienţă, fiind martorul cel tăcut şi etern al existenţei fiecăruia şi al TOTULUI.

Meditând intens, văcuţa a realizat astfel că în realitate ea este doar MARTORUL cel tăcut şi detaşat care contemplă cum SPIRITUL CEL ETERN ŞI UNIVERSAL oferă laptele prin ea. Văcuţa s-a transformat  astfel în mod gradat într-un canal de lumină şi iubire nesfârşită ce se manifestă sub forma unui lapte extraordinar de bun, regenerant, extatic şi hrănitor. Cei care savurau acest lapte nemaipomenit de la văcuţă primeau de fapt totodata GRAŢIA LUI DUMNEZEU ce se manifesta acum din plin prin văcuţa cea eliberată şi înţeleaptă continua să dea lapte plină de o iubire nesfârşită.

MORALA: Daca chiar şi o vacă a reuşit până la urmă toate acestea, noi ce mai aşteptăm? 
 
yogaesoteric
9 aprilie 2005
 

Also available in: English