Controlul american asupra resurselor naturale din Africa

 
În februarie 2007, Casa Albă a anunţat constituirea unui nou centru de comandă al Pentagonului în Africa, numit US African Command (AFRICOM). Acesta a devenit operaţional la începutul lui octombrie 2007 ca subunitate a EUCOM, iar un an mai târziu s-a separat și şi-a continuat activitatea independent.

Invazia militară a Africii este de multă vreme prezentată ca o acţiune umanitară din cadrul „războiului global contra terorii”. Adevărata miză este de fapt obţinerea controlului asupra resurselor naturale ale Africii, mai ales asupra petrolului şi a conductelor care îl transportă.

Nigeria are doar de suferit din cauza bogăţiei sale în petrol.
Nigeria produce 70% din petrolul african, fiind un fel de nou Golf Persic pentru americani. Populaţia din delta Nigerului nu numai că nu a beneficiat, dar chiar a avut de suferit de pe urma vastelor zăcăminte de petrol şi a depozitelor de gaze naturale din zonă.

Alte intervenţii militare datorate lăcomiei SUA

Invadarea Somaliei în decembrie 2006 a fost coordonată utilizând bazele americane din regiune. Constituirea AFRICOM a întărit eforturile de a înlocui guvernul din Somalia cu un guvern federal, mult mai „prietenos” faţă de companiile petroliere americane.

Cererile repetate ale Occidentului de „intervenţie umanitară” în regiunea Darfur din Sudan reprezintă o altă încercare de înlocuire a unui guvern incomod cu unul dispus să ofere pe nimic companiilor americane, bogatele rezerve de petrol ale ţării.

Ziaristul independent Bryan Hunt a avertizat în anul 2008 că mass-media este implicată şi ea în aceste afaceri tenebroase. În timp ce utilizează frecvent termeni precum „genocid” sau „inducere în eroare” cu referire la guvernele acestor ţări, mass-media ignoră abuzurile corporaţiilor occidentale care jefuiesc resursele naturale, poluează mediul şi instaurează regimuri opresive.  

Petrolul african

În primăvara lui 2007, un raport al Departamentului pentru Energie arăta că SUA importa la acel moment mai mult petrol de pe continentul african decât din zona Arabiei Saudite.

Cu ajutorul presei, invazia Somaliei a fost percepută tot ca o „acţiune umanitară”. Pentagonul a mers până într-acolo încât a declarat că operaţiunea este doar începutul unor angajamente viitoare.

Bătălia pentru resurse. Mali înseamnă petrol, gaze naturale, aur, uraniu, diamante și minerale feroase  

În ianuarie 2013, Franța, împreună cu forţe militare africane, a declanşat o intervenţie militară în Mali. Importantele rezerve naturale ale fostei colonii franceze constituie miza majoră a conflictului declanșat de guvernul președintelui Hollande, care a făcut ca Mali să devină un nou punct fierbinte pe harta lumii, după această intervenție militară, sprijinită pe plan diplomatic de alte state europene și, desigur, de SUA.

În ultimii ani, a devenit tot mai evidentă dimensiunea comercială a războaielor. În 2011, în decizia francezilor de a intra în Libia, pentru debarcarea lui Gaddafi, au cântărit greu rezervele de petrol. Și în cazul intervenției din Mali transpar aceleași interese, fosta colonie franceză fiind un adevărat El Dorado al petrolului, aurului, uraniului și mineralelor strategice.

Nu cu foarte mult timp în urmă, fusese descoperit, la o adâncime de 107 metri, un imens zăcământ de gaz, la Bourakebougou, la doar 60 de km de capitala Bamako. Este vorba despre unul dintre cele mai importante zăcăminte de gaz, după cum au anunțat reprezentanții companiei petroliere maliene Petroma (companie cu capital  canadian).

Aur – Mali este al treilea mare producător de aur din Africa, după Africa de sud şi Ghana, având în prezent opt câmpuri miniere – Sadiola, Morila, Yatela, Kalana, Loulo-Gounkoto, Tabakoto/Segala, Syama și Nampal. Rezervele sale de aur au fost estimate în acest an la 600 de tone. Nouă companii operează pentru extragerea aurului în Mali.

Uraniu – Exploatarea uraniului este efectuată în prezent de mai multe companii. Cel mai important zăcământ de uraniu este cel din zona minieră Falea (150 kmp), estimat la 5.000 de tone, care este explorat de o companie canadiană. La fel de important este zăcământul de la Kidal, din nord-estul țării (19.930 kmp), care ar deține aproximativ 200 de tone.

Diamante – Africa deține 45% din zăcămintele de diamante, iar Mali are un potențial uriaș de dezvoltare a exploatării acestor pietre prețioase. În regiunea Kayes există o mină de diamante, iar în regiunea Sikasso, din sudul țării, au fost descoperite recent astfel de pietre prețioase.

Depozitele de bauxită, fier, magneziu, staniu şi cupru sunt cunoscute, dar nu sunt încă exploatate. Conform estimărilor, Mali deține peste două milioane de tone de rezerve de fier, iar cele de bauxită depășesc 1,2 milioane de tone. Acest stat african ar putea deveni, susțin experții, primul exportator de bauxită din Africa, depășind Guineea.

Cele mai mari baze militare pe care Franța le deţine în Africa sunt la Djibouti (Etiopia), pe Insula La Réunion, din estul Madagascarului, la Dakar (Senegal) şi la Libreville (Gabon). De asemenea, Franța are baze operaționale la Bangui (Republica Centrafricană), Abidjan (Coasta de Fildeș) și la N’Djamena (Ciad).

Citiţi şi:
SUA ne ameninţă: «Ori gaze de şist şi Roşia Montană, ori vă izolăm şi vă paşte războiul»
Ebola și interesele SUA. Pușcașii marini, instalați între petrol, aur și diamante

yogaesoteric
13 august 2015