Covid sau business as usual

De curând s-au împlinit patru ani de la declanșarea isteriei covid, patru ani de la începutul uneia dintre cele mai negre perioade din istoria modernă a lumii occidentale.

Știm acum că practic întregul efort propagandistic căruia i-am fost martori în ultimii ani a fost unul mincinos și criminal, știm că breslele medicale au susținut și alimentat acest efort în disprețul adevărului și al vieții pacienților, știm că viața, sănătatea aproapelui nostru au fost sacrificate pe altarul propagandei.

Isteria covid pare să fie undeva în urma noastră, multora ni se pare că este inoportun să ne reamintim coșmarul, ni se pare că este mai bine să lăsăm să se cicatrizeze rănile și durerea, eventual credem că pacea socială este un bun în sine care este necesar câteodată să fie protejat cu prețul amneziei.

Dar este oare plauzibil ca oameni obișnuiți – fie ei și aparținând profesiunilor medicale – să devină dintr-o dată – practic peste noapte – criminali cu sânge rece? Să credem că eroii în halate albe au devenit acum patru ani într-un interval de doar 24 sau de 48 de ore criminali în masă? Că până la apariția covid nu au avut în niciun fel exercițiul crimei la scară poate mai mică? Să credem că propaganda și coerciția impuse prin intermediul breslelor medicale, al diverselor firme farmaceutice și ONG-uri, aparent interesate de sănătatea pacienților, au apărut cu toate brusc fără ca mecanismele de transmisie să fi fost exersate și lubrifiate încă înaintea isteriei covid? Nu cumva mecanisme existente, perfecționate încă dinaintea erei covid au devenit doar mai vizibile, au fost eventual oarecum exacerbate acum patru ani? Nu cumva aceste mecanisme continuă să ucidă chiar astăzi, acum când credem că ordurile în halat alb de acum patru ani și-au regăsit în mod miraculos busola morală redevenind întrucâtva umane? Să credem că ucigașii în masă, cei care au pângărit în ultimii ani până și trupurile morților, au făcut ceea ce au făcut brusc, fără să-și fi pierdut înainte de perioada covid umanitatea dar și conștiința morală și profesională? Să credem că aceiași oameni au încetat să ucidă și să pângărească acum că așa-zisa pandemie s-a încheiat?

În ultimele decenii am avut o poziție privilegiată, am observat din interiorul sistemului medical decăderea morală și profesională a profesiunilor medicale. Având o poziție aparte în interiorul sistemului totalitar comunist, profesiunile medicale au fost imune la corupția corporatistă deja bine rodată în Occident, acestea au ieșit relativ nevătămate din comunism. Eram doar săraci și naivi, dornici să-l ajutăm pe aproapele nostru, nu eram încă cinici, corupți, criminali și nihiliști.

Începutul a fost timid, era vorba de o banală aspirină în concentrație mică, oarecum atipică pentru a evita competiția așa-zisului original devenit mai ieftin decât produsul Terapia – care a început să fie recomandată în masă în schimbul mitei. Aspenter – acidul acetilsalicilic de 75 mg – era un produs cu o inocuitate suficient de mare pentru a ne adormi conștiința, dar faptul că exista un oarecare risc gastric, bine documentat de studii, a avut meritul de a ne răpi inocența, de a ne macula ca oameni și ca profesioniști. Molecula și concentrația au fost perfect alese, balanța între inocența interesată și mizeria morală a răului făcut cu bună știință a fost măiestru echilibrată pentru ca răul să devină acceptabil celor mai mulți dintre noi. Apoi a urmat o combinație de magneziu cu potasiu la fel de măiestru dozate, echilibrul moral fiind deplasat aproape infinitezimal către boală și crimă, asta mai ales atunci când potasiul era administrat împreună cu inhibitorii de enzimă de conversie a angiotensinei. Este de subliniat că ambele medicamente pot avea întrebuințări legitime, dar faptul că au fost agresiv promovate medical, că medicii au fost mituiți pentru a le prescrie, a făcut ca prescrierea acestora să devină abuzivă, a făcut ca prescrierea acestora să devină pur și simplu fraudă morală, abuz și crimă.

Aspenter și Aspacardin reprezintă modul în care halatele albe din România și-au pierdut inocența și umanitatea preschimbând medicina în crimă cu decenii înainte de era covid.

După Aspenter și Aspacardin totul a devenit mai confuz dar și mai simplu. Reprezentanții medicali au început să bâzâie prin cabinete, banii au început să curgă din mai toate părțile. Lucrativul, crima, ridicolul și aferarea zgomotoasă se împleteau armonios și opac, în rare ocazii pacienții puteau întrezări printre crăpături produse accidental ceea ce li se petrece.

Faptul că niciunul dintre cititorii acestui text nu poate merge la vreun medic de orice specialitate fără a ieși cu o prescripție care să conțină și produse Sun Wave stă mărturie unei lăcomii satanice pe care nu am putut-o observa în nicio altă profesiune, mai toți medicii români fiind pe statul de plată Sun Wave, însă acest fapt este printre păcatele veniale ale profesiunii de medic, dată fiind natura produselor Sun Wave.

Suplimente alimentare produse din pericarpul citricelor, precum Detralex, au devenit abuziv medicamente promovate medical, molecule vechi de pe vremea bunicii, precum Tertensif (indapamidă patentată în 1968), au continuat să fie promovate medical deși este pur și simplu imposibil să mai existe medici practicanți care să nu fi învățat încă din facultate despre indapamidă.

Care este oare beneficiul pacientului sau al plătitorului de taxe român pentru menținerea statutului de original pentru Tertensif, deși de la patentarea în 1968 a moleculei a avut loc cel puțin o revoluție în tehnologia de fabricare a medicamentului? Iar atunci când antiinflamatoare selective precum Arcoxia/etoricoxib au fost refuzate de FDA, firma producătoare a vândut cu prețuri stratosferice în țări cu legislația încă fragilă precum România și cantitățile pe care spera să le fi vândut în SUA. Până i-a expirat protecția oferită de protecția intelectuală (IP), Arcoxia a fost practic singurul antiinflamator prescris în România. Iar după expirarea IP, după ce a apărut competiția generică pe etoricoxib, eroii în halate albe au revenit la Vimovo (Naproxen sodic 500mg/esomeprazol 20mg), AstraZeneca având tot interesul să uite anii de trădare în care aceștia au prescris Arcoxia.

Sistemul informatic al CNAS monitorizează în timp real prescrierea moleculelor, dar niciodată CNAS nu a ridicat semne de întrebare asupra deplasării bruște a prescrierii către molecule protejate de IP sau de alte situații de monopol, deși putea ușor să o facă fără să impieteze asupra autonomiei profesionale a medicilor prin scoaterea moleculelor/medicamentelor suspecte de pe listele de compensare. Desigur, Vimovo a fost prescris criminal și pacienților de clopidogrel, conștiințele au fost repede amorțite cu studii făcute la comandă menite să înlăture scrupulele morale ale celor care încă își mai aminteau că esomeprazolul inhibă absorbția clopidogrelului, lăsând astfel pacientul fără protecție antiplachetară. Acest paragraf al prezentului text poate continua practic la nesfârșit, oscilând între ridicol corupt (situația prescrierii de acetilcisteină, de exemplu) și crimă, dar este dincolo de economia acestui text insistența în această direcție, căci teza acestui text este pur și simplu faptul că de fapt covid a fost business as usual (doar o afacere) pentru ordurile în halate albe cu diplomă de medic.

O avalanșă de bani a măturat din calea ei scrupulele, iar corupția a devenit regula. Nu a rămas mai nimeni și mai nimic nemaculat de la Ministerul așa-zis al Sănătății, până la halatul alb aflat într-un cabinet medical comunal. Nu doar pacienții, dar și ierarhiile medicale au fost victime ale avalanșei de bani revărsată dinspre firmele din industria farmaceutică asupra medicilor români; pacientul simplu venit din provincie să-și vadă de sănătate nu mai putea discerne diferența de competență dintre medici analizând calitatea automobilelor din parcarea spitalului, căci nu există nicio diferență între Mercedesul muncit în slujba unor pacienți reali și cel făcut la masa verde vânzând medicamente în solda industriei farmaceutice. Iar pentru că medicii dedicați sănătății pacienților lor erau dependenți financiar de pacienții lor și nu de industria farmaceutică, aceștia au fost denunțați ca fiind corupți cu plicuri, căci industria farmaceutică pierdea bani ori de câte ori pacientul nu ieșea din cabinet cu o rețetă încărcată ca un pom de Crăciun cu produse profitabile aflate în promovare medicală (diferența dintre medicul interesat de sănătatea pacienților săi și cel aflat în solda Big Pharma – adică cel interesat să vândă – este simplu de observat, ambii știu că cel puțin 1 din 10 zece pacienți cărora li se prescrie perindopril – de exemplu – se va întoarce amețit în cabinet, diferența dintre cei doi fiind că în vreme ce primul va urmări să gestioneze în favoarea pacientului situația, cel de-al doilea va vedea în Prestarium doar o oportunitate pentru a prescrie un alt medicament promovat medical – mă refer firește la Betaserc). În context este relevant faptul că, de fapt, conducerea breslelor medicale este acaparată de oameni incapabili să-și ajute semenii, dar care sunt mereu aflați în fruntea listei de sponsorizări oferite de industria farmaceutică, căci medicii competenți și integri nu au fost interesați de poziții birocratice în organizații ce ar fi fost normal să fie vetuste în secolul XXI.

Acumularea cunoașterii de calitate în medicină este o chestiune condiționată de observarea atentă a pacientului, este cronofagă, experiența se câștigă greu, medicina înseamnă respect pentru viață și timp petrecut observând omul bolnav. Înțelepciunea oferită pe tavă – surogatul experienței clinice – știința produsă la comandă de industria farmaceutică, mereu frumos încapsulată în doze homeopate, livrată prin pliante glossy atractiv colorate pe care nici nu este necesar să le citim căci sunt recitate de reprezentanții medicali, este o alternativă la îndemâna oricui, o alternativă la observația clinică, o alternativă la modul primitiv, nesistematic și ineficient în care generațiile dinaintea noastră înțelegeau să-și practice meseria. Desigur, degenerarea euristică a profesiunilor medicale nu a fost întâmplătoare, companiile farmaceutice au fost mereu interesate să prefacă medicii în agenți de vânzări, au fost mereu interesate ca aceștia să uite că nu industria, ci pacientul ar fi firesc să fie sursa primă a cunoașterii medicale. Căci medicina este o disciplină experimentală, nu este o disciplină apriorică precum matematica sau economia. Pierduți între pliante este ușor să uităm natura experimentală a științei medicale, căci pliantele glossy nu conțin nuanțări sau contradicții, totul este coerent, aproape ca în matematică. Aroganța izvorâtă din ignorarea incultă a naturii epistemice a medicinei a fost evidentă în timpul crizei covid – medicii perindați pe ecrane aveau certitudini de geometru care tocmai descoperise teorema lui Pitagora. Certitudinea este posibilă în matematică sau în economie, natura experimentală a medicinei face ca aceasta să nu opereze cu certitudini. Pusă în mod interesat și fraudulos într-un context epistemic impropriu – adică în conflict cu o știință apriorică precum economia – medicina pierde sistematic, economia triumfă de fiecare dată.

Rândurile de mai sus nu reprezintă vreo scuză pentru ordurile în halate albe, calitatea umană a acestora este evidentă celor mai mulți dintre noi. Totuși, nu putem să nu observăm că – și dacă am fi îngeri – cei mai mulți dintre noi vor prescrie cu bună credință moleculele avute în promovare medicală, adică acelea care ne generează profit, tocmai pentru că suntem puși – așa cum am văzut mai sus – în contexte euristice și epistemice imposibil de gestionat corect.

Oamenii au fost uciși inutil în timpul pandemiei covid folosindu-se două metode simple, nu a existat inovație în timpul crizei covid, sistemul medical era deja putred, rodat să ucidă. În primul rând, au fost urmate orbește protocoale de tratament izvorâte din subsolurile sulfuroase gestionate de industrie și de diverși operativi politici de la nivelul statelor importante și al OMS.

În al doilea rând, eroii în halate albe s-au izolat de populație – căci veniturile medicului de sec. XXI depind de stat și nu de existența pacienților – populația rămânând incapabilă să gestioneze o viroză respiratorie în absența medicilor după decenii de medicină etatizată în care alternativele tradiționale au fost ridiculizate și descurajate.

Cu alte cuvinte, pe de o parte medicina a fost doi ani în vacanță, iar pe de altă parte specialități medicale aflate în mod obișnuit într-un con de umbră, precum pneumologia și medicina de urgență sau ATI, au gestionat criminal și aberant o avalanșă de pacienți care n-au fost filtrați de medicina primară etc., prescriind pe bani grei, conform unor protocoale criminale, tratamente extrem de scumpe, incluzând tratament antiviral, imunomodulator și antiplachetar, chiar și pseudo-vaccinuri produse la comandă, medicii ignorându-și propria experiență clinică ce-ar fi fost firesc să fie acumulată în ani de zile de practică medicală. Antibioticele au expirat pe rafturile farmaciilor, pacienții au decedat înecându-se în propriile secreții bronhice.

Mecanismele descrise mai sus operează și astăzi, tranziția sistemului medical către criza covid a fost inexistentă, tranziția înapoi către normalitate a fost la fel de inexistentă. Covid are meritul că a făcut ca populația să devină sceptică față de profesiunile medicale așa cum sunt ele exercitate în prezent, față de industria farmaceutică, față de interesele acesteia.

Scepticismul poate fi util o perioadă, pe termen lung poate însă avea consecințe devastatoare pentru sănătatea publică, căci este nedrept și inept să aruncăm la gunoi mii de ani de evoluție a științei medicale din pricina unor evoluții petrecute în ultimii 80-90 de ani în domenii aflate la periferia medicinei.

Ar fi necesar să regândim legile de protecție a așa-zisei proprietăți intelectuale, desființarea acesteia îmi pare imperativă. Pe de altă parte, ar fi necesar să regândim sistemele de asigurări de sănătate astfel încât să facem imposibil ca medicii să aibă venituri care să nu vină ca urmare a faptului că au făcut un bine unui pacient în carne și oase. Medicina etatizată ar fi normal să dispară sau să devină cu totul marginală, nu este niciun fel de tragedie să ne reamintim cursurile de semiologie pentru a ne trata corect, ieftin și eficient pacienții, în loc să-i punem pe drumuri doar pentru a deconta investigații medicale ridicole în contextul de sănătate al acestora. Secretul ascuns al sistemelor de sănătate moderne este că imensa majoritate a medicamentelor sunt extrem de ieftine – este firesc ca tehnologia să evolueze astfel – compensările etc. sunt făcute doar pentru a le scumpi artificial, mărind profiturile industriei de profil, pentru a face pacientul dependent de birocrații sistemului de sănătate, inclusiv pentru a face posibilă viața unor halate albe incapabile să trateze afecțiuni reale ale unor pacienți reali.

Hazardul moral care apare în cazul sistemelor obligatorii de asigurări de sănătate are în prezent consecințe devastatoare asupra sănătății publice. Activități altă dată considerate extrem de periculoase tocmai pentru că aveau potențialul de a ne împinge familiile către ruină financiară ca urmare a costurilor medicale asociate, precum parașutismul, cumpărarea alimentelor de la supermarket, snowboarding-ul, depravarea sexuală, sedentarismul etc., au explodat după cum au explodat și patologiile corespunzătoare acestor activități, tocmai pentru că sistemele de asigurări de sănătate etatizate permit socializarea notei de plată. Cum scriam deja câteva paragrafe mai sus, economia este o știință apriorică, știm ce se va petrece atunci când unui pacient sănătos, cu un stil sănătos de viață, care-și îngrijește propria grădină, îi este transferată nota de plată a vecinului neoplazic sau/și diabetic care frecventează stabilimente precum supermarketurile. Deși nu ne poate oferi evaluări cantitative, știința economică ne spune că într-o astfel de situație nu facem decât să-i subminăm omului sănătos prudența, hărnicia și voința împingându-l și pe acesta către supermarket.

Pentru halatele albe, criza covid a fost business as usual, nu a fost nimic special, a fost doar o perioadă în care sistemul medical a devenit mai vizibil. Este însă important ca plătitorul de taxe să înțeleagă ce a văzut și să reformeze sistemul înainte de a deveni pacientul acestuia.

Autor: Ovidiu Ionescu

Citiți și:
FDA a pierdut războiul împotriva ivermectinei ‒ este forțată să elimine toate postările și afirmațiile false împotriva utilizării medicamentului care și-a dovedit eficacitatea în tratamentul covid
Pfizer și oficialii guvernului Regatului Unit, acuzați de ucidere din culpă, fraudă și proastă gestionare a crizei covid, într-o nouă anchetă penală ‒ sunt depuse dovezi despre crime împotriva umanității

 

yogaesoteric
17 aprilie 2024