Creaţia (II)

 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

 
Citiți prima parte a articolului.
 

Energia, mişcarea şi puterea, din perspective diferite

 

În prima parte a articolului ați putut citi o descriere pe scurt a Creaţiei, aşa cum este ea văzută de ştiinţă. Odată ce a început Big Bang-ul, tot ce s-a petrecut a fost guvernat de faimoasa ecuaţie de echivalenţă dintre masă şi energie a lui Einstein şi de forţele fundamentale, care par să fi fost selecţionate în mod special pentru beneficiul nostru.

Dar, încă o dată, cine sau ce anume a aranjat tot acest cadru şi a determinat eliberarea unei cantităţi atât de mari de energie? Este clar că în timpul Big Bang-ului, lucrarea care s-a pus în mişcare a fost făcută cu o viteză foarte mare. Forţe enorme au aruncat materia şi energia pe distanţe mari, foarte repede – cu viteză mai mare decât cea a luminii. O putere incredibilă a fost cumva dezlănţuită, într-un mod foarte precis.

Pentru moment, să revenim la unii dintre cei care au experimentat moartea clinică şi să vedem dacă au ce să ne spună despre energie şi putere.

Putere dumnezeiască

Pe când avea 4 ani, Rocky a căzut de la fereastră de la etajul doi. El s-a lovit cu capul de beton şi a suferit astfel câteva fracturi craniene. În perioada de vindecare, care a durat câteva luni, el a trebuit să înveţe din nou să meargă, să-şi controleze braţele şi picioarele şi să vorbească. Pe măsură ce începea să vorbească, el tot îi spunea mamei lui că fusese în ceruri cu Iisus.

Apoi, spre uluirea profundă a părinţilor săi, el  a început să dea citate din Biblie. De obicei, când Rocky era frustrat din cauza incapacităţii de a explica ce văzuse „dincolo”, apela la citate din Scripturi. Un asemenea exemplu a fost atunci când el a încercat să o ajute pe mama lui să înţeleagă ce adevăruri ştia el despre Dumnezeu. El a spus că Iisus şi Tatăl Ceresc au putere. Mama sa a căutat în Biblie până a găsit în Marcu 12:24, următoarea rostire: „Şi Iisus, răspunzându-le, le-a zis: «Nu de aceea păcătuiţi, pentru că nu ştiţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?»” Rocky a recunoscut că asta a vrut să spună.

Unul dintre comentariile cele mai răspândite ale celor care au avut experienţe la granița dintre viață și moarte (EGVM) este despre puterea extraordinară a Luminii. Lumina, în termeni ştiinţifici, este o formă de energie – energie electromagnetică. Sub această formă, are capacitatea de a genera putere.

O explozie de lumină a ţâşnit din mine

Janet a fost diagnosticată cu carcinom bazocelular, o formă de cancer de piele. Leziunea canceroasă era pe nas, iar doctorii au insistat să o îndepărteze imediat. Iată ce povesteşte ea: „Eram în cea mai adâncă stare de depresie şi disperare pe care am trăit-o vreodată. Cu două nopţi înaintea intervenţiei chirurgicale dormeam, când am fost trezită de o lumină strălucitoare ce cădea pe faţa mea. Am deschis ochii şi am văzut o sferă mare de lumină, plutind la aproximativ doi metri în faţa mea. În interiorul ei era o lumină care se rotea uşor, de la stânga la dreapta. Această sferă mi-a vorbit. «Nu ţi-e frică, nu-i aşa?»

Perceperea acestei lumini mi-a înlăturat orice teamă. De fapt, am fost umplută cu cea mai incredibilă pace pe care am simţit-o vreodată. Cel care vorbea cu mine ştia care erau toate problemele şi temerile mele. M-am simţit uşurată de toate greutăţile.

Dintr-o dată, lumina a trecut prin mine. Nu s-a reflectat asupra mea sau altceva de genul ăsta. Pur şi simplu, a trecut direct prin mine. În acel moment am fost cuprinsă de o iubire necondiţionată, care era atât de completă şi intensă, încât nu o pot descrie în cuvinte. Am cerut să fiu vindecată de cancer. De fapt, m-am rugat, iar lumina a spus că ceea ce considerăm noi drept rugăciune este mai mult o plângere, iar noi cerşim frecvent să nu fim pedepsiţi pentru ceva ce, oricum, vom face din nou în viitor.

Mi-a cerut să mă gândesc la cel mai mare duşman al meu. Apoi mi-a spus să trimit toată lumina mea către el. Am făcut întocmai şi, dintr-o dată, o explozie de lumină a ţâşnit din mine şi s-a reîntors ca şi cum s-ar fi reflectat într-o oglindă. Am devenit conştientă de fiecare celulă a trupului meu. Puteam chiar să-mi văd fiecare celulă a trupului. Sunetul şi viziunea luminii proveneau din fiinţa mea. Plângeam, râdeam, tremuram, încercam să rămân fermă şi să-mi ţin respiraţia. Când mi-am revenit, în final, fiinţa de lumină a spus: «Acum te-ai rugat, cu adevărat, pentru prima dată în viaţa ta.»”

După această experienţă, cancerul lui Janet a dispărut complet. Este extrem de rar cazul în care carcinomul bazocelular să dispară pur şi simplu.

Puterea lui Dumnezeu asupra elementelor

Jake era un om înalt. Avea o constituţie atletică şi se mişca cu uşurinţă şi naturaleţe. Vorbea cu o mare umilinţă, destul de neobişnuită la oamenii robuşti. Era membru al unei echipe de pompieri de elită, care aveau ca misiune să controleze şi să stopeze incendiile din pădure.

În timpul unui incendiu sălbatic din 1989, un elicopter l-a lăsat pe Jake, ca şef de echipă, împreună cu două echipe a câte 20 de membri, în apropierea unui foc dintr-o prăpastie de munte. Focul se afla mai jos de pompieri, iar vântul îndrepta flăcările în altă direcţie decât unde se aflau ei. Astfel că au luat decizia ca una dintre echipe să încerce să construiască o linie de foc în jos către focul deja existent, în timp ce a doua echipă care venea din urmă să declanşeze un contra-foc.

Ca să creezi o linie de foc, trebuie să faci o cărare lată de 2 m, defrişată până la solul mineral, folosind fierăstraie electrice şi alte unelte. Cea de a doua echipă – care trebuia să iniţieze contrafocul a început să aprindă orice putea fi ars ca şi combustibil, în faţa liniei de foc nou construite. Focul pe care l-au aprins trebuia să ardă mai sus de ei, cu vântul în josul pantei, să înainteze către focul principal, împiedicându-l astfel de a avansa mai departe.

Panta muntelui era înclinată cam la 40 de grade. Pompierii lucrau către în jos, către prăpastie, când, spre groaza lor, vântul şi-a schimbat direcţia către în jos. Copacii din faţa pompierilor au izbucnit în flăcări, cu o mare forţă.

Jake a explicat că ei, de regulă, au un fel de învelitori rezistente la foc, pe care le poartă cu ei în plasa cu echipamentul. Învelitoarea aceasta este o foaie de aluminiu şi, în caz de urgenţă, o aruncă peste ei şi se lipesc de pământ. Aceste folii sunt eficiente numai dacă oamenii pot crea un fel de adăpost, pregătind corespunzător terenul din jur, prin îndepărtarea oricăror materiale organice inflamabile. În acest caz, problema era că vântul puternic şi infernul care se declanşase peste tot în jurul lor a făcut ca adăposturile să fie inutile.

Panicaţi pompierii au căutat să meargă către şanţul pe care tocmai îl construiseră. Copacii explodau şi focul se întindea rapid către ei, iar oxigenul era supt de la nivelul solului, unde oamenii se chinuiau să respire. Unul câte unul, toţi bărbaţii şi femeile au căzut la pământ sufocându-se din cauza lipsei de oxigen. Erau nevoiţi să se târască în genunchi, încercând să ajungă către vârf, într-o zonă mai sigură. Dintr-o dată, lui Jake i-a trecut ceva prin cap: „Asta este. Voi muri”. Cu acest gând în minte, el s-a văzut pe sine privind în jos la propriul trup, care era întins pe jos. Zgomotul, căldura şi confuzia din tot infernul acela înconjurător dispăruse şi Jake se simţea foarte liniştit. Uitându-se în jur, a văzut şi alţi pompieri stând în aer deasupra trupurilor lor. Unul dintre membrii echipei lui Jake avea un defect la picior, încă de când se născuse. După ce a ieşit din trup, Jake s-a uitat la el şi a zis: „Uită-te, Jose, piciorul tău e drept”.

Apoi, a apărut o lumină strălucitoare. Jake a descris acea lumină astfel: „Lumina era extraordinară. Era mai strălucitoare decât cea mai strălucitoare lumină pe care am văzut-o eu vreodată pe Pământ. Era mai strălucitoare decât lumina Soarelui reflectată pe un câmp cu zăpadă. Cu toate acestea, puteam s-o privesc, fără să îmi rănesc ochii.”

În acea lumină, Jake l-a văzut pe străbunicul lui decedat. Acesta s-a comportat ca un ghid pentru Jake, de-a lungul întregii experienţe. Jake s-a mai întâlnit şi cu alţi strămoşi ai săi şi durata experienţei a fost destul de îndelungată. În cele din urmă, străbunicul lui Jake i-a spus, comunicându-i direct în gând, că era alegerea lui dacă vrea să se întoarcă sau nu pe Pământ. Nevrând să plece din locul acela minunat şi plin de pace, Jake s-a împotrivit. Explicându-i că ar fi cumplit pentru el să se reîntoarcă într-un trup ars, Jake l-a rugat pe străbunicul lui să rămână. Toată comunicarea se petrecea în minte sa, unde primea imediat răspunsul la întrebări.

Jake a fost informat că nici el şi niciun alt membru al echipei care vrea să se întoarcă nu vor suferi de pe urma focului. Acest lucru se va face pentru că „se va manifesta puterea lui Dumnezeu asupra elementelor”. Reîntoarcerea în trup a fost unul dintre cele mai dureroase evenimente din viaţa sa.

„Cât timp am fost acolo, totul era perfect, şi corpul meu subtil era… atât de liber. Simţeam că totul este fără limite. Când m-am întors, ştiţi cum e, când te doare una-alta, cum ar fi muşchii, sau te ţine artrita sau… îmi amintesc că după un meci de fotbal sau un antrenament susţinut, mă simţeam înţepenit vreo câteva zile. La fel am simţit şi acum, după ce m-am întors în trup. Mă durea peste tot şi mă simţeam constrâns şi mi-a fost greu o vreme să mă acomodez.”

După ce s-a reîntors în trup, Jake s-a uitat în jur şi a observat că unele dintre obiectele de metal pe care le foloseau de obicei la stinsul focului se topiseră. În ciuda căldurii infernale şi cu focul încă arzând intens în jurul lui, a putut să meargă până în vârf, într-o zonă ceva mai protejată. Nu putea să audă şi nici să simtă turbulenţa din jurul lui şi a văzut şi alţi membri ai echipei îndreptându-se în direcţia lui.

Toată situaţia a fost atât de dramatică, încât acum, că scăpaseră din ceea ce credeau ei că va fi o moarte sigură, grupul de oameni a îngenuncheat în rugăciune, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru ajutor. Toată echipa a fost salvată şi singurele semne care au arătat prin ce au trecut au fost doar câteva fire de păr arse.

Jake spunea că erau toţi uluiţi, când şi-au povestit trăirile, constatând că fiecare trecuse printr-un fel de moarte clinică. Şi acest lucru se petrecuse unor oameni extrem de diferiţi ca etnie şi religie, fiind prezenţi printre ei hispanici, caucazieni şi amerindieni. În toată vara aceea, lucrând împreună, ei au continuat să discute despre acea aventură miraculoasă pe care o trăiseră. Şi alţii din echipă au confirmat, de exemplu, că au simţit efectele ca de boală în momentul întoarcerii în corpul fizic. Şi alţii se întâlniseră cu membrii decedaţi ai familiilor lor şi li se oferise alegerea de a rămâne unde erau sau de a se întoarce pe pământ.

Cauză ultimă şi efect

Vom încheia citând dintr-un psalm al lui David:
„O, Doamne Dumnezeul nostru, ce minunat este numele Tău pe tot Pământul! Tu, cel care-şi poartă gloria peste ceruri… Când mă gândesc la cerurile Tale, la lucrarea mâinilor Tale, luna şi stelele… ce înseamnă omul pe care l-ai creat cu mintea Ta? Ce este fiul omului, căruia i te-ai alăturat? Căci l-ai făcut ceva mai mic decât îngerii, dar l-ai încoronat cu glorie şi onoare.”

Fragemnt preluat din cartea Urmele misterioase şi fascinante ale paşilor lui Dumnezeu în manifestare, de profesor yoga Gregorian Bivolaru, publicată de Editura Firul Ariadnei, tipărită de Ganesha Publishing House.

Citiţi şi:

Realitatea tainică a experiențelor la granița dintre viață și moarte (I)

La hotarul dintre viaţă şi moarte. Copiii povestesc despre lumea de dincolo
 

 

yogaesoteric
17 decembrie 2015