Creșterea și descreșterea nivelului de grai

Joi, 3 mai, orele 13, am auzit un ins întrebând la televizor: „Nu-i comedic?”. Poate ludic!

Era Ziua Mondială a Libertății de Expresie, înțeleasă de acel ins ca ziua când e liber să te exprimi cum vrei, să vorbești cum vrei, călcând în picioare drepturile românei standard. Habar n-au cei care vorbesc stâlcit ce sigur este terenul exprimării corecte, al gramaticii. „La grammaire est un chanson douce” („Gramatica este un cântec dulce”), a spus Erik Orsena, un cavaler al subjonctivului. Pentru Emil Cioran, limba română a fost „o rugăciune”, iar limba franceză „un contract”, achitat genial. Da, româna e „piatră rară” după preotul basarabean Alexei Mateevici și a intrat în patrimoniul UNESCO pentru două cuvinte: dor și doină, ambele intraductibile.

Ce te tot plângi, Magda U.? Doar avem limba noastră cea română și limba noastră cea „moldovinească”, după Stati, plus o mulțime de subdialecte.

Comédie mare e ce auzim pe canalele unde inevitabila tocșoistă Tatoiu bate război cu clasicii. O fi critic literar? Ea n-a citit nimic de Slavici, de ce să fi fost subiect la bac? Pe Sadoveanu nu-l deschid decât bărbații de peste 50, ajunși la andropauză, anunță doamna, legănându-și cerceii ca lingurițele de prins știucă. Și-și spune oful: „ca soțul meu”. Cum și când scăpăm de afacerista care-i „ignorează” pe clasici? De coana Saveta, care-ți recomandă „cremuri” de înfrumusețare? Și peste câte licențe fonetice nu trecem! Penuríe în loc de penurie? Nimica toată! E doar o pronunție novatoare!

Cea mai tare-n limbă s-a dovedit știrista pronunțând maméle în loc de mamele cu venituri diminuate de premierul Bolojan. Fata frumoasă de la prânz, alta decât Esca (30 de ani cu Esca-PROtv nu-i cam mult?), spune sálină. În ce limbă o fi vorbind? Dar cea care spune travésti, în loc de travesti, de la RomâniaTV? Dar cel care spune osíe (de tren)? Coniță Iosúb, nu-i tot una típic și tipíc. Nici emisiune și emisie. Iar comentariile emise nu-s totdeauna în chestiune. Sau în chestie?

Doi nu mai are feminin de la pandemie încoace: doi vaccinuri, doi doze, doi județe contaminate, doi izolete. Covidul ne-a îmbogățit Fondul principal de Cuvinte cu locdaun, incidență, rapel, kit de supraviețuire, cu proteina spike, cu sinticina……. „Două organe suferă în pandemie: cord și inimă”, după numărătoarea doctorului Gheorghiță. Alt medic ne vorbește despre „digestibilitate”, făcându-ne o „favorabilitate”. Naty Badea ne sfătuiește să ne vaccinăm fără siringă, ca-n Italia. Prefer cu seringă.

O știristă, care a auzit că n-ar fi corect „ora doișpe”, s-a decis să-și îndrepte greșeala zicând „douăsprezece ani”, iar premierul a optat singular pentru „optusprezece”, că-i mai optimist. Are „stâlpuri” (pluralul vocabulei stâlp, pentru Mândruță), să taie ce vrea să taie, numind tăierile „ajustări fiscale” sau „ajustări de anvelope”.

Și tot așa, și tot așa, mergem din succesuri în succesuri și din eșece în eșece, cum se zice în băseasca-fille. În câte limbi vorbim în „Romănia”, al cărei nume se pronunță sssăsește? În băseasca portuară, în vangheleză, în piedoneză („Nu ca și primar”, repetă Piedone). Ah, acest și, introdus unde nu trebuie! Nu „ca și români”, ci mai simplu: ca români. Iar în Parlament se desfășoară jargonul de mahala. De la microfon s-a auzit: „Sictir!”.

Erori au fost erori sunt încă, mai ales în folosirea lui decât. „Am găsit decât o inspectoare”, anunța un controller. „Noi suntem decât supuși”, zice un protestatar, pe care o știristă l-a făcut……. protestant.

M-am obișnuit să-l aud pe dâmbovițel spunând: „Merg în orași, în cămașe, fumez o țigare”. „Nu mănânc dupe jos”, zice un teleintelectual. M-am obișnuit cu ambalaji, masaji, mesaji, reproși, baraji, Cluji. Dar nu m-am obișnuit cu „Marși, mă!”, al Doamnei Marș, care strigă la „pămpălăi”: „Hai, mai cu curaji!”

Personal, nu cred în „migrația” cititorilor spre ecranul mic sau și mai mic, al computerului. Refuz să spun „Je suis click!”. Nu pot trăi într-o lume de-pixelizată. Ce faci dacă n-ai lumină? Mai deschizi televizorul sau laptopul? Și dacă-l deschizi, ce faci? Din click în click, afli că există Sfânta Mina (care era sfânt), că a luat foc Spitalul Sfântul Colentina (Realitatea Tv), iar topul l-a urcat „Pitmalion”, în loc de Pigmalion (o știristă) și „două cățele de usturoi” (un bucătar).

Le-am îndemnat, de-atâtea ori, de-atâtea ori, pe știriste: „Simțiți,vorbiți românește, pentru Dumnezeu!” În lunga vreme a armelor, pe care o traversăm prost înarmați, știrile explodează ca blocul din Rahova. Explodează și limbajul, odată cu explozia de la graniță. O porumbiță știrește despre evacuarea de la Plaúru. De cuvântul plaur n-a auzit?

Ancuța ne spune că a fost în campanie electorală, cu „bodigarjii” după ea, la „Carágea”, în fapt comuna Caragiale, fostă Haimanale, unde s-a născut nenea Iancu. S-o fi gândit la ciuma lui Caragea? De la Antena 3, am aflat că în comuna Daicoviciu s-a prăbușit un pod. Podul s-a dărâmat, a venit apa și l-a luat. La fel, cultura. Nu se cuvenea ca teleasta să pronunțe corect numele lui Constantin Daicoviciu, istoric și arheolog, cercetător de prestigiu internațional al civilizației geto-dacice, specialist în istoria Daciei romana etc., etc.?

„Ce-ți pasă ție, chip de lup?”, comentează Virgil Rațiu, în Fabukla, faptul că Remus Procopie (rectorul SNSPA) și ministru al Educației în guvernul Ponta, întrebat de un reporter de unde vine numele Remus, a răspuns că-i numele copilului care a supt de la vulpiță (care era lupoaică!). Iar Rațiu nu-i slăbește pe vorbitorii de „robgleză”, cum îi spune wronglezei (v. De la Romulus și Remus la……. Robulus și Rebus).

Noul ministru al Culturii, Demeter, s-a hotărât pentru „romgleză”, dacă spune vichend și alte năzdrăvănii internăuce, la emisiunea Altceva cu Adrian Artene. Vrei să te exprimi în „romgleză”, este necesar să știi bine și una, și alta, dar mai ales „limbo materno”. Sau în Babel-ul youtube se poate vorbi oricum?

Cum merge treaba, vom fi sancționați de guvernanți, dacă spunem că nu vorbesc românește corect, că greșesc și greșesc? Dar câte parale s-ar fi colectat dacă se aplica Legea Pruteanu? Grămăticul, trecut prin „doi partide”, PNȚ și RM, cerea amendă pentru greșeli de exprimare! „Doișpe” minute a stat Cîțu după una dintre numirile de premier. Când a stat mai mult, a avut felurite probleme cu articolul adjectival sau posesiv, cu diftongii, cu de toate: foneme, morfeme, lexeme. Și ce face acum? Scrie „esee”! Fără diacritice?

Tema limbii române în variantă agramată am tot dezbătut-o. Starea gramaticii elementare este jalnică. Când m-am simțit agresată de pressingul lingvistic stradal, am scris Limba română cu cercel. Unde? În limbă. Dar cine nu vorbește aiurea-n tramvaiul de Baza 3, pe care l-am făcut personaj în romanele mele? Cel mai sonor e acel oau dela wow, în gurile școlărițelor. În Casa iubirii nu se spune decât deit (plural deituri): deit de zi, deit de noapte……. „Vă invităm în back stage”, zice idolul tinerilor, Pepe. „În spatele scenei” nu vrea el a spune?

Puțină neologizare face bine (vezi G. Călinescu), dar nu în exces. Primim mailuri sau meiluri, sms-uri, vizităm site-uri, îi ascultăm pe dg-ei. Ia-ți ghegeturi! Targhetează! Loghează-te! Daulandează! Forvardează! „Citește și dilește-o!”, mi-a scris un amic. Puteam să-i răspund cu LOL (laughing out loud), dar, cum n-am râs în hohote, dimpotrivă, l-am blocat.

La ore fixe primim news, când avem știri. „Începe niuzul!”, strigă Berta Popescu de la Antena3. „Începe podcastul!”, urlă alta. Dar de ce neapărat podcast?

Nu-i mai ușor să spui complicat decât complicheiting; publicare, nu publishing, scop nu purpose? Dead line? N-ai termen limită? Să înveți e „un must”, declară un profesor. De ce n-ar spune o obligație? După limbaînlemnită (mulțumesc, Gabriel Mardare!), a venit wrongleza (cuvântul l-a lansat Eugen Simion), plină de xenisme neasimilate corect. „E un brad”, zice, pentru brand, un ministeriabil. Să-l trimit la Shakespeare? „A vorbi bine e un fel de faptă bună.” (Henric VIII).

Dr. Christian Schenk se luptă, din Boppard, cu deformările generalizate ale limbii române. Constată degradarea accelerată, găsind vinovații: educația precară, mass-media, politica, tabloidele, rețelele de comunicare vortuală……. Îl citez: „Limba politicienilor a intrat din lemn în fum.” A intrat, așadar, în ceață. Ca să conchidă: „Limba nu e săracă, dar e tratată ca o simplă hârtie de unică folosință.” De citit pe Fb: Starea mea de nesiguranță în fața limbii române. Cum să nu fie nesigur când citește sh pentru ș, tz pentru ț? O eseistă scria „Tzara mea”, ca să ne spună cât îl iubea pe Tzara, nu pe Eminescu.

Sunt elevi corijenți la gramatică, dar și politicieni corijenți la cinste și gramatică. Cum cuvântă „liderșii” e de pomină. Ex-președintele Iohannis vorbește când vorbește de „motive constituționaliste”. Nu constituționale? Și tot el află „motive populistice” unde nu-s. Grindeanu promite: „Nu fúgem de responsabilitate”, iar o politiciană POT întreabă: „De ce fúgem?” Țoiu a cam țoit-o cu „țările care are” și cu „este o este”. Limba română e urâtă în gura ei. Este? Rareș ne-a înnebunit cu „șparanghelul”.Cât despre ambasadorul Moraru, el a cam uitat-o, dacă spune, la Gâdea în emisiune: „câțiva amabilități.” Un fan al reziștilor descoperă „un must” pentru președintele Dan. Must-ul românilor care-o fi?

Știați că 60% din vocabularul limbii engleze e de origine latină? Ne-o reamintește acad. Ioan-Aurel Pop. Și mă întreb de ce, pe calul NCN, cineva pronunță PiEs pentru post-scriptum. Nu știe latină, că s-a scos din programa școlară (pardon, curiculă!) și o dă pe englezește sau, mai rău, pe romfrangleză, ca să rămânem „bujbei”, cum exclama un analist politic, sâcâit rău de franceză, în felul Coanei Chirița.

Cum o fi să scrii cuvântul școală cu K? Mugur Isărescu scrie și el cu kapa: CEC BANK. Altcineva, trimițându-l pe ministrul Moșteanu înapoi la școală, anglicizează: „Back to school!”. Școala e veșnica problemă a guvernanților. Dar nici schoala, nici șkoala nu formează. Formează școala. Iar școlile, după ministrul Daniel David, nu-s închise rând pe rând, ci „comasate”. Atâta tot.

Scrie Eminescu limpede, „cu fruntea boltă de revoltă” (am folosit sintagma lui Al. Philippide), ca și cum ar fi scris acum o oră:

„Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de a ne atinge de această frumoasă și gingașă zidire (limba română, nota mea M.U.), în care poate unele cuvinte aparțin unei arhitecturi vechi, dar în ideea ei generală este însăși floarea sufletului etnic al românimii.”

Iar Gellu Dorian postează, pe flux, știrea că forurile au redus mult banii pentru gala de acordare a Premiului Național de poezie „Mihai Eminescu”.

Cine are interesul ca Eminescu să intre în umbră? Cum cine? Culturalizatorii fără cultură.

Autoare: Magda Ursache

Citiți și:
Prof. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei: Limba Română este poluată cu cuvinte englezești. Se strică limba
Limba noastră cea spre ființă (I)

 

yogaesoteric
14 ianuarie 2026