CRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (I)
Criminalii perfecţi ai fiinţelor umane sunt FINANŢATORII loviturilor de stat, ai războaielor civile, ai atentatelor în diferite locuri de pe glob (cum ar fi cel din 28 august 2005, de la Sarajevo, Iugoslavia, sau cele asupra unor moschei sunnite şi șiite în Irak, Siria etc.) sau cele împotriva propriilor cetățeni (11 septembrie 2001, New York, SUA) şi ai asasinatelor politice (John Kennedy, Anna Lindh şi alţii), traficanţi de arme, droguri, carne vie, diamante, cafea, ţigări şi altele, care mai apoi sunt numiți INVESTITORI, oameni de afaceri.
Criminalii perfecţi ai fiinţelor umane sunt speculanţi de stat din bursele de valori
România, până în decembrie 1989, avea o economie riguros planificată, care a permis plătirea datoriilor externe.
După lovitura de stat din decembrie 1989, economia României a fost distrusă printr-un plan stabilit de finanţatorii loviturii de stat, şi anume: privatizări, restructurări şi disponibilizări abuzive şi ilegale. De peste 20 ani, cetăţenii români sunt aruncaţi în stradă din întreprinderi, care o parte sunt distruse şi vândute ca fier vechi ruşilor, iar terenul de sub ele este vândut de INVESTITORI, în vreme ce cealaltă parte este dată pe degeaba tot unor INVESTITORI străini, care fie disponibilizează salariaţii români, fie nu le dau salarii şi îi muncesc peste 10-12 ore zilnic (vezi cazul fabricii de frigidere Găeşti, patron fiind un cetăţean turc), aceştia ajungând să muncească fără carte de muncă şi fără niciun drept deși sunt cetăţeni ai României.
Acest jaf naţional şi acest genocid s-au produs cu acordul întregii clase politice şi al preşedinţilor de sindicat care au permis distrugerea industriei şi economiei româneşti, iar cetăţenii României au devenit sclavii, fără carte de muncă şi fără niciun drept deși sunt cetăţeni ai României.
Economia românească şi cea mondială se ghidează după bursele de valori
În anul 1995, statisticile arătau că tranzacţiile la bursele de valori ale lumii au fost zilnic de câte 1.500 miliarde de dolari, în timp ce rezervele totale ale băncilor puternice la nivel mondial au fost de 1.200 miliarde de dolari, de unde rezultă că speculanții de stat, adică bursele de valori, deţin mai multe resurse decât instituţiile de stat care emit moneda.
Dominique Nora, într-un articol publicat în Le Nouvel Observateur, semnalează presiunea impusă de noii acţionari şi noile companii de brokeraj de pe internet, care provoacă haos în economia mondială.
În acest sens, el prezintă mai multe cazuri de creşteri ale acţiunilor la bursă ale unor companii care în realitate sunt falimentare şi au pierderi de sute de milioane de dolari:
• Amazon. com este o librărie pe internet ale cărei acţiuni au crescut cu peste 600 de milioane de dolari în 1998, dar această librărie are pierderi concrete de peste 100 de milioane de dolari la vânzări efective de cărţi, CD-uri/DVD-uri, reviste şi multe altele. Și totuşi, acţiunile la bursa de valori ale Amazon.com valorează mai mult decât toate librăriile americane luate la un loc.
• Priceline, din Connecticut, SUA este o companie care se ocupă de vânzarea biletelor de avion prin internet. Acţiunile Priceline la bursa de valori valorează mai mult decât compania de avioane American Airways, proprietară de avioane, spaţii în aeroporturi, hangare, ateliere de reparaţii, piste de aterizare şi altele.
Între anii 1982-1996, numărul miliardarilor în dolari a crescut în SUA de la 13 la 149, iar conform revistei Fortune, „clubul miliardarilor” număra peste 450 de membri, toţi proveniţi din rândul speculanților de stat de la bursa de valori.
În Rusia, după 1989, se numărau peste 146 de miliardari în dolari.
Problema cu aceste acţiuni de bursă este simplă. Se fabrică hârtii, aşa-zise acţiuni care ţin loc de bani, care cresc sau scad fără nicio acoperire (banii au acoperire în aur la bănci, dar numai în America se fabrică dolari fără număr, iar în Europa se fabrică Euro fără număr, fără nicio acoperire în aur), după cum doresc patronii bursei de valori. Acțiunile-bani se tipăresc fără număr, sunt cumpărate cu bani puţini, iar printr-o simplă „vorbă” de bursă acestea cresc, dar în realitate ele nu reprezintă nimic altceva decât aer, un nimic pe care numai statul îl recunoaşte şi-l plăteşte – adică oamenii lor din instituţiile statului, iar beneficiarii sunt patronii din spatele acestei burse şi prietenii lor din instituțiile statului, cu care fură statul şi populația. În realitate, bursa de valori este un fel de bancă ce fabrică acțiuni-bani pe care le (sau îi) vinde statului şi jecmăneşte populaţia.
În această direcție reamintim puşculiţele pentru toată clasa politică din România de după decembrie 1989, alimentate din banii cetăţenilor români:
• FNI, GELSOR şi alte fonduri de investiții – 150 milioane de euro;
• CARITAS, joc piramidal – 80 milioane de euro;
• SAFI, fond de investiții – 40 milioane de euro;
• GERALD, joc piramidal – 20 milioane de euro;
• MEGA-CARITAS, joc piramidal – 4 milioane de euro.
La Bursa de Valori Bucureşti acţiunile creșteau pe vorbe, din aer, până nu demult, după cum spuneau oamenii lui Vântu (de altfel, ca în toată lumea).
Gen. NATO Willem Matser a fost condamnat în Olanda la 1 an şi 4 luni cu suspendare pentru spălare de bani, escrocherie, falsificare de documente. Matser a falsificat documente bancare, în special o garanţie bancară de 200 milioane de dolari, pentru a pune la punct un program de brokeraj în Olanda cu scopul de a obţine dobânzi grase, din înșelarea cetăţenilor olandezi, iar banii obţinuţi urma să-i investească în România cu ajutorul lui Tender şi Banca Columna.
Bursa de Valori Bucureşti intermediază și o altă escrocherie naţională.
După lovitura de stat din decembrie 1989, petrolul românesc a fost împărţit între afaceriștii ruşi (Rusia-UE) – RAFO și Petrom, şi americani (SUA-ONU) – Rompetrol, Dinu Patriciu.
Rompetrol a vândut acţiuni la bursa de valori, iar fata lui Dan Voiculescu, Lidia Voiculescu, a cumpărat acţiuni de 1,2 milioane de dolari, cu un document bancar care arăta că poate plăti această sumă. În câteva ore, acţiunile de la Rompetrol au crescut cu 10 procente. Acţiunile Lidiei Voiculescu au crescut și au ajuns la 12 milioane de dolari. Ea le-a vândut imediat şi a primit 12 milioane de dolari, a plătit 1,2 milioane de dolari cât valorau acţiunile cumpărate şi a rămas în buzunar cu 10,8 milioane de dolari, obținuți în câteva ore.
Ceauşescu, prin decretul 356/1980, a decis implicarea României în operaţiuni de exploatare a petrolului în Libia. Astfel, România a încheiat un contract între Rompetrol of Libia D, filiala românească a Rompetrol în Libia, şi National Oil Company (NOC) D, compania de exploatare libiană. Această afacere de exploatare a petrolului libian aducea petrol mai ieftin pentru cetăţenii României şi un beneficiu de miliarde de dolari statului român. După lovitura de stat din decembrie 1989 s-a ales praful de această afacere. Principalii vinovaţi sunt toată clasa politică în frunte cu Ion Iliescu, iar ce a mai rămas din această afacere cu petrol, respectiv 75 milioane de dolari, au ajuns în buzunarele lui Patriciu, Tăriceanu, Phil Stevenson, Colin Hart, John H. Woks şi alţii, prin tot felul de jonglerii bancare internaţionale.
Acum cetăţenii României plătesc pe carburant preţuri ceva mai mari decât în America sau Europa, unde salariile sunt de ordinul miilor şi zecilor de mii de dolari sau euro, în timp ce în România salariul mediu pe economie este în jur de 300 de euro.
Mai mult, guvernul Năstase-PSD a emis Ordonanţa 118/octombrie 2003, pentru reglementarea unor obligaţiuni bugetare ale SC Rompetrol Rafinare SA Constanța, prin care datoriile rafinăriei lui Patriciu au fost şterse şi transformate în obligaţiuni, care au fost cotate la peste 600 milioane de dolari, din care 394 de milioane reprezintă datoria de bază, 191 milioane dobânzile aferente şi penalităţi de 13 milioane de dolari, obligaţiuni scadente în maximum 20 de ani. Conform Ordonanţei 118/2003, compania SC Rompetrol Rafinare SA Constanța urma să plătească anual o dobândă calculată în funcţie de cea de pe pieţele internaţionale, de aproximativ 25 milioane de dolari până în anul 2010, când titlurile sunt convertite în acţiuni. Rompetrol putea achiziţiona acţiunile rezultate din conversie.
Firma Unicom Holding, proprietatea omului de afaceri rus-sovietic-moldovean Constantin Iavorski este una dintre firmele care beneficiază de credite externe cu garanţie guvernamentală, adică poate să ia credite externe de la FMI şi Banca Mondială cât vrea şi când vrea, în numele statului şi poporului român. Credite susţinute şi protejate de toată clasa politică de 26 ani de zile. Credite pe care le plăteşte poporul român prin taxe, impozite şi scumpiri de tot felul.
Această firmă Unicom Holding este implicată în producerea de energie electrică şi termică. Sistemul este în felul următor: firma Unicom Holding (este una dintre firmele cetăţenilor sovietici-ruși care au făcut credite externe în jur de 30 de miliarde de dolari în numele statului şi poporului Român, imediat după lovitura de stat din decembrie 1989) aduce păcură din Cipru şi gaze din Rusia la preţul cel mai mare din întreaga zonă europeană, tot ei solicită credite externe de la FMI şi Banca Mondială de zeci şi chiar sute de ori mai mari decât cantitatea de păcură şi gaze livrată României, iar FMI şi Banca Mondială, de 26 ani, fixează preţul la gaze, căldură şi costurile pentru întreţinere în România, în funcţie de creditele pe care le acordă firmei Unicom Holding pentru a recupera creditele ridicate de Unicom Holding de la EI, plus dobânzile şi comisioanele aferente pe care le primesc cei implicaţi în această afacere. Poporul român nu plăteşte păcura şi gazul la preţul real, ci le plăteşte la preţul fixat de FMI şi Banca Mondială, în funcţie de creditele pe care le ridică firma Unicom Holding de la FMI şi Banca Mondială.
Acest jaf naţional a început cu Ion Iliescu, preşedintele României, şi Petre Roman, prim ministru, şi s-a realizat cu sprijinul întregii clase politice din România de la acea dată, respectiv PDSR-PSD, PRM, PD, PNL, PNȚCD-PPCD, PUR-PC, UDMR, PUNR şi alte partide care participă în continuare la jefuirea, sărăcirea, înfometarea şi exproprierea poporului român, prin şomaj şi scumpiri de tot felul. Aceste scumpiri la cotele de întreţinere pe care le practică aceste instituţii masonice şi sataniste duc la sinucideri şi evacuări forţate din apartamente a cetăţenilor români care nu au bani să plătească întreţinerea. Sunt cetăţeni români care nu au bani de mâncare, darmite pentru întreţinere, ale cărei cote cresc cum vor EI.
Un rol important în creşterea preţurilor la întreţinere, respectiv la energie electrică, îl au şi firmele căpuşă ale membrilor de sindicat sau ale rudelor acestora. În această direcție putem aminti S.C. Electrica Oltenia, unde a fost creată firma-căpușă, Alt Univers, care aparţine unor membri de sindicat, care au contribuit fiecare cu aproximativ 1,5 milioane de lei din primele cuvenite anului 2002 pentru crearea capitalului social, şi căreia i s-au predat gratis toate sediile în care se făcea încasarea curentului electric consumat. Alt Univers a primit, din noiembrie 2002, mandat de a încasa contravaloarea curentului consumat, iar pentru acest fapt, Electrica a plătit un comision din valoarea facturilor cuprins între 1,8 şi 3,15%, în funcţie de densitatea populaţiei din diferite zone.
Un aspect foarte important care este necesar, de asemenea, să fie subliniat este referitor la acţiunile Societăților de Investiții Financiare (SIF-uri) la Bursa de Valori din România: adesea acestea sunt fictive, făcute pe persoane care nu există în realitate.
Care este rolul bursei de valori? Bursa de valori funcţionează numai atunci când investitorii ultrabogați ruşi (Rusia-UE), americani (SUA-ONU), masoni şi satanişti, care controlează din umbră întregul sistem, pot fura statul şi poporul român, iar când ei pierd, sunt suspendate anumite companii de la bursă.
Citiţi a doua parte a articolului
Citiți și:
Ce dovezi mai vreţi pentru implicarea masoneriei în distrugerea României după 1989?
Privatizarea în România – un jaf naţional
yogaesoteric
19 iunie 2017