Citiți partea a șasea a articolului
Convenția Democrată din România și intervenția NATO în Iugoslavia
Deși au trecut aproape 20 de ani de la evenimentele sângeroase care au condus la destrămarea Iugoslaviei este bine să se afle măcar acum că intervenția infamă a NATO în Iugoslavia a fost susținută și de evreii, masonii și sataniștii care conduceau atunci (ca și acum) România. În acea perioadă la guvernarea României se afla Convenția Democrată Română (CDR). Ceea ce se știe mai puțin este că la alegerile din 1996 CDR a fost finanțată să ajungă la putere de către comunitatea evreiască americană. Această finanțare s-a făcut prin Alfred Moses, ambasadorul american în România între anii 1994 și 1997.
Înainte să detaliem modul în care România a fost implicată în războiul din Iugoslavia, mai menționăm că CDR a participat și la înfăptuirea mega-tunurilor FNI, Gelsor şi altele, care au falimentat țara și au adus-o în stadiul de colonie a străinilor.
Fondul Național de Investiții a mers pe sistemul de joc piramidal și a fost inițiat de Sorin Ovidiu Vântu. Au fost păgubiți peste 300.000 de români cu un prejudiciu total de aproximativ 3.415 miliarde de lei.
Gelsor a fost tot un fond de investiții inițiat și deținut de Sorin Ovidiu Vântu. Printre altele, acest fond deținea două bănci: Banca de Investiții și Dezvoltare (BID), respectiv Banca Română de Scont (BRS). Printr-o colaborare cu zeci de ofițeri SRI, recunoscută public de Vântu, Gelsor cumpăra pe nimic firme românești care aveau datorii mari, apoi le falimenta definitiv (vezi detalii).
Afacerea falselor investiții naționale făcea parte din falimentarea intenționată a României ce a fost coordonată după 1989 și a fost ulterior protejată de PDSR-PSD şi de mulți alți politicieni. Nu doar Sorin Ovidiu Vântu, ci întreaga clasă politică au fost beneficiarii acestui uriaș jaf național.
COMTIM din Timişoara a fost o altă uriașă fraudare înfăptuită de CDR. În 1978 această întreprindere era clasificată ca cel mai mare combinat de creștere a porcilor din sud-estul Europei. Cu toate acestea, prin manevre intermediate de CDR, în 1999 combinatul a intrat în faliment, porcii au fost lăsați să moară de foame și au ajuns să se mănânce între ei. În 2004 ce a mai rămas din COMTIM a fost preluat de gigantul multinațional american Smithfield, cunoscut pentru suprimarea muncii fermierilor din toate țările pe unde a intrat. În plus, corporația americană otrăvește literalmente mediul și comercializează o carne infestată (vezi acest video despre „afacerile porcești”.)
Dar CDR va rămâne în paginile negre ale istoriei României în special pentru acțiunea nedemnă de susținere a intervenției NATO, ONU şi SUA în Iugoslavia. Cei mai mulți români (90% din populaţia României) erau în mod categoric împotriva acestei intervenţii. Agresiunea NATO în Iugoslavia a inclus printre altele 38.000 de misiuni de luptă cu 1.200 de avioane de vânătoare, fiind lansate mii de rachete Tomahawk, adică peste 200 de tone de combustibil nuclear (uraniu sărăcit). Unele zone din Serbia nu sunt locuite nici în ziua de azi din cauza gradului ridicat al radioactivității, care a afectat 10 milioane de sârbi (vezi detalii aici). Decizia de susținere a acestor atrocități din partea României a fost luată de evreii, masonii şi sataniştii care erau la conducerea țării, în frunte cu Emil Constantinescu și Petre Roman. Ei sunt cei care au girat spre aprobare toate solicitările NATO către instituţiile aferente din statul român.
De altfel, încă din iulie 1990, la puțin timp după lovitura de stat din decembrie 1989, proaspătul prim-ministru Petre Roman i-a adresat în scris lui Manfred Hermann Worner, Secretarul General al NATO, o invitaţie de a vizita România. Cu acea ocazie Petre Roman a propus acreditarea unui ambasador român la NATO. Ulterior, în 1998, evreii de la conducerea României nu au ținut cont că românii resimt participarea la războiul din Iugoslavia ca pe un act nedrept și ostil față de o țară prietenă și au implicat România în acel act ticălos. „Răsplata” mult-lăudată de propaganda oficială (dar în realitate un nou pas major către distrugerea și colonizarea României) a fost că în decembrie 1999 România a fost invitată să adere la Uniunea Europeană.
Iată acum și ordinea cronologică a implicării României în războiul împotriva Iugoslaviei, conform unor documente prezentate de Ministerul Afacerilor Externe.
Octombrie 1998 – Parlamentul român aprobă cererea NATO ca avioanele Alianţei să poată utiliza spaţiul aerian al ţării noastre numai în situaţii excepţionale şi de urgenţă, pentru posibile operaţiuni militare împotriva Iugoslaviei. Solicitările au fost aprobate de CDR, prin Emil Constantinescu în calitate de preşedinte al României şi respectiv Petre Roman în calitate de preşedinte al Senatului pentru perioada 1996-2000.
Februarie 1999 – militari din România şi Statele Unite stabilesc un centru de monitorizare a traficului aerian care să acopere, pe lângă teritoriului românesc, şi ariile învecinate.
Martie 1999 – Ca urmare a unei solicitări NATO, România închide trei aeroporturi în vestul ţării – Timişoara, Arad, Caransebeş – până la sfârşitul operaţiunilor Alianţei împotriva Iugoslaviei.
18 aprilie 1999 – NATO solicită României deschiderea spaţiului aerian pentru avioanele aliate.
20 aprilie 1999 – Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) şi Guvernul României dau curs acestei solicitări.
22 aprilie 1999 – Parlamentul autorizează avioanele NATO să utilizeze spaţiul aerian românesc în timpul operaţiunilor din Iugoslavia.
23-25 aprilie 1999 – Summit-ul NATO de la Washington; NATO prezintă MAP (Membership Action Plan), strategie care pune bazele unui mecanism de pregătire şi evaluare individuală a ţărilor candidate.
Mai 1999 – Ministerul Apărării Naţionale confirmă faptul că forţele aeriene NATO au dreptul să utilizeze aeroporturile româneşti pe durata operaţiunilor din Iugoslavia.
Mai 1999 – Reprezentanţii guvernului român şi cei ai NATO semnează un acord referitor la condiţiile în care avioanele aliate vor putea utiliza spaţiul aerian românesc.
17 iunie 1999 – Parlamentul român aprobă, cu majoritate de voturi, cererea preşedintelui Emil Constantinescu de a permite tranzitul spre Iugoslavia via România al contingentelor cehe şi poloneze din cadrul trupelor internaţionale de menţinere a păcii pentru Kosovo (KFOR).
La solicitarea brigăzilor separatiste albaneze UCK – prin purtătorul de cuvânt Jakup Krasniki, ajuns ulterior președinte al provinciei Kosovo – NATO a furnizat arme separatiştilor albanezi. Susținerea separatiștilor de către NATO a fost evidențiată public în media, de exemplu, de cotidianul german Süddeutsche Zeitung, citat de AFP şi Mediafax – vezi aici).
În același mod fuseseră furnizate arme şi separatiștilor musulmani bosniaci, întrucât SUA şi NATO nu aveau suficiente trupe în teren. În ambele cazuri evreii, masonii şi sataniştii din NATO, ONU, UE, G8 și pe vremea aceea inclusiv din Federația Rusă au permis ridicarea embargoului dat de ONU asupra vânzărilor de arme în zona albaneză din Kosovo şi din zona musulmanilor bosniaci. Ca urmare, separatiștii au primit masiv arme, furnizate de Bruce Jackson (șeful CIA pentru Europa de Est şi Eurasia) şi de John Beyrle (generalul NATO pentru Europa de Est şi Eurasia), ce au fost preluate prin generalul rus Victor Bout. Pe de altă parte, strategia aliaților a constat în executarea de lovituri aeriene NATO împotriva țintelor sârbeşti.
Trupele de gherilă albaneze (UCK) au fost și ele alimentate cu arme în zona principală de conflict din Kosovo, unde luptau împotriva sârbilor. Armele au fost furnizate chiar prin jurnaliştii de la CNN, care erau în realitate agenţi CIA. Această informație a fost confirmată până și în știrile apărute în media. Astfel, în mai 1999, postul Sitel TV din Skopje (capitala Macedoniei) anunța că jurnalistul CNN Dominique Robertson (37 de ani) şi cameramanul CNN Philip Hewdecurg (42 de ani) au fost capturaţi împreună cu un grup de cinci albanezi la graniţa macedo-iugoslavă în timp ce încercau să transporte fraudulos peste frontieră arme, echipament militar şi mâncare. Cei doi agenți americani au fost investigaţi de poliţia din Mirkovici, după care au fost expulzaţi din Iugoslavia.
În momentul de față zona Kosovo, care este de fapt teritoriu sârbesc, a ajuns să aibă autonomie/guvernare albaneză la ordinele evreilor și masonilor care au inițiat războiul din Iugoslavia. Scopul acestui război a fost „cumințirea” poporului sârb, care era încăpățânat, independent și naționalist, nu se lăsa ademenit în Uniunea Europeană și nu dorea să se subordoneze dominației masonice. Ca urmare, Iugoslavia a fost înrobită în datorii prin FMI, apoi lovitura de grație a fost dată prin înscenările de genocid, care făceau ca intervenția militară a NATO să pară a fi singura soluție rămasă. După dezmembrarea Iugoslaviei NATO și-a impus controlul autoritar în Balcani și a instalat o puternică bază militară americană în Kosovo.
Dar adevărul a început să iasă pe multiple căi la iveală. De exemplu, cu aproximativ doi ani în urmă un fost agent CIA, Robert Bauer, a dezvăluit că serviciile secrete americane au primit fonduri de milioane de dolari special pentru a dezmembra Iugoslavia. Fostul agent CIA relata într-un interviu halucinant că „Am mituit partide şi politicieni ca să cultivăm ura între naţiuni. Scopul nostru fundamental era să vă facem sclavii noştri!”.
Este cazul să observăm că planul masonic este același și pentru România. Dacă poporul român nu se supune instituțiilor masonice internaționale (cum ar fi ONU, UE, NATO), se va urmări și dezmembrarea României, prin mult trâmbițata autonomie a Transilvaniei (care se mai profilează din când în când la știri ca o amenințare voalată).
Totodată, comunitatea evreiască din țară și de peste hotare solicită de 26 de ani clasei politice asumarea Holocaustului în România. Mai mult decât atât, evreii solicită daune materiale prin Institutul Naţional de Cercetare a Holocaustului în România, condus de Ioan Talpeș, mason de grad mare.
Pe de altă parte, evreii apără şi protejează criminalii de război care au dat lovitura de stat din decembrie 1989, printre care evreii Ion Iliescu și Petre Roman. De 26 de ani, comunitatea evreiască din România şi agenţi CIA au acces la dosarele Securităţii, pentru a fabrica procese împotriva statului şi poporului român, dar cetăţenii români nu au acces la aceste dosare și astfel faptele acestor criminali sunt ascunse.
Pentru a înțelege un tipar de acțiune, este util să știm că după același model comunitatea evreiască a apărat un criminal de război evreu de origine poloneză, și anume pe Salomon Morel. Cotidianul polonez Rzeczpospolita, dar și multe alte site-uri (un alt exemplu aici) relatează că după al Doilea Război Mondial, mai exact până în 1949, Salomon Morel a condus un lagăr sovietic în sudul Sileziei (pe teritoriul Germaniei) şi în mod cert s-a făcut vinovat de moartea a aproximativ 2000 de deţinuţi germani. Morel a recurs la numeroase forme de tortură fizică și psihică împotriva a peste 6.000 de deţinuţi, care au fost bătuţi, violați, umiliți şi înfometaţi şi chiar a favorizat răspândirea unor boli infecţioase în lagăr. În 1994, când au început investigații mai serioase cu privire la acest caz, Salomon Morel a părăsit Polonia și a emigrat în Israel. Polonia a făcut două cereri de extrădare a lui Morel din Israel, în 1998 şi în 2004, dar Ministerul Justiţiei de la Tel Aviv a afirmat sfidător că refuză extrădarea cu motivaţia că „nu există niciun fel de fundament” pentru extrădarea lui Morel.
Au existat – și există încă – mii de Salomon Morel în Israel. Țările din întreaga lume au cerut extrădarea criminalilor evrei. Dar legea israeliană a extrădării continuă să-i protejeze pe criminalii evrei și interesele lor indiferent despre ce este vorba și în majoritatea cazurilor este folosită imaginea Holocaustului, care îi victimizează pe evrei.
Revenind la CDR și România, să observăm că prin contrast cu maniera ticăloasă a liderilor români de a coaliza cu criminalii care au bombardat și distrus Iugoslavia, este de remarcat modul demn și plin de curaj în care a acționat Ceaușescu în august 1968, atunci când URSS și aliații săi din Tratatul de la Varșovia (Ungaria, RDG, Polonia și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia cu jumătate de milion de soldați. România a fost singura țară semnatară a Tratatului de la Varșovia care sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu a refuzat să participe la această invazie. Mai mult decât atât, Ceaușescu a criticat public în termeni foarte duri această intervenție, caracterizând-o ca „o greșeală foarte gravă”. Poziționarea verticală a lui Ceaușescu reprezenta un risc major ca România să fie efectiv măturată de forțele net superioare tehnic și numeric ale URSS și ale aliaților, motiv pentru care, cu atât mai mult, pentru curajul său Ceaușescu a câștigat atunci un mare respect în fața Occidentului.
Citiţi partea a opta a articolului.
Citiți și:
În spatele războiului din Kosovo s-au aflat interese economice şi politice importante
Dezmembrarea ce urmează a României – o ţintă vicleană, nebănuită a mafiei internaţionale!
yogaesoteric
26 septembrie 2017