Criterii de identificare a transpersonalului

Partea a treia a studiului amplu şi incitant, în patru părţi, asupra procesului tainic de iluminare spirituală

 
În cea de a doua parte a prezentului studiu s-a urmărit definirea, atât cât a fost posibil, a ceea ce este în realitate o fiinţă umană iluminată spiritual şi cum poate fi ea recunoscută. Citiţi aici a doua parte a  acestui studiu…
 
În cea de a treia parte a acestui studiu, vom examina diferitele aspecte ale diagnosticului referitor la transpersonal şi astfel vom vedea cum poate fi înţeles ceea ce este cu adevărat transpersonal prin intermediul analizei mărturiilor fiinţelor umane iluminate spiritual.

Noi propunem în continuare o clasificare extrem de simplă, dar absolut necesară datorită confuziei foarte mari care cel mai adesea există la ora actuală, între unele manifestări precum percepţia extrasenzorială, mediumitatea, amintirea vieţilor anterioare, ieşirea din corpul fizic (dedublarea), starea de transă etc. şi iluminarea spiriuală sau cu alte cuvinte starea transpersonală. A pune, datorită ignoranţei, o fiinţă umană iluminată spiritual, pe picior de egalitate cu un medium, cu un senzitiv, cu un şaman, cu un vindecător ori cu un astrolog, este o greşeală la fel de mare ca şi aceea care l-ar compara în mod vulgar pe genialul savant ALBERT EINSTEIN cu un calculator.

Confuzia care încă mai persistă în această direcţie este oarecum firească, căci se ştie că marii yoghini sau mistici prezintă adesea toate aptitudinile parapsihologice; cum aceste puteri paranormale sau SIDDHI-uri se manifestă uneori în exterior şi sunt prin urmare vizibile, spre deosebire de anumite stări spirituale interioare foarte înalte care sunt invizible, marea majoritate a oamenilor nu le sesizează în general şi cel mai adesea ei nu apreciază decât aspectele superficiale, care îi impresionează până într-atât încât cel mai adesea ei nu ajung să sesizeze esenţialul. Manifestările parapsihologice apar atunci ca o consecinţă firească a lărgirii uluitoare a câmpului de conştiinţă şi ele sunt în asemenea cazuri un rezultat al dizolvării barierelor egoului care evidenţiază trecerea la o altă stare de conştiinţă.

În toate aceste manifestări, la fel ca şi în lumea fizică propriu-zisă, mai există încă relaţia obiect-subiect. Iată ce vreau să spun atunci când, spre exemplu, eu privesc foaia de hârtie pe care scriu: există un subiect (eu) care observă obiectul numit foaie de hârtie şi care acţionează apoi asupra lui (obiectului) prin intermediul maşinii de scris. În mod similar, dacă eu văd o fantomă, dacă am un anumit vis, dacă văd cu anticipaţie viitorul unei singure persoane, atunci există un subiect care percepe toate aceste imagini. Egoul, (sau, cu alte cuvinte, observatorul) există deci deopotrivă atât în psihologie cât şi în parapsihologie. La nivel transpersonal sau cu alte cuvinte în cazul unei stări profunde de iluminare spirituală, această distincţie dispare complet; fantasma separativităţii care este întreţinută de ego se dizolvă în totalitate întocmai aşa cum dispare un miraj. Aceasta nu înseamnă cumva că fiinţa umană iluminată spiritual nu mai percepe fenomenele fizice sau parapsihologice, ci că la nivelul ei aproape că nu mai există o discriminare sau judecată relativă; toate fenomenele sunt atunci pentru ea exact ceea ce ele sunt: nişte aparenţe. Ele sunt precum ceea ce nouă ne apare într-un vis sau analogic vorbind ele sunt pentru ea precum imaginile care sunt proiectate pe ecran într-un film. Atât subiectul cât şi obiectul percepţiei nu mai sunt şi nu mai reprezintă atunci decît nişte aparenţe, care se prezintă ca nişte miraje indisociablie ale Spaţiului Tainic care neîncetat le compune şi în care ele toate se desfăşoară şi apoi dispar.

Prin urmare, atâta timp cât încă mai există separare, discriminare, judecată, observare, constatare, încă ne mai aflăm şi în mod indubitabil mai existăm la un nivel personal în care EGOUL nu a fost depăşit.

Atunci când cu adevărat nu mai există nici un fel de discriminare subiect-obiect şi când cu adevărat realizăm că nu mai există nici un fel de dualitate, indiferent de ce natură ar fi ea, inclusiv discriminarea pe care noi o facem aici între personal şi transpersonal, atunci şi numai atunci putem recunoaşte că EXISTĂ adevăratul “transpersonal”, acela care depăşeşte chiar şi discriminarea între relativ şi absolut. Acesta este motivul pentru care noi preferăm să folosim în acest stadiu termenul de “holistic”.

În ultimă instanţă, în cazul trăirii transpersonale noi nici nu putem măcar să vorbim de o experienţă sau de o trăire holistică a realului, căci numai acolo “subiectul” (experienţei) nu mai poate fi atunci de loc distins de realul văzut ca obiect, sau de experienţa ori de trăirea sa.

De fapt, atunci se poate spune că parcă nu mai există cu adevărat decât Spaţiul Tainic care se percepe pe el însuşi; dând naştere unui fel de autoscopie a Fiinţei, sau altfel spus că cel în cauză asistă detaşat la ceea ce am putea numi o holoscopie. Fiinţa umană iluminată spiritual se contemplă prin urmare doar pe sine însuşi atunci când noi celilaţi credem, numai datorită ILUZIEI SEPARATIVITĂŢII CARE ESTE ÎNTREŢINUTĂ DE EGO, că privim un obiect sau o altă fiinţă umană. În continuare, noi ne vom limita la o prezentare a acelor manifestări pe care noi le considerăm ca fiind specifice pentru trăirile transpersonale. Pentru fiecare dintre ele noi vom urmări pe cât posibil să oferim o definiţie operaţională care după aceea, ne va permite identificarea lor în cadrul mărturiilor expuse.

• Sentimentul beatific de dizolvare completă a eului. Fiinţa umană îşi dă atunci într-un mod copleşitor seama de caracterul limitat, cu totul iluzoriu al egoului şi se detaşează în totalitate de identificarea sa cu corpul fizic.
• Trăirea nonduală. Dispare aproape în întregime difuncţia eu-lume exterioară, sau interior-exterior. Apare în schimb sentimentul copleşitor de unitate deplină şi continuă cu totul, de continuitate ce există permananet dincolo de aparenta discontinuitate.
• Sentimentul paradisiac al inefabilului. Această trăire sublimă şi uluitoare nu poate fi descrisă în cuvinte. Există atunci doar senzaţia clară că orice cuvânt sau orice tentativă de descriere a acestei stări extraordinare nu ar face decât să o limiteze şi să o schilodească.
• Realitatea ultimă. Convingere de nezdruncinat, indiscutabilă că trăirea respectivă reprezintă cu adevărat realitatea absolută, ea ni se dezvăluie în mod tainic ca fiind cu mult mai mult decât toate trăirile cotidiene.
• Atemporalitatea. Descoperirea uluitoare a caracterului relativ al celor trei dimensiuni ale timpului (TRECUT, PREZENT, VIITOR). Timpul aproape că nu mai există; orele şi zilele ne apar adeseori ca fiind echivalentul unui minut.
• Caracterul paradoxal. Logica formală este aproape în totalitate depăşită; în cazul iluminării spirituale vidul nu mai este deloc vid, ci ceva plin şi beatific, întregul se regăseşte reflectat în parte, partea se află intim integrată în întreg, lucrurile, fenomenele şi fiinţele există şi nu există în acelaşi timp etc.
• Aconceptualitatea. Gândirea conceptuală este acum (în cazul iluminării spirituale) percepută ca fiind un obstacol. Trăirea transcende complet acest tip de gândire, înţelegerea TOTALĂ este acum instantanee şi nu filtrată prin concepte.
• Prezenţa. Sentimetul beatific al ominprezenţei, al unei prezenţe atotcuprinzătoare care îmbrăţişează totul şi care se regăseşte pretutindeni în acelaşi timp, dar care cu toate acestea nu este nici interioară, nici exterioară. Această prezenţă tainică este simultan resimţită ca fiind profund sacră sau divină.
• Luciditate deplină. Fiinţa umană respectivă “trăieşte” atunci simultan pe două planuri, cel al Absolutului şi cel al fenomenelor, depăşind însă în mod armonios această dihotomie. Percepţia sa este deplină şi nimic nu mai scapă acestei trăiri extraordinare.
• Mişcarea cosmică (MACROCOSMICĂ) este atunci conştientizată ca fiind oglindită în propria sa fiinţă. În virtutea caracterului profund atemporal al trăirii, există o percepţie imediată (care este generată datorită acestei oglindiri) care este reflectată în mod inefabil în propriul său univers lăuntric (MICORCOSMOS) atât al ciclurilor cosmice cât şi a caracterului lor relativ.
• Spaţiul deschis. Vacuitatea spaţiului, care totuşi pentru fiinţa umană iluminată spiritual nu este niciodată gol este acum percepută ca fiind ceea ce “compune” în mod tainic toate fenomenele, inclusiv manifestările vitale, psihice şi mentale; acest apaţiu nu mai are pentru ea nici un fel de graniţă.
• Lumină. Trăirea copleşitor beatifică are o luminozitate mirifică, infinită ce înglobează totul şi care este pe drept cuvânt considerată a fi LOGOSUL lui DUMNEZEU sau iubirea Sa. Uneori ea devine prin intensitatea ei insuportabilă şi orbitoare (mai ales pentru cei care încă mai au în fiinţă impurităţi).
• Luminozitatea mirifică, tainică a corpului fizic. Corpul iluminatului spiritual este adesori perceput de către alte fiinţe umane suficient de senzitive sau care sunt CLARVĂZĂTOARE ca iradiind o tainică şi diafană lumină fulgurantă, care în unele situaţii apare ca fiind orbitoare.
• Instantaneitate. Atunci când trăirea stării de iluminare spirituală nu a devenit încă permanentă, ea survine în unele situaţii într-o manieră subită şi imprevizibilă.
• Evenimentele posterioare primei experienţe a stării de iluminare spirituală. Apar: tendinţa de detaşare completă, schimbarea aproape totală a sistemului de valori, dispariţia pentru totdeauna a fricii de moarte, dezvoltarea extraordinară a iubiri şi compasiunii.

Aşa cum am mai subliniat anterior, există nenumărate alte fenomene care însoţesc iluminarea spirituală şi care pot fi regăsite în analizele altor autori care au studiat aceste aspecte, dar acestea sunt întotdeauna de natură dualistă, inclusiv viziunile unor spirite binefăcătoare, îngeri, arhangheli, serafimi, zei, profeţi sau sfinţi, ori alte tipuri de revelaţii.

Caracteristicile care după părerea noastră sunt esenţiale şi pe care le-am enumerat mai sus nu sunt întotdeauna citate în toate mărturiile, dar totuşi ele apar cu o anumită frecvenţă. Menţionăm totuşi că frecvenţa statistică nu este întotdeauna un semn sigur al importanţei respectivei manifestări în caracterizarea unei fiinţe iluminate spiritual; spre exemplu, trăirea spaţiului deschis ca îmbrăţişare (cuprindere) prin dilatarea subtilă a fiinţei sau iradierea şi iluminarea tainică a corpului fizic care se produce în cazul unei transfigurări extraordinare apar extrem de rar şi nu au fost citate decât cazurile unor foarte mari iluminaţi spirituali, cum au fost MOISE, IISUS, RAMAKRISHNA, RAMANA MAHARISHI sau Simeon Ben Yochai (cel pe care discipolii săi îl numeau “Lampa”). Vom trece acum să examinăm ceva mai îndeaproape aspectul luminos propriu-zis aşa cum apare el în cazurile iluminării spirituale.

De ce oare apare Lumina în cazul majorităţii manifestărilor Transpersonale?

Am ales dintre toate manifestările Transpersonalului pe cele tainic luminoase din următoarele motive:

• Lumina reprezintă deloc întâmplător o temă comună atât pentru Macrofizică cât şi pentru Tradiţia milenară a înţelepciunii, ea fiind adeseori considerată un obiectiv esenţial al celei din urmă (atunci când ea este privită ca o înaltă trăire transpersonală). Avem astfel o excelentă ocazie de a “testa” operaţional, pe un subiect precis, o posibilitate reală de interdisciplinaritate şi poate chiar (de ce nu?) de transdisciplinaritate, între Tradiţia milenară a înţelepciunii, Psihologia Transpersonală (care a intergrat deja metodele care provin din ştiinţele umane şi biologice) şi ştiinţele fizice a căror contribuţie ar putea eventual depăşi stadiul speculativ actual.
• Lumina în trăirea plenar transpersonală posedă şi totodată evidenţiază anumite calităţi sau proprietăţi informatice, de transmisie extrasenzorială imediată şi atemporală care amintesc în mod semnificativ de anumite teorii ale fizicii cuantice.
• Lumina este, am putea spune, un leitmotiv în trăirea transpersonală; ea apare adeseori sub diferite aspecte pe care noi le-am reunit parţial în investigaţiile noastre. Dar oare chiar să fie vorba de aceeaşi lumină? Şi, în caz că da, oare este vorba de aceeaşi lumină ca şi în cazul particulelor subatomice?

Yoghinii sunt unanim de părere că atât în Tradiţia milenară a înţelepciunii cât şi în fizica cuantică, Lumina este privită ca un fel de mediator, de “obiect” intermediar, de “loc” sau câmp de transformare a spaţiului considerat ca fiind vacuitate non-vidă, într-un SUI GNERIS (în felul său) potenţial al tuturor manifestărilor fenomenale ale macrofizicii. Ea (LUMINA) ar putea fi astfel inseparabilă de vacuitatea non-vidă a Spaţiului, dar şi de forma cea densă a energiei pe care noi obişnuim să o numim materie în limbaj curent. Poate că (de ce nu?) ea este chiar potenţialul însuşi! Să vedem în continuare cum se prezintă Lumina în cercetările noastre de Psihologie Transpersonală care sunt intim corelate cu Tradiţia Înţelepciunii YOGA. Aşa cum am mai spus-o, mărturiile ce conţin referiri la lumină sunt foarte numeroase. Vă oferim în continuare proporţia statistică în care apare această categorie în raport cu alte categorii, aşa cum a fost ea stabilită de unii cercetători ai fenomenelor spirituale.
 

CATEGORIE

%

Întâlniri cu alte fiinţe

53,59

Experienţa Luminii

52,28

Transcendenţa Spaţiu-Timp

48, 36

Cunoaştere prin revelaţie

35,29

Instantaneitate

36,60

Experienţa unităţii

32,02

 

După cum se poate vedea, “Experienţa luminoasă” apare, în mod indubitabil, chiar în vîrful acestei statistici, fiind aproape la egalitate cu “Întâlnirea cu fiinţe (entităţi) din alte dimensiuni (lumi sau tărâmuri paralele)”.

Noi considerăm astfel că aceste rezultate ar trebui să fie interpretate prin prisma faptului că eşantionul folosit de cercetători nu a cuprins totdeauna numai fiinţele iluminate; aproape fără îndoială că ei au cuprins în categoria “Lumină” orice referinţă la o experienţă lăuntrică legată de viziunea unei lumini. Iată care ar fi, în viziunea noastră, textul criteriului operaţional de clasificare: “Fiinţa umană în cauză vorbeşte despre iluminare, despre viziunea unei lumini atât de intense încât ea nu poate fi percepută în stare de conştiinţă normală” (rugăm a nu se confunda termenul de “iluminare spirituală” folosit aici cu metafora iluminării care exprimă o revelaţie şi care a fost cuprinsă la rubrica “Cunoaştere imediată prin revelaţie”). În viziunea noastră, ar fi trebuit ca cercetătorii să-şi precizeze clasificarea şi să facă o distincţie netă între fenomenele luminoase în care încă mai există în mod distinct un observator, şi cele în care observatorul, începând chiar cu corpul său, s-a dizlovat complet în lumină şi ajunge să facă parte integrantă din această lumină sau, şi mai corect, este una cu lumina (DEOARECE ATUNCI EL A FUZIONAT COMPLET CU EA). Tocmai de aceea în prezentarea noastră noi vom considera prima categorie ca fiind o “Experienţă personală” (ÎN CARE EGOUL NU A FOST ÎNCĂ TRANSCENS), în timp ce pe ce de a doua o vom considera o “Trăire transpersonală” (ÎN CARE EGOUL A FOST TRANSCENS). Deşi ambele tipuri de categorii se situează în mod cert într-o dimensiune extrasenzorială, această distincţie este absolut necesară. Să începem acum printr-o scurtă descriere şi după aceea să realizăm o definire a diferitelor tipuri din prima categorie.

Experienţele personale

La această grupare noi vom distinge două categorii: percepţiile exteroceptive, adică acele viziuni specifice de lumină care sunt percepute în afara corpului fizic al observatorului şi percepţiile interoceptive, care sunt identificate de către observator ca fiind în interiorul corpului (fiinţei sale) sau în interiorul minţii sale.

Percepţiile exteroceptive

• Viziunea clară a unui halou luminos de culori diferite (este vorba de curenţii subtili coloraţi care sunt acumulaţi în anumite proporţii în AURĂ), în jurul capului, mâinilor sau a întregului corp. Această viziune clară, subtil obiectivă, care a fost identificată de către anumiţi subiecţi sub numele de AURĂ este însoţită de o cunoaştere intuitvă (PRIN EMPATIE!) a stării psihice şi mentale sau chiar a stării de sănătate a persoanei observate. Viziunea apare uneori în toate parţile laterale în raport cu capul observatorului. Ea poate fi de asemenea observată de către observator şi în jurul propriului său corp, sau chiar în jurul plantelor şi a arborilor. Ea se distinge net (este fără îndoială dincolo de orice confuzie) de persistenţa negativului luminos al formei percepute pe retina observatorului (fenomen care după cum se ştie este pur fiziologic).
• Viziunea unor puncte (FOCARE) sau cercuri (sfere) intens luminoase ce apar în spaţiu. Acestea pot fi alb strălucitoare sau diferit colorate. Ele apar şi dispar uneori în fracţiuni de secundă şi se disting net de acele puncte văzute “cu ochiul” şi care sunt banale particule fizice amestecate în secreţia lacrimală a observatorului.
• Viziunea unei mirifice lumini albastre intense şi diafane care umple întregul spaţiu din jurul observatorului. Ea poate fi sporadică sau eventual poate face parte din experienţa permanentă a iluminatului. Uneori anumite fiinţe umane vorbesc despre o pulsaţie a acesteia.
• Viziunea tainică a unor structuri atomice formate din particule intens luminoase sau de lumină. Mărturiile anumitor fiinţe umane competente afirmă uneori că în realitate este vorba chiar despre viziunea unor atomi şi despre viziunea unor molecule.
• Viziunea tainică în corpul fizic al altor persoane a unor structuri luminoase – gen canale (NADI-uri) de lumină – (ce ţin de ANATOMIA CORPURILOR SUBTILE invizibile pentru vederea obişnuită) de diferite culori (acest aspect evidenţiază acumularea în diferite proporţii a curenţilor subtili coloraţi) care sunt percepute fie ca nişte petale de lumină, fie ca nişte diafane SPIŢE ENERGETICE şi care sunt legate între ele prin canale (NADI-uri) la fel de luminoase, iar la nivelul acestora uneori este descrisă o circulaţie (lentă sau rapidă) de particule luminoase care curg prin aceste canale (NADI-uri), fie prin acel corp diafan, luminos. Anumite mărturii vorbesc adeseori despre sistemul tainic al CHAKRA-elor (CENTRII SUBTILI DE FORŢĂ CARE SUNT NIŞTE SUI GENERIS REZONATORI AI FIINŢEI UMANE).
• Viziunea diafană a unei transparenţe luminoase a corpului fizic (TRUPULUI) unor fiinţe umane iluminate ca fiind aproape în totalitate alcătuit dintr-o lumină albă intens strălucitoate; această viziune este uneori însoţită şi de alte fenomene intuitive. Viziunea respectivă poate fi sau nu percepută de către organele senzoriale vizuale (fizice ale altor observatori).
Un caz cu totul particular în această direcţie îl constituie vizunea corpului (TRUPULUI) sub forma unui curcubeu intens colorat şi strălucitor în cazul dematerializării fizice a unor LAMA-şi tibetani.
• Viziunea clară a unor fiinţe (ENTITĂŢI) luminoase (cu corp DE LUMINĂ) fără corp fizic, care apar şi dispar în spaţiu şi care se adresează uneori verbal sau intuitiv (TELEPATIC) observatorului.

Percepţiile interoceptive

• Viziunea tainică de lumini diafane intens colorate sau nu (aici este vorba de curenţii subtili coloraţi care sunt acumulaţi în AURĂ), cu ochii închişi sau eventual atunci când fiinţa umană respectivă se află în întuneric şi care atunci sunt percepute în interiorul minţii sau ca şi cum ele ar fi proiectate chiar pe ecranul pleoapelor.
• Viziunea tainică a circulaţiei particulelor intens luminoase şi diferit colorate în corpul energetic (subtil) al observatorului chiar de către observatorul însuşi. Această lumină (PRANA) este atunci intuitiv percepută ca fiind dotată cu inteligenţă.
• Viziunea corpului (TRUPULUI) observatorului ca fiind complet şi intens luminos, translucid.
• Viziunea tainică a unei lumini alb strălucitoare, parcă orbitoare ce apare la capătul unui tunel sau la capătul unui gen de canal ce se află undeva într-un spaţiu misterios (TĂRÂM PARALEL).
• Viziunea tainică a unei pulsaţii luminoase ritmice intens şi divers colorată sau albă strălucitoare.
• Viziunea tainică a unei energii subtile luminoase care ascensionează, pornind de la baza coloanei vertebrale şi care cel mai adesea este însoţită de o căldură intensă (aici este vorba de trezirea lui KUNDALINI SHAKTI care este însoţită de urcarea sa); uneori, ea este percepută ca străpungând şi energizând rând pe rând toţi centrii subtili energetici (CHAKRA-ele); experienţa respectivă este curent identificată în anumite mărturii ale celor care practică sistematic YOGA ca fiind trezirea lui KUNDALINI sau ea este legată de anumite manifestări legate de trezirea şi amplificarea forţei lăuntrice (SHAKTI).

Trăirea transpersonală

Cei care au ajuns cu adevărat la anumite trepte superioare în practica YOGA ştiu că TRĂIREA TRANSPERSONALĂ plenară este caracteristică mai ales pentru anumite forme superioare de SAMADHI (extaz divin).

• La acest nivel nu mai putem vorbi deloc despre “experienţe luminoase”, căci în această situaţie nu mai poate fi făcută distincţia între lumina corpului observatorului, lumina spaţiului şi lumina mirifică a spiritului nemuritor.

Mărturiile cu privire la acestea folosesc adeseori (DELOC ÎNTÂMPLĂTOR) un limbaj aparent paradoxal, precum: nici înafară, nici înăuntru, pretutindeni şi simultan. Ea este vacuitatea tainică, extatică a spaţiului în care VIDUL realizat atunci ca fiind TOTUL emană totuşi în mod paradoxal, compunând totul, inclusiv obiectele care sunt percepute drept materiale de către simţurile fizice.

Lumina tainică în cazul acestei trăiri (este vorba despre trăirea TRANSPERSONALĂ) este de asemenea simultan inseparabilă şi indisociabilă atât de spaţiu, cât şi de toate fenomenele.

Această descriere, atât de “neutră” şi de “obiectivă” pe cât ne permite la acest nivel complexitatea subiectului – subiect care, prin natura sa, pune sub semnul întrebării, mai ales pentru cei foarte sceptici, chiar posibilitatea “obiectivităţii ştiinţifice, va permite sperăm într-un viitor cât mai apropiat abordarea transdisciplinară a trăirii transpersonale a experienţei Luminii divine, trăire care este ea însăşi în acelaşi timp subiect, obiect şi spaţiu, sau care cel puţin este complet inseparabilă de toate cele trei.

Aceasta ne va permite să precizăm cât mai exact, acum, care ar putea fi demersul unei cercetări transdisciplinare şi care sunt în viziunea noastră modalităţile şi alternativele unei abordări cu adevărat holistice.

Înainte de toate, noi considerăm că acest demers ar trebui să pornească de la întrebări fireşti ce pot să apară în urma descrierii pe care noi tocmai am făcut-o. Să le reluăm:

Au oare aceeaşi natură diferitele tipuri de fenomene luminoase care au fost descrise de noi la rubrica “Experienţe personale”?
Are oare lumina care este specifică “trăirii transpersonale” aceeaşi natură ca şi cea care este percepută în alte trăiri? Noi credem în această direcţie, că lumina aproape orbitoare ce se manifestă în cazul “trăirii transpersonale” are o natură diferită şi că ea este în strânsă legătură cu CURENTUL SUBTIL SUPREM ALB STRĂLUCITOR.

Este oare identică lumina particulelor subatomice şi caracterul său paradoxal de continuitate şi discontinuitate cu lumina specifică “trăirii transpersonale” şi caracterul său la fel de paradoxal de a fi simultan spaţiu şi materie?

Pentru a amorsa la nivel planetar strategia unei sistematice cerecetări transdisciplinare noi considerăm că ar trebui să se înceapă prin a fi consultaţi specialişti care sunt foarte competenţi în anumite discipline ale stiinţelor umane şi exacte, pe de o parte, şi acei reprezentanţi foarte competenţi ai principalelor căi spirituale tradiţionale (dintre care face parte şi YOGA), pe de altă parte. În fiecare din aceste căi există, după cum se ştie, descrieri şi interpretări, uneori diferite, ale fenomenelor pe care noi tocmai le-am descris, dar oare sunt ele totdeauna aceleaşi? Pe de altă parte, disciplinele ştiinţifice precum fizica nulceară, biofizica, neurologia, psihologia experimentală, psihiatria, neurofiziologia glandei pineale, oftalmologia, între altele, ar putea avansa fiecare în această direcţie, anumite ipoteze de lucru, creatoare. Vor fi însă atunci acestea identice sau vor fi diferite? Şi cu această ocazie ne putem întreba, oare, ce ar mai putea adăuga atunci un antropolog, un filosof sau un epistemolog?
 
 ***
 
În cea de a patra parte a acestui studiu vom examina în ce condiţii se vor putea întâlni până la urmă Ştiinţa şi Tradiţia milenară a înţelepciunii, şi această trecere în revistă ne va permite totodată o analiză critică legată de posibilitatea transdisciplinarităţii în jurul fenomenului iluminării spirituale. Citiţi aici partea a patra a acestui studiu…
 

yogaesoteric

decembrie 2007

Also available in: Français