Cu lacrimi de crocodil
Cătălin Mihuleac plânge de pe vremea când scria în Ziua, celălalt ziar al lui Patriciu
de Mihai Vasilescu
Motto: „Câteodată mă înduioşează naivitatea ziariştilor din România.
O naivitate frizând prostia…”
Cătălin Mihuleac, într-un articol din Ziua de Iaşi
Recent în ziarul Adevărul a apărut un articol injurios la adresa lui Gregorian Bivolaru, semnat Cătălin Mihuleac. Aceleaşi leitmotivuri şi injurii, copiate la indigo dintr-un articol publicat tot sub semnătura lui, cu mai bine de un an în urmă, în ziarul Ziua de Iaşi. O fi mizat pe naivitatea şi lipsa de informare a cititorilor, sperând că dacă înlocuieşte câteva cuvinte îşi poate vinde frustrările răsuflate drept pamflet intelectual de ultimă oră. A reuşit în schimb doar să se facă de râs şi să demonstreze tuturor că este obsedat de sintagme – care îi sună cu atât mai interesant, cu cât sfidează mai mult realitatea şi bunul simţ. Comparaţi şi vă minunaţi! Acesta se numeşte jurnalism în România.
|
Articolul din Ziua de Iaşi |
Articolul din Adevărul |
„De-acum încolo, gata cu orgasmele cosmice” 11 ianuarie 2006 |
„Adio, guru Bivolaru!” 16 martie 2007 |
Sunt câteva zile bune de când plâng şi iar plâng. | De când am aflat că procesul lu’ dom’ guru Bivolaru se reia la Sibiu, plâng şi iar plâng. |
Plâng dimineaţa, la amiază şi seara, gargarisindu-mi sughiţurile grele de durere. |
Plâng dimineaţa, la prânz şi seara, gargarisindu-mi sughiţurile grele de durere. |
Plâng uneori şi-n somn, riscând să mor înecat cu viiturile propriilor lacrimi. |
Plâng uneori şi-n somn, riscând să mor înecat cu viiturile propriilor lacrimi. |
Plâng, solicitându-mi batistele ca pempărşii bebeluşilor. Plâng, molipsindu-mi pereţii apartamentului cu igrasie, din cauza umidităţii pe care o produc. | Plâng mereu, şi am trebuinţă de pempărşi faciali, aşa-s de ud. Plâng mereu, molipsindu-mi pereţii apartamentului cu igrasie, din cauza umidităţii pe care o produc. | Plâng şi-n veci neconsolat voi rămâne. Plâng şi mereu voi ploua cu lacrimi cardiace. Plâng pentru că irepetabilul guru Bivolaru ne-a lăsat ţara şi inimile de izbelişte. | Plâng amar, cu lacrimi cardiace, pentru că irepetabilul Bivolaru ne-a lăsat inimile şi ţara de izbelişte. Iar dacă procesul se reia la Sibiu, care va să zică nici nu va mai călca pe la noi, de teamă să nu fie priponit. |
Ce tristă va fi viaţa fără el, ce clăpăugă ne va fi orientarea în timp şi-n spaţiu! |
Ce tristă va fi viaţa fără el, ce clăpăugă ne va fi orientarea în timp şi-n spaţiu! |
Să nu credeţi că-s unicul plângăcios. Într-o zi, am zărit-o pe doamna judecătoare Lungu, la volan, în trafic, dând apă la hamsteri. Plângea cu artă: un uscător japonez îi curăţa parbrizul ochilor, pregătind partitura noilor deversări sărate. | Ştiu că nu-s unicul plângăcios. Într-o zi, am zărit-o pe duduia judecătoare Lungu – cea care joacă uneori în filme cu costumaţie fără -, dând şi ea apă la hamsteri. Plângea ca o meseriaşă şi-avea ataşate de rimel nişte ştergătoare mici, care curăţau continuu parbrizul ochilor. |
Dar nici alte fete, rămase în pană de mentor, nu stau cu lacrima pe sârmă, la uscat. Cine se va mai izbi frontal de ele, cu oiştea sexapilului? Cine le va mai integra în absolut? Cine? – răspundeţi pentru numele lui Dumnezeu! Cine? |
Dar nici alte fătuci româncuţe, rămase în pană de mentor, nu stau cu lacrima pe sârmă, la uscat. Cum să nu fie şucărite? Cine le va mai izbi frontal cu oiştea sexăpilului? Cine le va mai integra în absolut? Cine??? |
Ah, adio, adio, guru drag! Ai zbughit-o în Suedia, cu tot cu orgasmele cosmice, cu care tu ne îndestulai! De-acum încolo, vom avea parte doar de orgasme judeţene, orăşeneşti sau chiar săteşti! Asta merităm, dacă n-am ştiut să te preţuim! |
Adio, guru drag, adio! Adio, orgasme cosmice, cu care matale îndestulai mândrele noastre! De-acum încolo, în lipsa orgasmelor cosmice, vom avea parte doar de orgasme judeţene, municipale ori chiar săteşti! |
„Parbrizul ochilor”? „Lacrimi cardiace”? Cât de deplasat sună aceste licenţe poetice într-un articol de ziar şi mai ales alături de grosolănii de mahala precum „şucărite” sau „sexăpil”! Dincolo de lacrimile de crocodil, mai, mai să credem că avem de-a face cu un pamfletar cu pretenţii intelectuale. Pare că domnul Mihuleac are în spate un trecut de prozator, de geniu modern şi neînţeles al literaturii. Necazul este că a ajuns să se creadă jurnalist pentru simplul fapt că potriveşte obsesiv nişte cuvinte ce îi sună doar lui interesant! Ei bine, nu e numai atât! Iată ce scrie el în Ziua (de Iaşi), nu mai departe de săptămâna trecută, pe 14 martie, în acelaşi limbaj murdar:
„Câteodată mă înduioşează naivitatea ziariştilor din România. O naivitate frizând prostia, ca să-mi duc ideea până la capăt. Săptămâna trecută, un derbedeu de la echipa de futbol Poli Iaşi a fost prins conducând cu permisul suspendat. Şi ziariştii s-au şi repezit la titluri bombastice, care de care mai sforăitoare. „Atacantul Bâl-Bâl riscă între 6 luni şi 3 ani de închisoare”, au scris gazetele. „Poliţia a înaintat dosarul penal către Parchetul de pe lângă Judecătorie”. „Atacantul Bâl-Bâl riscă puşcăria”! Să te strici de râs. Băi fraierilor, Bâl-Bâl nu riscă nimic. Dar absolut nimic. El poate să se suie mâine la volanul unui TIR, să facă terci şapte pietoni, şi tot nimic n-o să paţe. În primul rând, responsabilul municipal cu futbolul e mason. Iar masonii – constituiţi într-o reţea subterană de pile infailibile – au între ei şi poliţişti, şi procurori, şi judecători. […] O să vă dau o pildă, ca să nu credeţi că bat câmpii. Acum un an şi ceva, un prof de la secţia de îmbuteliat ziarişti a Universităţii „Sandu Cuza” a omorât un tânăr pe trecerea de pietoni. Şi ce, credeţi că profului respectiv i s-a clintit vreun floc din mustăcioiul său care funcţionează ca opritoare de muci? A avut grijă un mason prieten să dispară nişte probe de la dosar, iar criminalul e superochei, spre deosebire de victima sa, care cum vă spuneam.”
Cam multe dedesubturi masonice cunoaşte domnul Mihuleac. Domnul Mihuleac prestează în paralel pentru două ziare: Adevărul şi Ziua, ambele aflate sub influenţa masonului Dinu Patriciu. Şi ce face domnul Mihuleac, la doar două zile după aceste divulgări despre masoni, de altfel adevărate şi destul de rare în presa românească. Se grăbeşte să lovească în Gregorian Bivolaru, adică tocmai în cel care de atâţia ani şi cu atâtea riscuri, afirmă că masonii înfiltraţi în instituţiile statutului îşi acoperă fraţii de lojă când aceştia au „probleme”. Şi e atât de grăbit să îl împroaşte cu noroi, încât apucă doar să ajusteze în mod stângaci un vechi articol injurios. Să fie vorba de o penitenţă dată de „fraţii” săi pentru că n-a fost cuminte şi a vorbit gura fără el? N-ar fi primul caz în care îşi dovedeşte obedienţa făcând jocul masoneriei. Acum chiar că are motive să se smiorcăie. De ciudă că a fost demascat!
Vă recomandăm să citiţi şi:
Citiţi şi amuzaţi-vă: «perle» din Ziua de Constanţa
Cine ne dezinformează şi în interesul cui?
Mass-media şi prostituţia intelectuală
yogaesoteric
23 martie 2007