Culisele însângerate ale Kremlinului
Lovitura de stat de la Moscova, din 1953, împotriva oligarhiei evreieşti – scrisoare din Uniunea Sovietică
Lazar Kaganovici
Iosif Stalin a murit pe 5 martie 1953. Se ştie că a fost omorât de către cabala evreiască, care controla Kremlinul. Şeful acestei cabale «invizibile» era Lazar Kaganovici. Stalin era înconjurat de evrei, ultima lui soţie fiind Esther Kaganovici, sora lui Lazar.
În urma revoluţiei bolşevice, evreii ruşi au pus mâna pe putere în imperiu şi au început să-l conducă în stilul lor. Imperiul khazar din antichitate avea doi regi: kagan-ul invizibil, responsabil pentru ideologie şi religie şi bek-ul, responsabil cu administrarea de zi cu zi a ţării. Numele Kaganovici înseamnă fiu de kagan. Stalin a fost doar un bek, dar propaganda modernă dă vina pe el pentru toate crimele comise de administraţia sovietică.
După asasinarea lui Stalin, evreii din Kremlin au început o nouă epurare. Şeful devenise demonicul Lavrenti Beria, de etnie evreiască şi gruzină, care controla şi poliţia politică din Uniunea Sovietică. Ţelul lui a fost să întărească puterea evreiască.
Mareşalul Jukov avea reputaţia de a fi anti-semit, dar a fost promovat şi protejat de către Iosif Stalin, aşa că avea motive serioase să se teamă că va fi încarcerat după moartea lui Stalin. Jukov era periculos pentru mafia evreiască, deoarece el controla armata roşie, care – credeau evreii – era un centru al şovinismului rusesc şi al anti-semitismului. Jukov a avut o contribuţie foarte mare la victoria Uniunii Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial, dar ajunsese deja sacrificabil în 1953.
În 1952, mareşalul Jukov i-a cerut permisiunea lui Stalin să organizeze instrucţia militară în apropierea Moscovei şi în interiorul acestui oraş. Permisiunea a fost acordată de către Iosif Stalin. La sfârşitul lui iunie 1953 două divizii încartiruite în Munţii Urali au început să facă instrucţie în apropiere de capitala rusă. Soldaţi şi tancuri ale armatei roşii au pătruns în oraş. În data de 27 iunie 1953, diplomaţii străini au raportat prezenţa tancurilor şi camioanelor armatei roşii pe străzile din Moscova. În noaptea acelei zile, Beria a lipsit de la premiera piesei de operă ce era interpretată la teatrul Balşoi. Este ceea ce ştiu necunoscătorii.
Mareşalul Jukov a cerut membrilor de încredere din Biroul Politic să aibă pistoalele la ei atunci când se prezintă la întâlnirea de la Kremlin. Mareşalul Jukov şi mareşalul Vasilievski erau membri ai Biroului politic şi misiunea lor a fost de a decapita cabala evreiască. Întâlnirea a început în ziua de 27 iunie 1953, la ora 4 după-amiază. Jukov şi Vasilievski erau aşezaţi pe scaune unul lângă celălalt, iar de partea cealaltă a unei mese mari erau aşezaţi Kaganovici şi Beria. Între Kaganovici şi Beria se afla o măsuţă de culoare albă, pe care era pus un telefon. Acest telefon avea linie directă cu Liublianka, unde se găsea sediul Ministerului Afacerilor Interne. Ridicarea receptorului din furcă făcea legătura imediată cu Liublianka.
Vasilievski s-a scuzat faţă de toată lumea şi s-a dus în partea cealaltă a camerei pentru a servi ceai. A ajuns la peretele biroului şi a tăiat cablul de telefon. Beria şi Kaganovici au vrut să-şi scoată pistoalele, dar Jukov a fost mai rapid în scoaterea pistolului şi le-a cerut să ridice mâinile sus. Beria a fost executat chiar în noaptea aceea, de către membrii Biroului Politic, iar Kaganovici a fost epurat treptat din rândurile elitei conducătoare. În aceeaşi noapte soldaţii lui Jukov au intrat în Liublianka şi în alte două clădiri NKVD din Moscova. NKVD, precursorul KGB, era agenţia de lege şi ordine, unică pentru întreaga Uniune Sovietică, care executa ordinele Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Soldaţii i-au executat pe toţi cei care au refuzat să se predea. Mii de membri NKVD, în principal evrei, au murit în acea noapte de vară în Moscova. Aceasta este versiunea istorică relatată de mareşalul Viktor Kulikov, care a fost colonel în trupele armatei roşii care au atacat clădirile NKVD.
Stăpânirea evreiască în Uniunea Sovietică s-a bazat pe frică (vezi Protocolul numărul 1). Pe 27 iunie 1953 vârful acestei piramide de putere a fost demolat de către eroii ruşi. Versiunea oficială a istoriei spune că Lavrenti Beria a fost arestat şi după aceea judecat. Versiunea aceasta este pe jumătate adevărată; a existat cu adevărat un proces, dar Beria a fost întruchipat de către un actor.
Mulţi oameni din Uniunea Sovietică şi-au dat seama că ceva important s-a petrecut la Moscova în vara anului 1953. Chiar şi prizonierii Gulagului au observat o schimbare de comportament bruscă şi inexplicabilă la torţionarii lor. Soldaţii NKVD şi-au pierdut aroganţa specifică şi începuseră să vorbească între ei despre părăsirea ţării.
Stalin, Molotov, Vorosilov
Informaţia despre lovitura de stat a lui Jukov a ajuns în curând la New York. Viaceslav Molotov era ministrul de externe al Uniunii Sovietice şi, prin intermediul soţiei sale evreice, avea legături cu oligarhia americană. Molotov a sosit la New York şi s-a întâlnit cu „țarul American” Bernard Baruch. Baruch l-a informat pe preşedintele american Eisenhower despre lovitura de stat din 27 iunie.
Uniunea Sovietică a fost transformată treptat în casa popoarelor sovietice. Puterea evreiască a fost slăbită în mod semnificativ. Imperiul sovietic şi-a schimbat de asemenea şi politica externă. Să ne amintim criza canalului Suez din anul 1956 şi agresiunea britanică, franceză şi israeliană asupra Egiptului. Există speculaţii că singurul motiv pentru care agresorii şi-au încetat campania militară a fost ameninţarea sovietică de a folosi arme nucleare împotriva agresorilor. În decembrie 1956 a avut loc revolta lui Fidel Castro în Cuba şi marionetele americane au pierdut puterea. De ce SUA nu au atacat Cuba? Unele surse susţin că singurul motiv a fost ameninţarea sovietică de a folosi împotriva Israelului acelaşi tip de arme cu cele pe care SUA plănuiau să le folosească împotriva Cubei. Cu siguranţă conducătorii sovietici nu au reprezentat interesele evreieşti în 1956 şi nici în anii următori.
Lovitura de stat de la Moscova, din data de 27 iunie 1953, a reprezentat unul din cele mai importante momente ale istoriei secolului 20. Această lovitură de stat a pus capăt conducerii dialectice clasice a două superputeri care sprijineau dominaţia sionistă. Mareşalul Vasilievski şi mareşalul Jukov sunt doi eroi sovietici şi ruşi, care au salvat milioane de vieţi, în Uniunea Sovietica şi în întreaga lume. Din acel moment Uniunea Sovietică a devenit treptat o ţintă a agresiunii sioniste. Distrugerea Uniunii Sovietice nu a reprezentat o victorie a „democraţiei” (orice semnificaţie i s-ar da acesteia), ci o victorie a „statului mafiot mondial”.
Citiţi şi:
Arhiva Mitrohin şi istoria secretă a KGB (I)
America a făcut de fapt un joc comun cu Moscova pentru a justifica împărţirea Europei în sfere de influenţă.
yogaesoteric
16 decembrie 2017