Cum au fost românii dezinformaţi în cazul MISA
de Emilia Kareva
Opriţi un om pe stradă. Întrebaţi-l ce părere are despre Şcoala de Yoga MISA. Spuneţi-i în plus că practicaţi yoga şi astfel veţi avea mari şanse să fiţi privit pieziş. Întrebarea firească va fi „De ce?“. „Practica yoga mi-a transformat viaţa în bine, m-a apropiat de Dumnezeu, m-a făcut un om mai bun“, ar spune majoritatea cursanţilor yoga MISA.
Chiar aşa, de ce? Răspunsul este însă mai complex decât pare la prima vedere. Comanda politică a lui Adrian Năstase, înverşunarea campaniilor de presă, prejudecăţile sexuale ale românilor, care jumătate de secol au fost sub întunericul comunist, toate acestea se leagă într-un scenariu bine pus la punct.
Cazul MISA nu este primul caz în care opinia publică este determinată să aibă o imagine diferită de realitate. Modalitatea prin care publicul este manipulat, orientat să gândească într-un anume mod despre un subiect, prin mijoace deturnante – minciună, falsificări -, pentru a servi unor scopuri politice, are un nume consacrat: dezinformare. Iar cazul MISA reuneşte aproape toate elementele unei operaţiuni exemplare în această direcţie. Folosind ghidarea celui care a fost unul dintre cei mai curajoşi şi mai talentaţi analişti ai fenomenului dezinformării, consilier pe lângă serviciile secrete franceze – Vladimir Volkoff – vom analiza pas cu pas cum au fost dezinformaţi românii în cazul MISA.
Studiu de caz
Modul cel mai simplu de a prezenta o acţiune de dezinformare este de a o compara cu o acţiune de publicitate, reţinând diferenţa următoare: aceea că publicitatea se supune „predestinării simple“ – cutare detergent spală mai bine, anumiţi oameni sunt predestinaţi mântuirii; pe când operaţiunile de dezinformare se supun principiului „dublei predestinări“ – comunismul e binele, capitalismul e răul, anumiţi oameni sunt destinaţi mântuirii, iar alţii supuşi damnării.
Iată cum se concepe o operaţiune de dezinformare:
Clientul este cel care beneficiază şi care achită nota de plată, fie cu banii lui, fie cu banii unui protector mai bogat decât el, fie cu bani furaţi poporului sub formă de cotizaţii sau impozite.
În cazul campaniei de dezinformare a cărei victimă a fost MISA, clientul a fost PSD-ul şi Adrian Năstase, fostul prim-ministru din guvernarea anterioară, mason de prim rang. Năstase juca la rândul lui pentru un „client“ mult mai puternic şi influent, dar şi mai ascuns privirilor oamenilor de rând: secta malefică a francmasoneriei.
Existenţa masoneriei şi a planurilor sale diabolice de dominare a întregii lumi este dovedită şi de anumite documente secrete care au ajuns în mâinile „profanilor“. Astfel de documente sunt, de exemplu, Protocoalele secrete francmasonice, care conţin planurile concepute de secole de masoni pentru realizarea visului lor de stăpânire a întregii planete. Protocoalele constau în 24 de procese verbale, încheiate de diferitele secţiuni ale Marelui Congres Masonic care s-a ţinut în Elveţia, la Bâle (Basel), în 1897 şi formează programul masonic de cucerire mondială, program elaborat şi comunicat unor anumiţi „iniţiaţi“, pentru a se păstra o urmă scrisă a acelor convorbiri ultrasecrete. Operaţiunea de dezinformare care vizează MISA respectă întocmai instrucţiunile celui de-al XVIII-lea protocol secret al francmasonilor, care spune că prestigiul persoanelor publice orientate în mod benefic şi divin trebuie să fie în mod sistematic desfiinţat, ca şi fiinţa lor, prin atentate, calomnii, denigrare, sau folosind alte căi ascunse.
Agentul
În publicitate, clientul se adresează unei agenţii specializate. În cazul dezinformării, situaţia e ceva mai voalată. Să analizăm situaţia în cazul MISA. Agenţii de influenţă cei mai importanţi ai PSD şi ai lui Adrian Năstase au fost Ilie Botoş, procurorul general al României, şi Ioan Rus, ministrul de Interne şi membru marcant al PSD. În celebrele stenograme ale PSD, Adrian Năstase, aflat în pregătire pentru campania electorală, cerea miniştrilor de interne şi de justiţie ai PSD din acea perioadă să dea poporului „pâine şi circ“ în cazul MISA. Ioan Rus a ascultat întocmai cererea lui Năstase. Rus afirma public că Gregorian Bivolaru trebuie arestat pentru faptele lui, deşi doar instanţa are dreptul să stabilească vinovăţia cuiva, iar anchetatorii trebuie să plece întotdeauna de la prezumţia de nevinovăţie. Deputatul PSD Raj Tunaru a făcut afirmaţii instigatoare la adresa lui Gregorian Bivolaru şi a MISA chiar în Parlamentul României. De asemenea, şi serviciile secrete au jucat un rol important în operaţiunea de dezinformare. În cele ce urmează vom vedea şi cum anume.
Studiu de piaţă
Nici un agent şi nici un bun dezinformator, demni de numele lor, nu se lansează în acţiune fără să fi studiat ce „produs“ va putea fi acceptat şi cum poate el fi impus publicului consumator.
În cazul MISA, „studiul de piaţă” a fost făcut de către SRI, care ascultă de după revoluţie telefoanele a sute de yoghini, apropiaţi ai lui Gregorian Bivolaru. Gabriel Andreescu declara într-o emisiune TV, cu privire la costurile urmăririi şi ascultării telefoanelor yoghinilor de către SRI, că acestea se ridică la suma de 2 milioane de euro. Mai mult, chiar procurorii care au realizat percheziţiile din 18 martie 2004 au spus sus şi tare că au cel puţin câte un om infiltrat printre yoghini în fiecare ashram. Aşa explicau ei faptul că atunci când jandarmii au năvălit în casele yoghinilor, aveau planurile exacte ale acestor case, numărul de camere şi aşezarea lor.
Yoghinii nu sunt şi nu au fost cu nimic în afara legii. În 14 ani, din 1990 până în 2004, s-au convins de aceasta şi cei care investigau şi supravegheau MISA. Cu toate acestea, se ascultau telefoanele a sute de yoghini, şi sute de informatori făceau rapoarte periodice despre MISA. Scopul nu era însă de a stopa o ilegalitate, pentru că în toţi aceşti ani de urmărire asiduă nu s-a găsit nici o acuzaţie care să stea în picioare. M-am întrebat de multe ori la ce folosesc aceşti ani de muncă titanică a bieţilor securişti. Acum înţeleg că, de fapt, este vorba chiar despre acest studiu de piaţă, care să înlesnească reuşita acţiunii de dezinformare. Altfel spus, ideea era ca românii să fie determinaţi să creadă că MISA este ceva „rău“ şi căutau să vadă de unde pot „apuca“ MISA. Le-au trebuit ani de muncă şi apoi buna colaborare a mass-mediei româneşti pentru a crea în mintea românului ideea că MISA este „omul negru“. Această ipoteză este susţinută de faptul că dosarele în care sunt acuzaţi membrii MISA şi profesorul de yoga Gregorian Bivolaru, sunt „subţirele“. Timpul va dovedi că toate acuzaţiile aduse celor de la MISA au fost neîntemeiate. Pe ce contau ei? Pe faptul că, teoretic, chiar după ce tribunalul îi va declara „Nevinovaţi“ pe Gregorian Bivolaru şi pe ceilalţi yoghini acuzaţi în aceste dosare fabricate, imaginea MISA va fi tot „la pământ“, pentru că în mintea românului de rând, intoxicat de ziare şi de ştiri, MISA va însemna „urinoterapie şi sex în grup“. Cu toate acestea, neaşteptat pentru masonii care au plănuit cu grijă, pas cu pas, această acţiune de proporţii, MISA a ţinut piept campaniilor mizerabile la care a fost supusă. Chiar mai mult, şcoala de yoga este într o continuă dezvoltare, iar cazul grav de discriminare a yoghinilor din România este tot mai bine cunoscut peste hotare, mai ales după ce profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia. Şi un alt fapt pe care dezinformatorii nu l-au luat în calcul este că va veni vremea în care românii nu vor mai înghiţi tot ce li se dă la ştiri şi vor începe să gândească, încetând să mai fie gândiţi.
Volkoff precizează că într-o acţiune clasică de dezinformare publicul este întotdeauna bine cântărit: un ruj de buze nu se vinde la fel ca un computer, nici măcar aceleiaşi femei de afaceri. De asemenea, intelectualitatea unei ţări occidentale nu se dezinformează la fel ca oamenii de pe stradă din Lumea a Treia. Astfel, studiul de piaţă determină obligatoriu alegerea suportului acţiunii de dezinformare căruia i se vor ataşa transmiţătorii acesteia.
Suporturile
În publicitate, suportul va fi făcut în general mai degrabă să surprindă, să seducă, decât să convingă. De exemplu, „Dalb de alb“ este folosit ca slogan pentru a vinde un detergent cu care nu vom spăla doar rufe albe. În dezinformare însă, publicul trebuie să fie determinat nu numai să înfulece, ci şi să creadă. Prin urmare, suporturile dezinformării vor fi unele fapte mărunte, care sunt adevărate sau pretins adevărate şi care sunt ulterior „cosmetizate“ în direcţia dorită de jurnalişti. Astfel, în 2004, televiziunile îi prezentau pe yoghinii care locuiesc în ashram ca pe nişte sclavi. Acele ştiri plecau de la un fapt real: existenţa unui regulament de ordine interioară. Însă „regulile” prezentate de presă nu se regăsesc în acest regulament, ci sunt minciuni inventate de jurnalişti, cum ar fi că yoghinii nu pot pleca din ashram, că nu au voie să ia legătura cu familiile lor, să folosească telefonul, etc. Alt exemplu: în Adevărul, în mai 2006, un titlu mare de ziar era „Copii infestaţi cu HIV în ashramurile MISA“. Afirmaţiile mincinoase ale jurnalistului plecau de la fapte reale – folosirea de către cursanţii MISA în tratarea diverselor boli a remediilor naturiste. De aici, el a „brodat“ restul poveştii, afirmând că s-au acordat tratamente naturiste unor copii bolnavi de SIDA, tratamente care le puneau viaţa în pericol, şi că acei copii locuiau în ashramurile MISA.
Să luam un alt exemplu, al unui suport al dezinformării existent în mai toate materialele prezentate de mass-media despre MISA: sexul în grup. „Yoghinii lui Bivolaru se ocupă doar de sexul în grup şi urinoterapie“, spunea aprins reporterul Ovidiu Oanţă la ştirile Pro TV în martie 2004. Mii de oameni care practică yoga la MISA râd când aud aceste acuzaţii, care sunt pur şi simplu inventate. Incitaţi de ştirile TV, unii doritori de orgii sexuale s-au înscris la cursurile de yoga, dar în scurt timp şi-au dat seama că yoga nu are nimic de-a face cu sexul în grup. Aceste afirmaţii ale jurnaliştilor nu pornesc, de această dată, de la nici un fapt real, dar au în schimb priză mare la public. Ceea ce înseamnă, pentru mass media, un obiectiv îndeplinit: audienţă.
Transmiţătorii
În publicitate, transmiţătorii sunt cuvântul şi imaginea transmise de mass-media. Faţă de publicitate, unde este suficient un singur transmiţător, în dezinformare sunt indispensabili mai mulţi transmiţători, deoarece dezinformatorii caută mereu un complice, în general inconştient, care va putea deveni ţapul ispăşitor al operaţiunii în cazul în care aceasta nu reuşeşte.
În cazul MISA, transmiţătorul de bază a fost mass-media. Totuşi, jurnaliştii români care au scris despre MISA erau conştienţi că realizează grave încălcări ale codului deontologic. Ca imagine de ansamblu, presa românească urmează, apoape fără excepţie, aceeaşi linie a „educării“ poporului român prin distrugerea credinţei în Dumnezeu, a optimismului, a ordinii, a bunului simţ, prin acceptarea unor situaţii de viaţă nefireşti drept normale.
Tema
Agenţii publicitari ştiu că orice campanie trebuie să aibă o temă cât mai simplă posibil. Se va spune că detergetul cutare costă mai puţin sau că spală mai bine, rareori ambele în acelaşi timp.
În toate campaniile de presă duse împotriva MISA se spunea că la această şcoală de yoga se fac orgii sexuale, sex în grup, urinoterapie, etc. Pe scurt, tema acestei campanii a fost aceea de a-i echivala pe yoghinii MISA cu o sectă în care se fac orgii sexuale. Absurdul acestei teme nu a avut nici o importanţă. MISA nu este o sectă, iar orgiile sexuale există doar în minţile bolnave ale jurnaliştilor.
Un studiu despre MISA realizat de preotul Karl Eryk Nylund, unul dintre cei mai mari experţi europeni în domeniul sectelor, demonstrează că MISA nu este o sectă. Nylund afirmă că yoga, care nu ţine de o religie anume, poate fi privită ca periculoasă în ţările creştine, mai ales în cele predominant ortodoxe, cum este România.
Cum s-a ajuns totuşi la ideea de orgii sexuale? În urma amplului studiu de piaţă realizat în cazul MISA, dezinformarea a exploatat faptul că, odată cu practica yoga, se transformă fundamental viziunea oamenilor asupra sexualităţii. Continenţa amoroasă este o adevărată revoluţie sexuală. Sacralizarea actului amoros – practicată de yoghini – este răstălmăcită de presă, care foloseşte sensibilităţile şi prejudecăţile românului, traumatizat de anii grei de comunism.
Tratarea temei
Pentru a-şi trata tema, publicitatea se limitează la a repeta fără să obosească anumite sloganuri şi imagini.
În cazul dezinformării însă, tema poate fi tratată în mai multe moduri:
– fie nedifuzând o informaţie: astfel, MISA face mitinguri de trei ani, săptămânal, prin care reclamă abuzurile la care au fost supuşi yoghinii, dar ziariştii nu prezintă în nici un fel aceste evenimente;
– fie difuzând o informaţie incompletă: de exemplu, dintr-un interviu acordat cu ani în urmă de profesorul de yoga Gregorian Bivolaru postului Pro TV, interviu de aproximativ 30 de minute, s-au folosit doar cele câteva secunde în care acesta vorbea despre urinoterapie;
– fie prin informaţii subiective sau false, modalitate de tratare a temei care a fost folosită de cele mai multe dintre ştirile şi articolele despre MISA.
Vom analiza în paragrafele următoare ştirile posturilor TV despre MISA, din perioada martie-aprilie 2004.
Comentariile, atât în publicitate cât şi în dezinformare, trebuie să fie exprimate într un limbaj accesibil publicului, care să ajungă la ţintă fără a trece prin nivelul inteligenţei, explică Volkoff. Atât în publicitate cât şi în dezinformare, dacă tema e mai mult emoţională decât raţională, are şanse mai mari să fie acceptată. De exemplu, atunci când un bărbat vede o reclamă la o maşină scumpă, în care apar mai multe femei frumoase, va dori să aibă respectiva maşină pentru ca astfel să fie înconjurat de femei atrăgătoare.
Cutiile de rezonanţă
În publicitate, aceste aşa-numite „cutii de rezonanţă“ sunt în primul rând mijloacele prin care se difuzează sloganele publicitare, şi în al doilea rând chiar publicul care le receptează şi uneori le repetă în viaţa de zi cu zi. Slogane bine cunoscute sunt „Let’s Make Things Better“ [Hai să facem lucrurile mai bine], de la Philips, sau „Spune pe bune“ de la Sprite. În dezinformare situaţia e mult mai complexă. Tema, echipată cu suporturile ei, este încredinţată unui agent de influenţă, care va găsi calea să o facă să ajungă la public. Cum ar fi de exemplu să i-o transmită unui prieten ziarist ca pe o informaţie secretă. O singură cutie de rezonanţă nu este de ajuns pentru a duce la bun sfârşit o operaţiune de dezinformare. Trebuie ca tema simfoniei dezinformatoare să fie reluată de toată orchestra, ceea ce nu e atât de dificil pe cât s-ar crede, deoarece mijloacele de informare au tendinţa de a se copia unele pe altele. Lucru verificat în operaţiunea MISA de fapul că aceleaşi minciuni erau repetate de toate ziarele şi toate televiziunile.
Ţinta
Ţinta este prin definiţie opinia publică. De aceea, succesul dezinformării este direct proporţional cu neştiinţa populaţiei asupra unui subiect dat şi cu prejudecăţile sale asupra acelui subiect.
Yoga este un subiect despre care românul nu poate spune multe. Nici chiar dacă ar fi citit cărţi despre yoga nu ar putea afirma că „ştie el ce e aia yoga“ pentru că yoga este o disciplină eminamente practică. Pe de altă parte, scandalul Meditaţiei Transcedentale din anii 1980 şi apoi interzicerea pe timpul regimului comunist a practicilor yoga, au făcut printre altele ca, la noi în ţară, yoga şi implicit MISA să fie privite cu suspiciune.
Satanizarea
Cel mai folosit procedeu prin care opinia publică este dezinformată în legătură cu un subiect dat este satanizarea, care constă în a spune cât mai multe lucruri rele despre inamicul potenţial, adeseori într-un mod absolut gratuit şi pe baza unor suporturi false ale dezinformării – informaţii false, declaraţii false, fotografii false.
Antena mincinoasă
Iată cum a aplicat presa românească acest procedeu de satanizare în cazul MISA – Gregorian Bivolaru. Crainicii postului Antena 1 anunţau cu patos în zilele de 18-19 martie 2004 că: „autorităţile au declanşat cea mai mare acţiune de depistare a traficului de persoane din Capitală şi aşa au ajuns la membrii Mişcării pentru Integrare Spirituală în Absolut, condusă de Gregorian Bivolaru. Peste 300 de procurori şi poliţişti au descins în mai multe imobile din Capitală reuşind să reţină zeci de persoane şi să confişte cel puţin 3 camioane de casete cu conţinut pornografic, reviste erotice, droguri şi calculatoare folosite pentru video-chat-uri erotice. Surse judiciare susţin că organizaţia este implicată şi în traficul de droguri şi de arme.“ Să le luăm pe rând. Aşa-zisul trafic de persoane se referă de fapt la alegerea liber consimţită a unor practicanţi yoga de a locui în aşezăminte spirituale şi de a practica o formă milenară de yoga: karma yoga. Cele trei camioane cu casete cu conţinut pornografic erau de fapt pline cu casete care conţineau înregistrările cursurilor de yoga. Acuzaţiile de trafic de droguri şi de arme, lansate de procurori în exces de zel, au fost uitate încă de a doua zi după descinderi, când oficialii au revenit spunând că în cazul MISA se pare că este vorba de infracţiuni de evaziune fiscală. Tot la Antena 1, reporterul Sorin Ovidiu Bălan anunţa aproape strigând în 18 martie 2004: „Azi la orele 7 s-a declanşat cea mai mare operaţiune împotriva traficului de droguri şi a traficului de fiinţe umane din România post decembristă.“ Acelaşi reporter declara după doi ani, în emisiunea „Miezul Problemei“ de pe Naţional TV, că MISA şi Gregorian Bivolaru nu se fac vinovaţi de infracţiuni şi că ar trebui, înainte să sărim să acuzăm, să facem distincţia între ce e ilegal şi ce e imoral. Revenind la Antena 1, vă mai prezentăm o serie de minciuni prezentate drept adevăruri la ştirile din martie 2004: „Jandarmii au încercat să intre pe ferestre, geamurile erau blindate, aşa că au spart uşile cu berbecii,“ spuneau reporterii Antena 1. Adevărul este că în ashramurile MISA nu există geamuri blindate, nici măcar geamuri termopan. Cele mai multe uşi care au fost sparte, erau deschise ori aveau chei. Însă jandarmii au preferat să distrugă tot ce întâlneau în cale, iar atunci când un yoghin din casele asediate l-a rugat pe procurorul care superviza percheziţia să nu mai spargă uşile pentru că sunt deschise, iar dacă sunt încuiate există chei pentru ele, s-a trezit târât de păr pe scări şi lovit cu bocancii de către jandarmi.
Fals şi absurd
Iată alte minciuni prezentate de către Antena 1 în acele zile: „Ancheta şi probele sunt foarte clare, spun procurorii. Pe aceste casete se vede foarte clar că Gregorian Bivolaru a întreţinut raporturi sexuale cu persoane mai mici de 18 ani, cu fete care făceau parte din gruparea MISA.“ De fapt, imaginile despre care vorbesc cei de la Antena 1 îl prezintă pe Gregorian Bivolaru stând nemişcat pe un scaun, fiind prezent la un spectacol în care participanţii sunt îmbrăcaţi în costume de baie. „O altă probă foarte importantă şi foarte inedită este un jurnal al lui Gregorian Bivolaru. În acest jurnal, liderul spiritual al grupării MISA povesteşte despre experienţele sale sexuale cu tinere. Toate aceste probe şi Gregorian Bivolaru vor pleca de aici la Parchetul Curţii de Apel, în faţa unui judecător.“ Acest jurnal este o invenţie, el nu există în realitate. Minciunile continuă: „În comunităţi închise, în care accesul nu este permis decât iniţiaţilor, se practică sexul în grup sau urinoterapia“; „astfel, este binecunoscut faptul că yoghinii lui Bivolaru se laudă cu practica sexului ezoteric – mai pe înţelesul tuturor este vorba de sex în grup – fiind cunoscute cauzele în care femeile membre ale organizaţiei întreţin relaţii sexuale cu până la 35 de bărbaţi fiecare!“ La fel de absurdă este şi declaraţia că „sumele care se învârt în aceste afaceri ale traficanţilor de carne vie şi droguri, sunt de domeniul incredibilului. Mafioţii câştigă săptămânal milioane de dolari. Procurorii şi poliţiştii suţin că acţiunea în forţă va continua, urmând să fie făcute zeci de arestări“. Faptul că aceste acuzaţii mincinoase au fost retrase a doua zi chiar de către procurori, care au revenit spunând că în cazul MISA este vorba de infracţiunea de evaziune fiscală, nu a împiedicat ca dezinformarea să îşi atingă ţinta.
Instigare la ură şi violenţă
Haideţi să vedem cum a tratat Pro TV-ul acest subiect în martie 2004. Reporterul Ovidiu Oanţă anunţa la ştirile de la ora 19, în ziua descinderilor: „Coordonată de Parchetul Curţii de Apel Bucureşti, investigaţia vizează în primul rând desfiinţarea unor reţele de traficanţi de droguri şi de prostituţie, suspectate că ar avea legături cu mişcarea condusă de Bivolaru.“ Andreea Esca spunea a doua zi: „Descinderi în forţă ale jandarmilor, o lume ascunsă în spatele unor fanatici şi multă pornografie, sunt primele rezultate ale anchetei declanşate de procurorii bucureşteni care vizează MISA, condusă de Gregorian Bivolaru.“ Falsificarea realităţii respectă stilul patetic al ştirilor Pro TV: „Procurorii ne-au dezvăluit astăzi că în urma acestor descinderi au fost confiscate nu mai puţin de 5 camioane de materiale pornografice şi aparatură folosită pentru video-chat. Şi când spun materiale pornografice mă refer la câteva mii de casete video şi DVD-uri cu filme pornografice, la câteva mii de reviste de gen, dar şi substanţe afrodisiace folosite de actorii care turnau filme pornografice.“ Ca să învingă în topul audienţelor Antena, cei de la Pro TV inventează şi când vine vorba de „capturi“: „S-a ridicat o cantitate importantă de bijuterii, vreo zece kg de aur, de asemenea este vorba despre armament, şi nu în ultimul rând s-au găsit câteva substanţe suspectate a fi droguri. Procurorii susţin că au de-a face cu una dintre cele mai mari reţele de traficanţi de carne vie din România, care are legături cu ţările occidentale, cum ar fi Olanda, Belgia şi Japonia.“ Cele trei camioane de care aflam la Antena au devenit cinci la Pro TV. Aşa-zisele materiale pornografice sunt cursurile de yoga. În plus, la Pro TV aşezămintele spirituale au devenit şi studiouri de filme porno.
Procurorii au vorbit în 18 martie despre acuzaţia de trafic de droguri şi trafic de persoane, însă nu ei, ci reporterii au minţit cu tupeu, afirmând că s-au confiscat din ashramurile yoghine armament şi droguri – şi asta în condiţiile în care yoghinii nu consumă nici măcar cafea sau tutun, iar non-violenţa este un princiu moral de bază în practica yoga. Lucrurile sunt însă mai grave, pentru că ştiriştii îi prezintă pe toţi practicanţii yoga drept bolnavi psihic şi instigă la ură şi violenţă. Ovidiu Oanţă este cel care spune: „închis în 1977 pentru multiplicare şi răspândire de materiale pornografice, devenit mai apoi guru, Gregorian Bivolaru înfiinţează în 1990 MISA. Are acum în jur de 100.000 de adepţi, mulţi dintre ei bolnavi psihic“; sau: „adepţii lui Bivolaru practică sexul în grup sau îşi beau urina sfătuiţi de guru“; „în aproape toate cărţile imprimate la tipografiile mişcării punctele de atracţie sunt sfaturile pentru urinoterapie, sex în grup, dar şi fotografii erotice“; sau: „anchetatorii spun că organizarea mişcării este de tip paramilitar“. În tabăra de la Herculane din 2006, corespondetul special Antena 1, Mile Cărpenişan, a venit pregătit pentru situaţii de conflict. După ce a ajuns pe platoul unde se organizează spiralele a întrebat uimit: „Dar ce au ăştia cu voi? Că eu nu am văzut niciodată aşa oameni paşnici…”
Tehnica maniheismului
Cel mai grav este însă că prin ştirile TV şi articolele din ziare, mass-media a instigat la ură şi violenţă împotriva yoghinilor. Iată ce declara Emanuel Isopescu în 20 martie 2004 pe Realitatea TV: „Nenorocirea e că în clipa de faţă este un meci între 20 de milioane de români şi 78 de mii de adepţi MISA. N-are nimeni dreptul să spună că Bivolaru e nevinovat până când justiţia nu s-a pronunţat. Sigur, orice român care se uită la televizor i-ar strânge gâtul, nu ştiu cum să vă spun, cu decenţa necesară, nu cu ofensivitate.“ Aceasta este exemplificarea clară a unui alt procedeu folosit în dezinformare, numit maniheism, altfel spus crearea a două tabere, a celor buni şi a celor răi.
Aceleaşi acuzaţii au fost vehiculate pe toate posturile TV, cu diferite inflexiuni ale vocii. La Prima, de exemplu, cele trei camioane de la Antena şi cinci la Pro TV erau… unul singur. „Ei sunt acuzaţi de proxenetism, trafic de droguri şi distribuire de materiale pornografice pe Internet. Oamenii legii au umplut la propriu un camion cu materiale incriminatoare.“ Prezentatoarea de ştiri, Cristina Ţopescu, anunţa arătându-se îngrozită: „organizaţie de tip sectanto-paramilitară, oameni care şi-au părăsit familiile – aşa este văzută de afară MISA“. Acum, după trei ani de la acele ştiri, ne permitem să zâmbim, dar este grav că se poate afirma cu atâta seninătate că o şcoală de yoga care promovează nonvioleţa e o grupare paramilitară. Tot la Prima, în noaptea când Gregorian Bivolaru a fost pus în libertate, deputatul PSD Raj Tunaru declara: „eu cred că nu a fost arestat până acum deoarece printre adepţii lui, printre zecile de copii pe care i-a ademenit, minţit şi drogat cred că se află şi copii din lumea influentă: Procuratură, Poliţie, Justiţie şi nu numai. Unele guri rele sau zvonuri rele vorbesc că şi printre noi, printre parlamentari s-ar putea să fie o influenţă.“
Nici Realitatea TV nu a stat deoparte: „Procurorii au pe masa de lucru mai multe plângeri ale părinţilor membrilor MISA, din care rezultă că băieţii şi fetele lor sunt drogaţi pentru a sta departe de familie. Cei implicaţi în organizaţie pot fi acuzaţi de sechestrare de persoane.” Acesta a fost o altă acuzaţie care s-a dovedit a fi inventată în goana după audienţă. Propriu-zis, nu există astfel de plângeri, la fel cum nu există cazuri de copii care să fie ţinuţi departe de familie. În ce priveşte drogurile, la percheziţiile din 18 martie 2004 nu s-a găsit nici un miligram de substanţe stupefiante în casele yoghinilor. „Procurorii anchetează şi acuzaţiile de prostituţie, existând bănuiala că unii oameni dau bani pentru a participa la orgiile sexuale organizate de guru.“ Iată cum cei de la Realitatea TV au venit cu ceva în plus – pe lângă invenţiile legate de sexul în grup aceştia au mai găsit ceva – sexul în grup cu plată. În goana după un subiect exclusiv, repoterii Realităţii mint în continuare fără ruşine: „Vecinii au cunoştinţă şi de un deces suspect al unui adept pe care membrii mişcării l-au ascuns de ochii Poliţiei“, se spunea la ştiri în 24 martie 2004. Nu a existat nici un caz de deces în ashramurile MISA.
Fără sutien
Postul naţional de televiziune, care pe atunci se numea România 1, a prezentat şi el subiectul, cu mult patos. De observat sunt o serie de comentarii ale reporterilor. Prezentând mitingul spontan al yoghinilor de la Institutul de Medicină Legală, reporterul România 1 spune: „Cele mai multe dintre tinere, aproape 30, au ajuns la IML în jurul orei 16:00. Toată lumea a remarcat că nici una dintre ele nu purta sutien.“ Un material „senzaţional“ este prezentat în 26 martie 2004: „Membrii Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut trăiesc în condiţii vecine cu sclavia. Cei care locuiesc în comun, în aşa numitele ashram-uri, nu au voie să părăsească locul, să folosească telefonul sau să vorbească cu familia. Acest stil de viaţă reiese dintr-un regulament de ordine interioară. Citind regulamentul de ordine interioară al unui astfel de ashram rămâi şocat că în secolul XXI mai există astfel de reglementări care ne duc cu gândul la vremurile sclavagismului. Diferenţa este de data aceasta că oamenii care acceptă astfel de reguli trăiesc în mileniul al III-lea şi că se presupune că sunt oameni cu capul pe umeri.“ Cu toate acestea, organizarea unui ashram este mai puţin strictă decât, de exemplu, organizarea unui cămin studenţesc.
Psihoză
În acele momente, presa românească a dat dovadă de o totală lipsă de obiectivitate şi corectitudine. Un element care a funcţionat în favoarea dezinformării a fost concurenţa acerbă dintre cele două posturi care la acea vreme ocupau primele poziţii în clasamentul audienţelor: Antena 1 şi Pro TV. Reporterii au făcut grave greşeli deontologice: nici o informaţie primită de la procurori nu a fost verificată, ba mai mult, de „amorul artei”, de multe ori reporterul mai inventa câte ceva, ca ştirea să fie şi mai picantă. În nici o ştire nu este cerut punctul de vedere al MISA. În discuţiile purtate neoficial, mult după evenimente, cu reporterii care în martie 2004 au satanizat MISA, aceştia recunosc că în câteva zile şi-au dat seama că yoghinii nu reprezintă nici un pericol real şi că tot acest circ are un alt scop. Ei spun însă că în acele zile era o nebunie şi dacă nu difuzai informaţia primită de la procurori, urma să o difuzeze postul concurent. De aceea, devenise mai important să nu pierzi nici o ştire pe care putea să o dea un alt post TV, decât să prezinţi realitatea.
Să nu mai spunem că procurorii nu au voie să facă publice probe din dosarele în cercetare. Deşi MISA a sesizat la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) aceste grave încălcări ale procedurii de către procurori, răspunsul primit de la CSM afirma că yoghinii au fost cei care au dat televiziunilor imagini de la percheziţii şi, mai mult chiar, că tot ei şi-au înscenat abuzurile pe care le reclamă!
Aceste campanii de presă agresive au creat în rândurile publicului o adevărată psihoză, dezinformarea atingându-şi astfel obiectivul. Dezinformatul devine, în mod inconştient, la rândul lui dezinformator. Sunt multe cazuri de persoane foarte înverşunate împotriva yoghinilor şi a MISA doar pentru că „au văzut ei la televizor“.
Trebuie să se reţină clar că dezinformarea nu se adresează decât la suprafaţă inteligenţei publicului. În profunzime, ea se adresează sensibilităţii acestuia, la toate nivelurile sale – al inimii, al sexului -, pasiunile fiind întodeauna mai puternice la om decât convingerile. Şi ce anume a fost speculat cel mai mult în această campanie dacă nu chiar latura sexuală?
Timpul a trecut şi scandalul care ţinea prima pagină a ziarelor s-a stins, dar nu a fost uitat. Campania de dezinformare a folosit mijloace atât de iraţionale, încât unii oameni cu scaun la cap au început să-şi pună singuri întrebări. Căutând, au aflat şi răspunsuri. Printre aceşti oameni au fost şi reporteri, care au mai spălat din obrazul colegilor de breaslă. Emisiunile Reflector în care se trata subiectul MISA, difuzate de postul naţional de televiziune la sfârşitul lunii februarie şi la începutul lui aprilie 2006, au reprezentat un mare pas către aflarea adevărului despre MISA.
Astăzi, cei mai mulţi dintre reporteri au uitat acele vremuri în care MISA era „vânată“. Gregorian Bivolaru are de la începutul anului 2006 azil politic în Suedia. Şcoala de yoga MISA îşi continuă activităţile. Jurnaliştii se mai înghesuie doar când yoghinii realizează câte o nouă spirală, şi fac eforturi serioase să ne convingă de bunele lor intenţii.
Citiţi şi:
Masonii s-au dat de gol ca artizani ai campaniei anti-MISA!
yogaesoteric
mai 2007