Cum poate conștiința să ne conecteze la univers? Teoria cuantică ce ia avânt în urma unor noi experimente

Anumiți cercetători, printre care neurologul Mike Wiest, fizicianul Jack Tuszynski și teoreticienii Roger Penrose și Stuart Hameroff, au efectuat recent experimente care sugerează că există o corelație între conștiința umană și procesele cuantice din microtubulii creierului, ceea ce ne-ar putea lega de univers. Bazându-se pe decenii de cercetări în domeniul biologiei cuantice realizate de instituții precum Wellesley College, University of Central Florida și universități din Alberta, aceste descoperiri pun în discuție viziunea clasică asupra conștiinței ca simplă activitate neuronală, propunând o legătură între conștiință și cosmos.

Timp de secole, știința materialistă a considerat conștiința ca fiind un produs secundar al biologiei newtoniene – un dans mecanic al neuronilor care se aprind în mod izolat. Dar un număr tot mai mare de dovezi sugerează că ea este corelată cu vibrațiile cuantice din interiorul celulelor noastre, sfidând granițele tradiționale dintre fizică, biologie și spiritualitate.

Microtubulii și testele de anestezie: Un studiu pe șoareci de laborator sfidează status quo-ul

Cea mai recentă frontieră în această dezbatere a apărut în urma unor experimente pe șoareci de laborator la Wellesley College, în care microtubulii – scheletul cilindric din neuroni – au fost stabilizați cu ajutorul medicamentelor. Atunci când au fost expuși la izofluran, anestezia a făcut ca șoarecii tratați să rămână conștienți cu 69 de secunde mai mult decât cei netratați. Această întârziere se aliniază cu teoria Orch OR (Orchestrated Objective Reduction – Reducerea obiectivă orchestrată), propusă pentru prima dată de Penrose și Hameroff în anii 1990.

Modelul lor presupune că conștiința se manifestă atunci când sistemele cuantice din microtubuli suferă colapsuri ale funcției de undă, generând momente subiective. Studiul pe șoareci de laborator a demonstrat că microtubulii „nu sunt simpli spectatori”, a declarat Mike Wiest, cercetător în neuroștiințe. Prin stabilizarea acestor tuburi proteice, cercetătorii au întârziat pierderea reflexului de redresare – un semn distinctiv al conștiinței.

Criticii susțin că anestezicele afectează și căile clasice, cum ar fi receptorii GABA, dar acest experiment izolează microtubulii ca actor-cheie. Wiest a subliniat implicațiile: „Conștiința, ca fenomen cuantic, ar remodela întrebările cu privire la conștiința pacienților în comă sau a animalelor”.

Coerența cuantică descoperită chiar și în țesutul cerebral cald

Scepticii au respins mult timp conștiința cuantică ca fiind neplauzibilă, deoarece coerența cuantică necesită de obicei temperaturi apropiate de zero absolut. Cu toate acestea, viața însăși prosperă la temperatura camerei, iar studiile sugerează că biologia folosește quarcii pentru a susține vitalitatea.

În 2024, Universitatea din Florida Centrală a observat o reemisie cuantică în microtubuli care dura sute de milisecunde – un „timp de răspuns uman”, a observat Tuszynski. Între timp, un studiu din 2022 privind temperatura creierului a arătat că regiunile cerebrale profunde funcționează la 40°C (104°F), dar conștiința persistă. Acest fapt reflectă fotosinteza, în care plantele ating o eficiență de 95% prin suprapunerea simultană a căilor de energie luminoasă.

Învelișul de mielină, care izolează neuronii, creează o punte suplimentară între fizică și biologie. O lucrare publicată în 2024 în Physical Review E arată că mielina poate crea cavități cilindrice care produc fotoni încrucișați la temperatura trupului, o „gaură” care permite semnalelor cuantice să reziste. Aceste descoperiri slăbesc argumentul conform căruia căldura creierului invalidează conștiința cuantică.

Este conștiința legată de univers?

Întrepătrunderea cuantică – legătura dintre particule îndepărtate – sugerează că conștiința ar putea transcende creierul personal. Ecuațiile lui Penrose presupun că întrepătrunderea s-ar putea întinde pe distanțe interstelare, încorporând conștiința ca un fenomen de nivel cosmic. Acest aspect reflectă „atractorii stranii” ai lui Edward Lorenz, căi fractale pe care teoria seturilor invariante a lui Palmer le încadrează ca universuri care împărtășesc traiectorii geometrice.

„Excitațiile luminii în microtubuli pot menține stările cuantice mai mult timp decât în clorofilă”, a declarat Tuszynski, extinzând persistența cuantică mult peste așteptările anterioare. O astfel de coerență ar putea însemna că fiecare experiență conștientă este legată de un câmp energetic universal, ceea ce înseamnă o confirmare științifică a secole de învățături spirituale.

Scepticismul persistă, dar datele se acumulează

În timp ce susținătorii văd o modificare de paradigmă, alții rămân precauți. Neuroimagistica a cartografiat conștiința fără a invoca mecanica cuantică, lăsând loc pentru explicații clasice. „Efectele cuantice rămân subtile și se suprapun cu biologia”, a remarcat un fizician. Criticii cer predicții repetabile și distincte pentru a trece de la teorie la dovezi concrete.

Cu toate acestea, inginerii reduc lacunele: scanerele terahertz vizează detectarea vibrațiilor microtubulilor în timpul anesteziei sau al somnului. Primele teste arată că semnalele electromagnetice dispar sub anestezie și revin la trezire – o potențială „semnătură a conștiinței”. Dacă sunt validate, aceste instrumente ar putea revoluționa anestezicele, terapiile neurologice și poate chiar rețelele cuantice care reflectă eficiența creierului.

O nouă eră pentru înțelegerea locului conștiinței în cosmos

Rămâne de elucidat pentru oamenii de știință dacă conștiința este un fenomen cuantic universal sau un program celular inteligent. Dar dovezile din ce în ce mai numeroase – de la studiile pe șoareci de laborator la potențialul de întrepătrundere al mielinei – remodelează discuția de la „dacă” la „cum”.

După cum a observat Wiest, această cercetare oferă mai mult decât curiozitate științifică; ea pune la încercare viziunea umanității asupra ei însăși. Dacă suntem interconectați la un nivel fundamental, singurătatea dată de separarea ce caracterizează un univers newtonian se dizolvă – aducând la lumină o lume în care știința și spiritualitatea converg spre un adevăr comun: suntem țesuți într-o tapiserie nesfârșit mai mare decât noi înșine.

Citiți și:
Fizica cuantică a descoperit că moartea nu există. Este o iluzie ca și lumea în care trăim, alături de nesfârșite universuri paralele
Legea rezonanței oculte explică saltul cuantic din sfera trupului în cea a conştiinţei

yogaesoteric
8 iulie 2025

Also available in: English