Cum poate fi cunoscută o fiinţă iluminată spiritual

Partea a doua a studiului amplu şi incitant, în patru părţi, asupra procesului tainic de iluminare spirituală

Prima parte a studiului defineşte iluminarea ca trezirea la lumina divină. Iluminarea spirituală este o experienţă divină esenţială care, împreună cu revelaţiile ample şi sublime pe care le aduce cu ea, fundamentează aproape toate textele spirituale esenţiale pe care se sprijină diferitele tradiţii ale înţelepciunii planetare. Este prezentat şi un scurt istoric al ideilor ştiinţifice (psihologice) asupra acestui subiect fascinant. Citiţi aici prima parte a studiului… În cea de a doua parte a acestui studiu vom căuta cât de cât să definim, atât cât este posibil, ce este în realitate o fiinţă umană iluminată spiritual şi cum poate fi ea recunoscută.

Bilanţul pe care îl vom face în continuare este extrem de sintetic şi el se referă mai ales la expunerea stadiului actual al cercetărilor yoghine care sunt legate de transpersonal, îndeosebi aici ne vom ocupa de acele aspecte care privesc iluminarea spirituală. Mai concret, noi vom urmări să-i edificăm pe cei dornici de cunoaştere, care vor să se documenteze asupra fenomenelor complexe ce apar în situaţia trezirii faţă de divina Lumină.
 
Un prim obstacol de care deseori se izbeşte cercetătorul atunci când studiază iluminarea spirituală constă în definirea cât mai exactă a ceea ce este în realitate o fiinţă umană iluminată spiritual, pentru a putea apoi selecta mărturiile sau persoanele care vor fi studiate.
 
Iată câteva din criteriile noastre principale care au fost selectate mai ales în urma mărturiilor celor care practică YOGA despre care noi considerăm că pot fi utilizate cu succes:
a) Observarea atentă şi cât mai detaşată a comportamentului exterior al acestor fiinţe umane
b) Diagnosticul diferenţial al nivelului lor de evoluţie spirituală
c) Validarea consensuală a fiinţelor umane iluminate
 

Observarea atentă şi cât mai detaşată a comportamentului exterior al acestor fiinţe umane ne dezvăluie că în cazul lor comportamentul se manifestă cel mai adesea prin:

      – o deschidere spontană şi aproape necondiţionată către alţii. Altfel spus, aceste fiinţe umane dăruiesc în mod firesc din preaplinul lor, în fiecare moment al existenţei lor; prin exemplul lor personal constant, ele demonstrează că Iubirea oceanică, altruistă, necondiţionată şi spontană, este nu numai firească în cazul lor ci şi posibilă;

      – o extraordinară aptitudine de concentrare a atenţiei, care este focalizată în aproape fiecare clipă, atât asupra a tot ceea ce se petrece în jurul lor cât şi asupra a ceea ce se petrece în ele însele;

      – o uluitoare capacitate de adaptare la transformările de tot felul care presupune fără îndoială în cazul lor, o detaşare completă;

      – o rezervă uriaşă de energie subtilă benefică aproape inepuizabilă care le conferă o capacitate de muncă ce poate adeseori depăşi 20 de ore în fiecare zi;

      – ele sunt în mod tainic “trezite” chiar şi în timpul somnului şi adeseori se scoală din pat în general înainte de răsăritul soarelui;

      – întreaga lor forţă profund benefică este mai mereu manifestată şi angrenată pentru a crea condiţiile necesare iluminării spirituale a tuturor acelor fiinţe umane care le solicită în această direcţie ajutorul;

      – ele sunt vehiculul unei Înţelepciuni primordiale care se traduce în şi prin cuvintele lor şi în acţiunile lor într-o manieră inefabilă şi totodată infailibilă;

      – necesităţile lor personale sunt cel mai adesea reduse la un minimum necesar propriei subzistenţe;

      – ele deţin permanent controlul asupra unor forme subtile de energie benefică asupra cărora ele păstrează însă o anumită discreţie mai ales în faţa oamenilor obtuzi şi sceptici;

      – ele nu îşi exhibă niciodată puterile paranormale (SIDDHI-uri) decât în anumite cazuri bine determinate şi întotdeauna fac aceasta numai în scopul de a-i ajuta pe aceia, care au într-adevăr nevoie de acest ajutor într-un sens benefic şi armonios;

      – o aură (ambianţă subtil energetică manifestată sub forma unui câmp de forţă aproximativ sferic în jurul lor) de pace, compasiune, iubire, voioşie, seninătate şi respect le înconjoară indiferent unde s-ar afla;

      – chiar dacă trăiesc complet izolate, ele fac acest lucru numai pentru beneficiul tuturor celorlalte fiinţe umane;

      – ele au aproape întotdeauna un simţ practic extrem de dezvoltat care se aplică chiar şi la cele mai mici detalii ale vieţii cotidiene;

      – răbdarea lor este aproape inepuizabilă cu cei care cu adevărat merită, indiferent de împrejurările exterioare;

      – memoria lor în ceea ce priveşte aspectele fundamentale este excepţională.

Diagnosticul diferenţial al nivelului lor de evoluţie spirituală
 

O metodă curentă constă în a ne întreba dacă asemenea fiinţe umane au atins într-adevăr stadiul ultim de evoluţie spirituală, respectiv exact ceea ce se numeşte starea transpersonală. În acest scop nouă ne este necesar să cunoaştem stadiile anterioare acestei ultime realizări, pe care le-am sintetiza astfel:
 
I – primul stadiu: punctează necunoaşterea sau absenţa totală a cunoaşterii şi chiar a informaţiilor minime care sunt legate de natura spiritului şi a realului. Aceasta este, în general vorbind, cazul majorităţii fiinţelor umane din epoca actuală care se limitează să creadă orbeşte doar în cele cinci simţuri sau numai în ştiinţa şi tehnologia mecanicistă;
     
II – al doilea stadiu: punctează sensibilizarea mai mult sau mai puţin accentuată faţă de alte stări de conştiinţă, care se poate produce fie fortuit fie într-o manieră organizată cum este, spre exemplu, practica YOGA; uneori, trezirea interesului pentru cele spirituale se produce datorită declanşării unor inefabile procese de REZONANŢĂ interioară în cursul lecturii unui text spiritual valoros, a mărturiei unui maestru, alteori doar prin trăirea unei experienţe privilegiate sau chiar la paradoxismul unei crize existenţiale dureroase; în alte cazuri, frecventarea sistematică a unui seminar autentic spiritual, ori chiar abordarea unei terapii eficiente mai puţin convenţionale, poate trezi gradat în fiinţa umană respectivă forţe subtile benefice nebănuite anterior;
 
III – al treilea stadiu: punctează căutarea plină de aspiraţie a unor metode de trezire eficiente şi a unei căi spirituale autentice. Acest stadiu se caracterizează cel mai adesea printr-o căutare febrilă şi nu de puţine ori, livrescă: atunci noi nu ne mai gândim decât la obiectivul nostru iar ceva din interiorul nostru ne şopteşte uneori că ne apropiem de adevăr; lecturile ne confirmă ulterior acest lucru; căutăm atunci cu ardoare o cale, un maestru; ne avântăm uneori în ceea ce un mare yoghin a numit “un Cocktail spiritual”, adică un fel de combinaţie de HATHA YOGA, de terapii, de lectură mai mult sau mai puţin, amestecate cu tehnici de meditaţie, cu arte marţiale sau practici gen TAI-CHI ori cu pase biomagnetice şi chiar cu procedee de radiestezie.
Cu toate acestea există unele persoane care se fixează din nefericire în mod definitiv doar în acest stadiu şi atunci ele cred cu tăria semidoctului mărginit că ele şi-au găsit calea. Nu lipsesc din această categorie nici aceia care, imediat dupăo primă experienţă spirituală se cred COMPLET iluminaţi spiritual şi se opresc aici. Alţii însă, îşi întâlnesc la capătul acestui periplu adevărata lor cale şi Maestrul; abia atunci începând pentru ei marea aventură spirituală;
 

IV – al patrulea stadiu: punctează abordarea consecventă şi plină de aspiraţie a unei căi spirituale autentice. În timpul acestui stadiu, fiinţa umană descoperă adeseori în mod gradat barierele ce împiedică adevărata cunoaştere şi învaţă progresiv să dizolve toate aceste obstacole. Metodele specifice care sunt utilizate atunci variază în funcţie de calea aleasă; ele se pot schimba la un moment dat în funcţie de evoluţia spirituală personală şi în conformitate cu anumite condiţii individuale. Totuşi, dacă fiinţa umană respectivă urmăreşte să atingă stadiul spiritual ultim, ea nu trebuie să înceteze niciodată practica spirituală. Aceasta se va extinde astfel progresiv asupra întregii sale existenţe cotidiene. Altfel, ea poate chiar să regreseze. Acest stadiu se prelungeşte şi se menţine practic neschimbat în toate celelalte stadii care urmează.
 
V – stadiul cinci: punctează stabilizarea emoţională şi pacea profundă interioară. Pe măsură ce obstacolele se dizolvă şi sunt complet înlăturate din calea conştiinţei noastre – ceea ce aici corespunde cu identificarea şi controlul originii ultime a sentimentelor şi emoţiilor noastre distructive – agitaţia mentală a gândurilor noastre diminuează şi o stare de pace euforică profundă se instalează în noi. Aceasta este o condiţie absolut necesară pentru etapa ce va urma, cu toate că există unele căi spirituale care profită de toate conflictele ce apar în fiinţa umană folosindu-le ca pe nişte mijloace directe şi imediate de atingere a transcedenţei. Acest stadiu este în general însoţit de o înţelegere profundă şi corectă atât a naturii realului cât şi a mentalului. Fiinţa umană respectivă aspiră acum cu putere ca această pace euforică profundă să cuprindă întreaga lume. În acest stadiu iubirea sa sporeşte foarte mult.
 
VI – stadiul şase: punctează realizarea sau cu alte cuvinte atingerea nondualităţii. Până la acest stadiu, fiinţa umană a fost adeseori teatrul manifestării numeroaselor fenomene în sensul cuvântului grecesc care desemnează “aparenţele”  iluzorii, cum ar fi viziunile de forme şi lumini, audiţia lăuntrică a unor sunete, perceperea unor vibraţii subtil energetice care după aceea dau naştere unor manifestări parapsihologice de diferite naturi, regresii în vieţile sale anterioare sau în faze anterioare ale existenţei altor fiinţe umane care vin în contact cu ea etc., etc. Un maestru spiritual competent o va ajuta atunci să înţeleagă că aproape toate aceste fenomene sunt la fel de iluzorii ca şi visul sau ca şi universul fizic obişnuit. În toate aceste experienţe mai există încă vie iluzia separaţiei dintre obiect şi subiect, existând uneori chiar riscul întăririi şi perpetuării acestei fantasme (iluzii) a separaţiei.
Disoluţia completă a acestei fantasme conduce progresiv la apariţia unor trăiri holistice a-conceptuale şi profund inefabile. De la stadiul iniţial de necunoaştere dualistă se trece acum la adevărata Cunoaştere divină, la acea stare de prezenţă (impersonală) în care noi realizăm uimiţi că nu mai există cineva anume care să cunoască… Iubirea uriaşă pentru toate fiinţele umane devine atunci Lumina divină şi ea ni se dezvăluie ca fiind ceea ce ea a fost în realitate dintotdeauna, dintru începutul fără de început…
 
VII – stadiul şapte: punctează eliberarea spirituală. În timp ce în stadiul precedent natura realului era sesizată numai sub forma unor flash-uri iluminatorii profunde, acum Prezenţa lui DUMNEZEU sau adevărata Cunoaştere este definitiv instalată şi ea rămâne constantă şi fără putinţă de a o mai pierde vreodată. Dihotomia relativ-absolut este acum depăşită; nu mai există concepte şi condiţionări, ci numai un fel de Spaţiu Suprem-Lumină incomensurabil şi iradiant, în acelaşi timp descoperim uimiţi că iubirea oceanică şi Cunoaşterea atotcuprinzătoare traversează acest corp dar fără să se limiteze la el. Realizăm abia atunci că aceasta este o stare primordială care în realitatea existat în fiinţa noastră dintotdeauna, dar permanent ea a fost voalată (ascunsă) de către ignoranţa noastră anterioară. Acum, realizăm că voalul s-a dizolvat complet.
 
Această descriere realizată din punctul de vedere yoghin este, evident, cât se poate de schematică; ea ţine însă cont de realitatea noastră occidentală. Cele două stadii finale sunt în general marcate de anumite subtilităţi ce separă, poate doar în aparenţă, căile tradiţionale iudeo-creştină şi hinduistă pe de o parte, şi formele avansate ale budismului VAJRAYANA pe de altă parte.

Validarea consensuală a fiinţelor umane iluminate

Cum putem noi şti într-adevăr dacă o fiinţă umană a atins cu adevărat stadiul final? Absolut totul ne indică de fapt că numai o fiinţă umană pe deplin iluminată spiritual poate recunoaşte cu adevărat dacă o altă fiinţă umană este în totalitate iluminată spiritual; de unde şi existenţa unor linii neîntrerupte – sau, din păcate, uneori întrerupte – de Maeştri care, la un moment dat, îşi recunosc perechea, numind un succesor. Încă mai există şi azi asemenea căi spirituale tradiţionale care s-au păstrat neîntrerupte până în zilele noastre. Atunci, de regulă se stabileşte un fel de consens inefabil între asemenea maeştri iluminaţi şi perechea pe care ei o recunosc ca fiind aptă să le continue linia spirituală. Un asemenea consens poate fi atunci întărit (confirmat) de către acei discipoli care i-au putut aprecia forţa de transmitere spirituală în timp ce parcurgeau propriile lor cărări spirituale. Uneori, nu există decât validarea consensuală a discipolilor. Există însă fără îndoială şi fiinţe umane iluminate fără nici un fel de validare consensuală în virtutea condiţiei lor de anahoret; datorită faptului că atunci ele rămân mereu departe de ceilalţi oameni, nimeni nu le cunoaşte pe acestea.
 
Am definit mai sus, mai ales pentru cei interesaţi să se documenteze, care ar trebui să fie primul pas în selecţionarea unui eşantion reprezentativ de fiinţe umane mai mult sau mai puţin iluminate spiritual.
 
Asemenea fiinţe umane care deja se află în diferite stadii ale procesului de iluminare spirituală pot fi întâlnite la cursurile noastre de YOGA atât din ţară cât şi din străinătate.
 
Criteriile pe care noi le propunem aici sunt extrem de riguroase şi ele se bazează, în general, aşa cum am mai spus-o, atât pe propriile noastre observaţii şi experienţe, care sunt legate de practica YOGA cât şi pe felurite mărturii scrise (şi care au fost lecturate de noi cu multă atenţie) de sau despre multe fiinţe umane iluminate spiritual. Noi considerăm că majoritatea cercetărilor efectuate la ora actuală, pe bază de mărturii, inclusiv cele ale noastre, au fost fondate mai mult sau mai puţin conştient pe criteriul consensului; observaţia directă a comportamentului nefiind totdeauna posibilă (pentru toţi cei analizaţi), iar în ceea ce îi priveşte pe cei “decedaţi” trebuie să recunoaştem că atunci nu ne mai rămân, decât mărturiile lor scrise (dacă ele există!) sau măcar relatările celor care le-au văzut şi au discutat cu ele. În ceea ce priveşte criteriul evolutiv, evaluarea nu poate fi atunci făcută decât dacă ne bazăm pe mărturia propriei lor trăiri; şi astfel iată că intrăm într-un fel de cerc vicios, căci pentru a defini ce este iluminarea spirituală pentru cei care sunt curioşi să ştie trebuie (dacă nu practicăm YOGA care, mai devreme sau mai târziu, ne permite gradat să ne edificăm practic prin experienţă directă) să ne mărginim să studiem mărturiile celor care trec printr-o asemenea trăire excepţională; tocmai de aceea trebuie să fie făcută o selecţie, iar pentru a putea discerne cu adevărat esenţialul cu privire la starea de iluminare spirituală nu ne putem sprijini (în cazul unei abordări ştiinţifice) decât exact pe mărturiile existente din care după aceea vom urmări să extragem numai manifestările interioare ale iluminării spirituale.
 
Datorită acestui gen de obstacole, numeroşii cercetători care s-au aplecat plini de curiozitate asupra fascinantului domeniu al iluminării spirituale, au studiat cel mai adesea cam toate mărturiile care le picau în mână, fără a se preocupa prea mult de problemele care ţin de stabilirea eşantionului reprezentativ. Se prea poate, prin urmare, ca ei să fi amestecat atunci fiinţele umane aflate în ultimul stadiu de evoluţie spirituală cu altele aflate abia în stadiile şase, cinci sau patru (pe care noi deja le-am definit anterior).
 
La o analiză atentă a studiilor celorlalţi cercetători care au urmărit să studieze procesul iluminării spirituale se poate remarca la toţi că, datorită faptului că ei nu aveau nişte noţiuni suficient de clare referitoare la nondualitate, au inclus în studiul lor fiinţe umane care avuseseră doar experienţe de moare clinică, de somn, de meditaţie, mai mult sau mai puţin profundă, de intoxicare cu droguri sau ciuperci halucinogene, de psihoză şi chiar unele cazuri care erau stranii şi care nu aveau nici o cauză aparentă. În comentariul pe care l-am făcut, se va putea vedea că noi am ţinut de asemenea seama şi de datele care meritau să fie luate în consideraţie şi care deja au fost publicate în alte studii având acelaşi subiect. Aceasta ne va permite să precizăm care aspecte unt cu adevărat transpersonale, deci nonduale, sau care, cu alte cuvinte, se situează în afara egoului fiinţei umane ce observă un fenomen interior sau exterior.
 
Vom vorbi mai întâi despre cam toate fenomenele ce pot fi întâlnite pe parcursul unor asemenea investigaţii şi vom remarca astfel că, clasificarea lor implică adesea aspecte teoretice de o mare complexitate ce depăşesc cu mult limitele acestei expuneri succinte.
 
Prin urmare noi ne vom limita la o scurtă expunere a ceea ce am descoperit în această direcţie, atât noi personal cât şi alte fiinţe umane care s-au confruntat cu anumite experienţe de acest gen în urma practicii YOGA şi care prezintă toate caracteristicile esenţiale ale trăirii transpersonale, îndeosebi în ceea ce priveşte experienţa tainică a Luminii Divine. Vom urmări de asemenea în continuare să definim pe cât posibil, ce este în realitate transpersonal şi ce nu este transpersonal.
 
***

În cea de a treia parte a acestui studiu, vom examina diferitele aspecte ale diagnosticului referitor la transpersonal şi astfel vom vedea cum poate fi înţeles ceea ce este cu adevărat transpersonal prin intermediul analizei mărturiilor fiinţelor umane iluminate spiritual. Citiţi aici cea de-a treia parte a acestui studiu…
 
În cea de a patra parte a acestui studiu vom examina în ce condiţii se vor putea întâlni până la urmă Ştiinţa şi Tradiţia milenară a înţelepciunii, şi această trecere în revistă ne va permite totodată o analiză critică legată de posibilitatea transdisciplinarităţii în jurul fenomenului iluminării spirituale.
 
În curând va apărea pe yogaesoteric continuarea acestui studiu. Vă aşteptăm să reveniţi.
 

yogaesoteric
decembrie 2006

Also available in: Français