Armata terestră siriană, cu efective de 125.000 de militari, luptă de aproape şase ani cu 200.000 de aşa-zişi „insurgenţi” care sunt de fapt în proporţie de 90% mercenari islamişti, înarmaţi, antrenaţi şi plătiţi de guvernele străine şi de serviciile lor de informaţii. La începutul acestui război naţional de apărare, armata siriană a comis o serie de erori care au permis ca 1/3 din tehnica sa de luptă şi 45% din depozitele sale de muniţii să fie capturate de rebeli. Armata siriană a pierdut peste 40.000 de militari, care n-au putut fi înlocuiţi cu voluntari rezervişti, întrucât 75% din teritoriul naţional era sub ocupaţia rebelilor islamişti.
Ulterior, mai ales odată cu sosirea instructorilor iranieni, ai Hezbollah şi ruşi şi prin livrarea de tehnică militară modernă, eficacitatea armatei siriene a crescut exponenţial. Un rol esenţial în operaţia de eliberare a oraşului Alep de către armata siriană l-au jucat şi Forţele pentru Operaţiuni Speciale Ruse Spetzsnaz. Deşi armata siriană a preluat iniţiativa şi se află în ofensivă pe anumite direcţii, ea nu este încă capabilă să pună capăt războiului de eliberare naţională, printr-o victorie fulgerătoare. Motivul este fragmentarea marilor unităţi ale armatei siriene pe mai multe fronturi. De aceea, raportul de forţe este în favoarea rebelilor islamişti şi deşi au fost ucişi aproape 100.000 de rebeli, în raidurile comune ale aviaţiei ruse şi siriene şi în luptele terestre, pe la graniţele necontrolate de armata siriană au fost introduşi numeroşi recruţi rebeli.
Rebelii sunt grupaţi în diferite zone ale Siriei, unde au săpat un labirint de sute de kilometrii de galerii, tuneluri, refugii şi buncăre camuflate cu vegetaţie, care servesc ca depozite de alimente, carburant, muniţii, linii de producţie a muniţiilor. Tot în adăposturi subterane sunt ascunse şi armele grele ale rebelilor, precum blindatele şi piesele de artilerie. Multe din aceste grupări teroriste nu au putut fi încercuite de armata siriană şi primesc în continuare arme, muniţii şi recruţi din afara graniţelor Siriei. O situaţie la zi a grupărilor teroriste (altele decât Statul Islamic) şi a formaţiunilor kurde, precum şi a zonelor în care acestea operează, bazată pe articole din presa internaţională, a fost publicată de Al Amânar.
În sudul Siriei (guvernoratul Daraa şi zona Kuneitra) sunt active grupările Frontul de Sud şi Mişcarea Islamică al-Muthanna, aliaţi ai Statului Islamic. Ambele au fost create şi finanţate de Centrul de operaţiuni militare de la Amman (Iordania), subordonat CIA. După înlăturarea lui Gaddafi de la putere se presupune că MI6, CIA şi DGSE ar fi adus mercenari din Libia, pe care i-au antrenat în baze militare din Iordania şi Turcia pentru condiţiile specifice din Siria. Aceste grupări controlează o mare parte a graniţei Siriei cu Iordania şi sunt compuse din 38.000 de mercenari.
La periferia capitalei Damasc şi în estul zonei deşertice Qalamoun operează grupările de mercenari islamişti Legiunea al-Rahman, Jaysh al-Islam şi Brigada Martirilor Islamului create şi finanţate de Arabia Saudită şi Qatar.
Fondatorul Jaysh al-Islam, Zahran Alloush, a fost ucis într-un raid al aviaţiei ruse. Grupările din centrul Siriei însumează 40.000 de luptători. 
În guvernoratul Alep din nordul Siriei operează Frontul Levantului (Jabhat al-Shamiyah), care utilizează frecvent rachete antitanc americane Tow, furnizate de Arabia Saudită, introduse pe la graniţa cu Turcia. Tot în nord-vestul guvernoratului Alep acţionează gruparea Nour al-Din al-Zenki plătită şi înarmata de CIA prin Centrul de operaţiuni militare de la Amman. Altă grupare care acţionează în guvernoratul Alep este Brigada Sultan Mourad, o ramură a Armatei turkmene (ŞTO), susţinută de Turcia şi care a participat la operaţiunea Scutul Eufratului, declanşată de Turcia în nordul Siriei. În guvernoratul Alep cele trei grupări dispun de 11.000 de mercenari islamişti.
În guvernoratul Idlib, din nord-vestul Siriei, luptă Brigada Şoimilor de munte, instruită în Arabia Saudită şi Qatar. Conducerea brigăzii este asigurată de ofiţeri din forţele speciale ale unor state occidentale şi din peninsula Arabică, fluxul de informaţii fiind asigurat de CIA prin Centrul de operaţiuni militare din Turcia. Brigada acţionează împotriva armatei siriene, în cooperare cu Frontul al-Nusra şi Ahrar al-Sham. În guvernoratul Idlib este activă şi Divizia 13, dotată cu rachete antitanc americane Tow şi finanţată tot de Qatar şi Arabia Saudită. Cea mai puternică grupare care acţionează în guvernoratul Idlib este Ahrar al-Scham, finanţată de Arabia Saudită şi cu instructori din forţele speciale ale unor state occidentale. În guvernoratul Idlib acţionează şi Frontul al-Nusra (filiala siriană a al-Qaïda). Frontul al-Nusra este susţinut de SUA şi Marea Britanie. Rebelii din guvernoratul Idlib sunt în număr de 29.000 şi controlează în totalitate fâşia de graniţă cu Turcia.
În guvernoratele Alep, dar mai ales în Hama acţionează Divizia de Nord, care cooperează cu gruparea Jaysh al-Nasr şi o altă grupare rebelă Legiunea Sham/Faylaq al-Sham. Unităţi din Legiunea Sham au participat la operațiunea Scutul Eufratului, în nordul Siriei, alături de armata turcă. În total cele trei grupări rebele au peste 10.000 de mercenari.
În guvernoratele Idlib şi Lattaqia operează Divizia 1 de Coastă, compusă din 2.800 de mercenari, înarmaţi cu arme antitanc furnizate de SUA. Tot acolo mai acţionează unităţi ale Armatei turkmene (ŞTO), susţinută de Turcia, cu efective de 5.000 de luptători.
Algoritmul de măsuri de îmbunătăţire a relaţiilor cu Turcia, aplicat de preşedintele Vladimir Putin după doborârea bombardierului rusesc Su-24 de către aviaţia turcă, a însemnat redeschiderea construcţiei gazoductului Turkish Stream şi a construcţiei centralelor nucleare turceşti, dar şi sprijin pentru preşedintele Erdogan, confruntat cu lovitura de stat militară din vara lui 2016. Este clar că Rusia vrea în schimb alinierea Turciei la politica sa, în ceea ce priveşte Siria. Dacă preşedinţii Putin şi Erdogan cad la o înţelegere asupra viitorului Siriei, schimbarea raportului de forţe, în sprijinul armatei siriene, ar putea veni dinspre Turcia.
Preşedintele Recep Erdogan ar putea interzice antrenarea şi intrarea în guvernoratele Alep şi Idlib din Siria, a rebelilor islamişti recrutaţi de MI6, CIA, DGSE şi GID al Arabiei Saudite, pe la graniţele Turciei. Simultan cu aceasta, cei peste 10.000 de rebeli ai Armatei turkmene (ŞTO), susţinuţi de Turcia ar trece de partea guvernului sirian, iar armata turcă ar iniţia o cooperare pe scară largă cu armata siriană. Corpul 7 şi Corpul 2 ale armatei turce ar putea prelua de la armata siriană controlul în nordul Siriei şi la graniţa siriano-irakiană pentru a izola şi stopa orice mişcare a Statului Islamic sau a formaţiunilor kurde. Totodată, ar avea loc izolarea grupurilor Statului Islamic din Siria de cele din Irak şi ar împiedica atacuri fulger precum cel de la Palmyra, prin transferul de luptători ai Statului Islamic din jurul oraşului irakian Mosul, în Siria.
Această mutare ar permite Corpurilor 2 şi 3 ale armatei siriene (Diviziile 1, 3, 11 Tancuri, Diviziile 4, 10 Mecanizate, Brigăzile 14, 15 şi Tigru ale Forţelor speciale) să se concentreze pe o singură operaţiune, cea de curăţare a nordului, centrului şi vestului Siriei (guvernoratele Alep, Idlib, Hama şi Homs) de rebelii islamişti. Această operaţiune s-ar încheia în maxim patru luni, adică exact când oraşul irakian Mosul se preconizează că va fi eliberat de Statul Islamic.
În luna iunie 2017 ar putea fi declanşată o nouă operaţie de mare anvergură, cea de eliminare a Statului Islamic din Siria şi Irak. La care ar putea participa armata siriană, susţinută de contingente ruse, Hezbollah şi iraniene, armata turcă şi separat, de armata irakiană. Operaţiunea fiind coordonată de Rusia de la baza aeriană Hmeymim, din Siria şi de la Centrul militar operaţional rusesc de la Bagdad. În toată această ecuaţie se mizează pe încetarea acţiunilor subversive ale CIA şi Pentagonului, în conformitate cu promisiunile preşedintelui SUA, Donald Trump care s-a arătat dispus să coopereze total cu Rusia în materie de combatere a terorismului islamist.
Citiţi şi:
Care este, de fapt, adevărul în conflictul din Siria, teroriști, refugiați, ruși, francezi și americani
Războiul din Siria a fost planificat cu doi ani înainte de «Primăvara Arabă»
Manualul cel secret al lui ISIS: Cum vor jihadiştii să cucerească lumea. Avertismentul unui expert militar
yogaesoteric
19 februarie 2017