Cum se folosesc elitele de „skimpflation” pentru a ne controla obiceiurile alimentare

Cei care îmi citesc analizele de mult timp cunosc bine așteptările mele cu privire la rezultatul final al dezastrului economic din SUA: o criză stagflaționistă (de la „stagnare” și „inflație”. În economie, stagflația sau recesiunea-inflația este o situație în care rata inflației este ridicată sau în creștere, rata de creștere economică încetinește, iar șomajul rămâne constant ridicat – n.n.) urmată de o prăbușire masivă similară cu cea a Marii Depresiuni (sau mai rău). Mi-am bazat această previziune pe o serie de circumstanțe, dar în principal m-am întors la istoria devalorizărilor monetare și a politicii băncilor centrale. Ele tind să urmeze un tipar vizibil și astăzi.

Mai exact, am studiat criza de stagflație din 1971-1981 ca referință și am găsit câteva asemănări surprinzătoare. A fost unul dintre cele mai grave declinuri economice din istoria americană, alături de depresiune, și este un eveniment despre care aproape nimeni nu vorbește. O mulțime de oameni cred că epoca noastră actuală este cea mai proastă eră financiară din toate timpurile și că generația lor a fost înșelată de generațiile anterioare.

Este inexact; dezastrul stagflației din anii 1970 a fost mult mai rău. El ne arată încotro se îndreaptă în cele din urmă țara noastră. Ceea ce astăzi este o criză economică gestionabilă are potențialul de a deveni o calamitate mâine.

Un aspect care mă fascinează și care, de obicei, nu este menționat în discuțiile economice principale, este degradarea calității – modul în care produsele, serviciile, construcțiile tind să se deprecieze atunci când inflația crește brusc. Acest proces este cunoscut sub numele de „skimpflation” și a fost galopant în anii 1970 și la începutul anilor 1980. Majoritatea americanilor de astăzi se gândesc la anii ’70 ca la o epocă veselă a discotecilor, a pantalonilor cu clopoței și a psihedelicilor, dar în realitate a fost o perioadă sumbră din punct de vedere economic.

Examinând imaginile și filmările din viața reală din acest deceniu în comparație cu anii 1950-1960, a existat o schimbare radicală în ceea ce privește calitatea vieții. De la calitatea mașinilor, la calitatea hainelor, la calitatea locuințelor. Unele orașe americane (precum New York sau Philadelphia) arătau ca niște zone de război, cu mahalale pline de moloz. După ce inflația foarte ridicată timp de mai mulți ani provoacă o dublare și o triplare a prețurilor de vânzare cu amănuntul, împreună cu rate de șomaj în creștere, mediul înconjurător începe să arate cu adevărat urât.

Skimpflation și programul piramidei alimentare

Un alt aspect al vieții care primește o lovitură este calitatea dietei și capacitatea familiilor de a-și asigura hrana. Cei mai mulți oameni sunt familiarizați cu conceptul de „shrinkflation” – obiceiul companiilor de a micșora dimensiunile produselor, păstrând în același timp ambalajele și prețurile la fel, pentru a compensa inflația costurilor de producție, fără ca majoritatea consumatorilor să observe. Cu toate acestea, skimpflation (skimp înseamnă zgârcenie – n.n) este o altă modalitate prin care companiile vor încerca să evite creșterea prețurilor la raft, și anume prin scăderea calității ingredientelor, împreună cu încurajarea publicului să mănânce alimente mai puțin nutritive (și mai puțin costisitoare la producție).

Anii ’70 au fost deceniul care a dat naștere pieței alimentelor procesate și bucătăriei cu microunde, cel puțin pe scară largă. A fost deceniul în care mâncarea americană a avut o cădere în gol. Ușurința obținerii alimentelor procesate a fost dublată de conținutul nutrițional slab. Erau mai ieftine, dar calitatea era proastă și încă mai trăim astăzi cu repercusiunile acestei tendințe.

Au existat, desigur, mișcări de contra-cultură care au lucrat împotriva adoptării alimentelor procesate, inclusiv organizații de tipul „cunoașteți-vă fermierul” și cele care promovau produsele organice. Dar, după cum bine știm cu toții, alimentele procesate ieftine au câștigat în cele din urmă. Societatea a îmbrățișat piața pentru că a fost nevoită să o facă. Prețurile erau atât de mari, încât aceasta era singura modalitate prin care își puteau hrăni familiile zi de zi.

Este interesant faptul că piramida alimentară despre care am fost învățați cu toții în școlile publice a fost introdusă în lumea occidentală în 1972. De fapt, piramida a fost folosită pentru prima dată de guvernul suedez ca răspuns direct la inflația alimentară și a fost concepută pentru a încuraja populația să mănânce alimente mai ieftine (în principal cereale, produse lactate, paste făinoase și carbohidrați). De atunci, guvernele au folosit subvenții pentru a promova consumul de alimente cu costuri reduse și de slabă calitate.

Relatez aceste tendințe din anii 1970, deoarece astăzi asistăm la o agendă foarte asemănătoare, deși este de natură mult mai insidioasă. Declinul economic reprezintă instrumentul preferat al establishmentului pentru a controla comportamentul populațiilor, inclusiv obiceiurile alimentare.

Dolarul își pierde puterea de cumpărare? Treceți la carne și la gândaci crescuți în laborator

Nu este o coincidență, de exemplu, faptul că a existat o presiune masivă din partea agențiilor guvernamentale și a corporațiilor pentru a obișnui publicul cu ideea de produse din carne falsă, cultivată în laborator. Deocamdată, ea este mai scumpă decât cea adevărată, așa că nu există niciun stimulent pentru ca publicul să o consume, dar dacă inflația continuă să crească prețurile, în cele din urmă friptura adevărată va costa mult mai mult decât cea artificială. Iar oamenii ar putea fi convinși că cea falsă este o alternativă viabilă.

Apoi, există ideea consumatorilor occidentali care mănâncă insecte pentru proteine în loc de carne de vită, pui sau porc. Dincolo de afirmațiile conform cărora aceasta va „salva cumva clima” de la încălzirea globală (ceea ce este un fals total, susținut de zero dovezi concrete), cei care dețin puterea sugerează, de asemenea, că insectele vor fi mult mai accesibile decât hamburgerii în viitorul apropiat.

Gândacii sunt în mod tradițional o hrană pentru foamete. Reprezintă un aliment de bază doar în țările în care foametea este frecventă sau în care guvernele restricționează agresiv agricultura normală. Proteinele de insecte au, de asemenea, obiceiul de a le da oamenilor paraziți. Singurul mod în care occidentalii ar putea fi convinși să mănânce gândaci ca parte a dietei lor obișnuite ar fi dacă inflația ar zdrobi piața obișnuită a cărnii.

Lăsați țăranii să mănânce cereale

O altă formă de zgârcenie este deplasarea și mai mult spre partea de jos a piramidei alimentare. Recent, directorul general al Kellogs, Gary Pilnick, a sugerat într-un interviu acordat CNBC că americanii vor începe în cele din urmă să „mănânce cereale la cină”, deoarece costul este mult mai ieftin pe porție. Cu alte cuvinte, carbohidrații procesați (și ieftini) vor deveni un pilon al dietei americane, întrucât mulți oameni nu-și vor putea permite altceva. Pilnick se laudă că firma Kellogs este bine plasată pentru această viitoare schimbare pe piața alimentară.

Marketingul pentru această idee este deja bine pus la punct. Diferite companii promovează sfârșitul obiceiurilor tradiționale de cină sănătoasă făcută în casă și trecerea la alimente procesate neconvenționale și mai ieftine. Ideea principală a campaniei Kellogs se bazează pe sărăcie. Adică, ei mizează pe așteptarea că americanii vor fi mai săraci pe termen scurt și că această stare va continua în anii următori.

La fel cum am văzut în timpul crizei de stagflație din anii 1970, există o grabă de a reduce calitatea la toate bunurile și serviciile, dar alimentele sunt o țintă majoră. Astăzi, este vorba de a convinge piața să consume mai mulți carbohidrați și alimente procesate și mai puține proteine. Mâine, va fi vorba despre abandonarea completă a agriculturii consacrate și despre fabricarea tuturor alimentelor noastre în laboratoare. Elitele par să planifice o criză financiară semnificativă, dincolo de cea cu care ne-am confruntat deja, iar asta este evident în eforturile lor de a vinde reconstrucția obiceiurilor noastre alimentare pe baza sărăciei și nu a prosperității.

Autor: Brandon Smith

Citiți și:
Nu e o criză mică, nu e o Criză Mare: Este o Mare Revoluție Socialistă
Economii alternative pentru protecția față de colaps

yogaesoteric
5 aprilie 2024