Curioși și impertinenți, năvălim și tulburăm un mister de neînțeles, doar pentru că suntem convinși că de noi e foarte departe

Moartea se vinde bine. Asociată filmului sau vreunui articol obscur, moartea ne face, brusc, atenţi.

Curioşi şi impertinenţi, năvălim şi tulburăm un mister de neînţeles, doar pentru că suntem convinşi că de noi e foarte departe.

Moartea nu e cool. Moartea nu e o afacere profitabilă.

Moartea nu e frumoasă.

Însă, singura Moarte dătătoarea de viaţă, încet încet, ne lasă reci….

Moartea a reuşit să fie pusă la colţ, o singură dată, dintr-o imensă şi neînţeleasă iubire, devenind astfel dătătoare de viaţă.

Dumnezeu ne iubeşte neînţeles de mult, pentru noi, mici gâze care se iubesc doar pe sine.

Dumnezeu a vrut să ne iubească şi mai mult şi pentru asta şi-a dat seama că este necesar să devină unul ca noi.

Şi aşa S-a făcut Trup.

A trăit El, om simplu, trăind ce trăim cu toţii: minciună şi trădare, dezamăgiri şi iubire falsă, prietenii de conveniență.

Şi Şi-a dat seama că nici aşa nu ne iubeşte suficient.

Şi a ales moartea, ca să trăiască pe deplin suferinţa, ştiind că numai aşa ne va arăta cât de mult ne iubeşte.

Lemnul şi spinii, cuiele şi oţetul sunt declaraţiile de dragoste ale Creatorului iubirii.

Sângele ce curge de pe Cruce este doar un şuvoi de Iubire neînţeleasă şi neîmpărtăşită.

Pentru că, după 2000 de ani, tot nu înţelegem de ce ne iubeşte atât.

După 2000 de ani suntem din ce în ce mai incapabili să împărtăşim cu El iubirea.

A murit pe Cruce pentru ca noi să înţelegem că suferinţa e izbăvitoare, că poţi clădi o lume pe o picătură de sânge.

Că iubirea adevărată nu înseamnă distracţie şi râsete tâmpe, ci profunzime şi tăcere.

Dumnezeu a preferat să Îşi vadă Fiul răstignit în loc să ne piardă.

Noi preferăm să Îl răstignim şi să Îl ucidem în fiecare clipă în loc să Îl iubim.

Pentru că a-L iubi înseamnă a ne iubi unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El.

Învierea nu este altceva decât declaraţia de dragoste a unui Dumnezeu mult prea iertător şi răbdător, ce ne aşteaptă, an de an, în Lumânarea aprinsă, plin de speranţă că noi, la rândul nostru, vom învia.

Vom învia din moartea noastră cea de toate zilele pentru a ne întoarce smeriţi şi fericiţi, plini de iubire, la El.

Autor: Adriana Stoicescu, judecător Tribunalul Timiș

Citiți și:
Judecătoarea Adriana Stoicescu după ce a fost suspendată pe Facebook: „Libertatea de exprimare nu se reduce la a proslăvi BLM și LGBT, chiar dacă așa credeți”
Judecătoarea Adriana Stoicescu: Omul nou se naşte nedorit, trăieşte ca să urască şi moare frustrat că nu a reuşit să urască atât cât ar fi vrut

 

yogaesoteric
26 iunie 2022