De-aș avea un partid sau o mișcare

Avem date pentru alegeri prezidențiale și parlamentare, dar n-avem țintă. Adică destinație. Puteți să-i ziceți și proiect. Ce vrem să atingem cu cel ales la Cotroceni și cu cei trimiși în Parlament? Îmi este cât se poate de clar că participanții la competiția electorală știu foarte bine ce urmăresc. Fiecare vrea să câștige un post la Cotroceni sau unul de parlamentar. Şi tot ce aduc scaunele respective. Asta pricepem cu toții, că nu suntem tonți. Pentru asta luptă orbește și se avântă în politică. Să facă bani și să-și ridice rubedeniile.

Cu ce proiect? Ne vor spune după ce se vor înscrie în cursă. Nu înainte. Se tem să nu le fure ceilalți ideile. Ce-s ideile? Niște propuneri trăznite scoase din pălărie de care nu se alege nimic. De planurile vânturate la precedentele alegeri (indiferent care au fost acestea) s-a ales praful. De trei decenii țara este un veritabil cimitir de idei abandonate. Toți au venit cu listuțe pe care aveau trecute cu linioare tot felul de măsuri și proiecte. Ce-a ieșit? Doar ce le-a folosit în plan personal. Public, mai nimic. Au rămas pe data viitoare. În politică se zice „pentru mandatul următor”. Așa ne trece viața. Așteptând să se petreacă ceva în mandatul următor.

De ce nu discută nimeni despre prioritățile țării noastre? E vorba de cele arzătoare. Mă refer la cele simple, nu la aiureli sofisticate și răsucite de șapte ori. Mă întreb de ce nu putem contura măcar o prioritate majoră. De exemplu, o reducere drastică a aparatului bugetar. Țara se scufundă în datorii. România trăiește din împrumuturi. Guvernul amanetează țara pe termen lung pentru a plăti neputința hoardelor de funcționari incompetenți. Niciun partid nu-și face o cauză din reducerea aparatului bugetar. Niciun candidat la președinție nu se limitează la un proiect de reducere a cheltuielilor publice și la reformarea statului tălâmb și împuiat de ciubucari. N-am auzit de un partid, de o mișcare sau de o personalitate care să se dedice unei despăducheri politice a aparatului de stat. O reducere a gurilor flămânde ce sunt hrănite pentru nimic și care mai mușcă și din viața celor săraci ar avea drept consecință o relansare a României.

Acum, statul român arată ca o invazie de impostori, hoarde întregi, așezate pe funcții, dregătorii, răspunderi. O mare parte dintre ei nu știu să scrie. Alții, nici cu ce se ocupă. O altă parte încurcă sau execută comenzi de la partid, care „indicății” vin de la alți incompetenți. România se scufundă în datorii, în strânsul curelei ca să le plătească lefurile și cheltuielile de jucat în rolul de funcționari publici, de directori, de șefi de agenții, chiar de miniștri.

De ce nu se încumetă nimeni la o campanie, la o „răscoală”, la o acțiune de scuturare a structurii năpădite de figuranți? Şi, o dată cu re-dimensionarea aparatului de stat, să recurgă la eliminarea impostorilor, a neșcoliților, a incompetenților, a clientelei politice și a clanurilor de familie?

Agenda noastră publică este dominată numai de cine, pe ce post și cine cu cine se aliază ca să-l câștige. Ce să facă, nici vorbă! Pentru a stabili o ierarhie de priorități ar fi necesar să te pricepi, să cunoști nevoile oamenilor, să fi făcut ceva de ispravă mai înainte, să ai soluții, să fii responsabil de un proiect de la început până la sfârșit. Pentru cei care ne conduc pare mult prea mult și prea complicat, obositor, periculos chiar.

De-aia zic, de-aș avea un partid sau o mișcare sau un candidat serios la președinție, i-aș fixa un singur azimut:

‒ Despovărarea statului român de armatele de funcționari incompetenți, eliberarea economiei și a instituțiilor publice din strânsoarea sufocantă a incompetenței lor.

Autor: Cornel Nistorescu

Citiți și:
Amazoaiele din politică: Lasconi, Gorghiu, Turcan
Banditismul din câmpul tactic al SRI

yogaesoteric
13 iulie 2024