De ce inițiativa „Belt and Road” a Chinei lasă Turcia pe margine

În ciuda sprijinului său inițial și a poziției geografice strategice, Ankara nu a reușit să-și asigure un loc semnificativ în inițiativa „Belt and Road” a Chinei, expunând divergențe mai profunde între retorica politică și realitatea economică.

Dezbaterile privind alinierea politicii externe a Turciei au fost reluate în septembrie, când liderul Partidului Mișcării Naționaliste (MHP), Devlet Bahceli, a lansat ideea unei „alianțe TRC” ‒ un bloc tripartit între Turcia, Rusia și China.

Concepută ca o alternativă la traiectoria centrată pe Occident stabilită de Ankara, propunerea a fost rapid respinsă de președintele turc Recep Tayyip Erdogan, care se afla în SUA pentru summitul ONU și o întâlnire cu președintele american Donald Trump la Biroul Oval. Răspunzând la întrebarea unui reporter despre propunerea alianței TRC, Erdogan părea să nu aibă cunoștință despre comentariile lui Bahceli cu privire la așa-numita alianță TR-RU-CH și a spus, „Să sperăm la ce e mai bun”, într-un ton sarcastic.

Deși respinse pe scară largă ca fiind utopice, având în vedere apartenența Turciei la NATO, astfel de izbucniri fac parte dintr-un tipar. Flirturile periodice cu aderarea la BRICS sau orientarea către Eurasia apar în mod obișnuit pe agenda internă, doar pentru a dispărea fără a fi urmate de măsuri instituționale. Același tipar este evident în angajamentul Ankarei față de inițiativa emblematică a Beijingului, Belt and Road Initiative (BRI).

Un coridor strategic subutilizat

Turcia ocupă o poziție geografică vitală în cadrul Coridorului Central propus de China și a fost printre primii susținători ai BRI. În 2010, cele două țări au semnat un acord de cooperare strategică, urmat de vizite la nivel înalt în 2012 și 2019.

În 2015, Turcia a aderat oficial la BRI și și-a aliniat propria viziune privind infrastructura Coridorului Central cu cea a Beijingului. Au urmat curând proiecte logistice cheie, precum calea ferată Baku-Tbilisi-Kars și coridorul feroviar de marfă care leagă Istanbulul de Xi’an. Capitalul chinez a fost investit și în trenul de mare viteză Ankara-Istanbul, metroul aeroportului din Istanbul și portul Kumport.

Cu toate acestea, elanul inițial s-a estompat rapid. Până în 2023, investițiile chineze în Turcia au încetat practic, țara înregistrând zero angajamente legate de BRI, potrivit Centrului Global pentru Politici de Dezvoltare (GFDC). În timp ce Beijingul s-a extins în Asia de Vest și Africa, ponderea Turciei în investițiile globale ale BRI a rămas la doar 1,3%.

Un proiect de un trilion de dolari, fără Ankara

Între 2013 și 2023, investițiile BRI și contractele de construcții la nivel mondial au depășit 1,05 trilioane de dolari. Numai în prima jumătate a anului 2025, cifra a crescut la 1,3 trilioane de dolari, depășind întreaga sumă din 2024. Arabia Saudită, Irak, Emiratele Arabe Unite și Indonezia au devenit principalii beneficiari. Numai Kazahstanul a atras investiții noi în valoare de 23 de miliarde de dolari la începutul anului 2025. În schimb, Turcia ‒ în ciuda potențialului său infrastructural și a ambițiilor sale în materie de conectivitate ‒ rămâne o absentă notabilă din această val de capital.

Instabilitatea economică este principalul factor descurajator. Inflația ridicată, devalorizarea monedei și volatilitatea macroeconomică persistentă au erodat încrederea investitorilor. Raportul economic al OCDE pentru 2025 constată fără menajamente că „inflația de peste 50% și deprecierea puternică a monedei au subminat încrederea investitorilor. Fără stabilitate macroeconomică, investițiile directe pe termen lung vor rămâne limitate”.

Fără tehnologie, fără încredere

Ankara nu a reușit nici să atragă proiecte BRI de mare valoare. Cea mai mare parte a capitalului chinez a fost investită în sectoare cu tehnologie redusă, precum comerțul cu amănuntul, mineritul și industria ușoară. Speranțele privind transferul de tehnologie și dezvoltarea industrială nu s-au materializat încă.

Un articol intitulat „Investițiile chineze în Turcia: Inițiativa Belt and Road, așteptări crescânde și realități concrete”, publicat în revista European Review în 2022, care examinează investițiile Chinei în Turcia, relevă faptul că Ankara nu îndeplinește pe deplin așteptările în ceea ce privește investițiile BRI.

În cadrul unui interviu acordat publicației The Cradle, Hasan Capan, directorul Fundației de prietenie Turcia-China, amintește că Turciei i s-a promis cea mai mare alocare bugetară din cadrul BRI la un summit organizat în China în 2017. Proiectul feroviar Edirne-Kars, menit să reformeze Coridorul de Mijloc al Turciei, nu a avansat niciodată.

„Turcia a participat la acea reuniune, a fost inclusă și în procesul-verbal, dar nu a participat la semnare. Nu a existat o explicație clară cu privire la motivul pentru care nu a fost semnat. În perioada următoare, am fost autorizat din când în când să semnez din nou acest proiect și am acționat ca intermediar. Ne-am întâlnit cu partea chineză și am obținut rezultate foarte bune. S-au înregistrat progrese în partea de mijloc a proiectului, adică pe linia Kosekoy-Edirne. China a oferit un împrumut, dar procesul nu s-a finalizat niciodată. Motivul nu a fost politic, ci economic. Din punct de vedere politic, nu a existat nicio problemă. Mă îndoiesc chiar că administratorii din acea perioadă au transmis problema președintelui nostru.”

Totuși, încrederea politică rămâne dificil de obținut. Yang Chen, directorul Centrului de Studii Turcești al Universității din Shanghai, declară pentru The Cradle: „Organizațiile separatiste din Turkestanul de Est operează liber în Turcia. Guvernul turc ne-a făcut promisiuni în această privință. Îndeplinirea acestor promisiuni este o chestiune foarte importantă pentru China. Cred că, dacă putem rezolva această problemă a încrederii politice, putem rezolva multe alte probleme.”

Potrivit lui Chen, promisiunile Ankarei sunt următoarele:

„Guvernul ne-a promis că va opri activitățile organizațiilor din Turkestanul de Est care operează în Turcia, pe care China le consideră organizații teroriste. Acum, deși a făcut declarații dure împotriva lor, vedem că aceste organizații continuă să desfășoare activități și acțiuni.”

Beijingul consideră toleranța Ankarei față de organizațiile uigure ‒ pe care China le consideră grupuri teroriste ‒ ca fiind o încălcare gravă. Declarațiile politicienilor turci simpatizanți ai separatismului uigur, împreună cu apartenența la NATO, pun la îndoială autonomia strategică a Turciei.

„China nu crede că o țară membră NATO poate conduce un proces decizional complet independent în relațiile internaționale”, spune dr. Serdar Yurtcicek, asistent de cercetare în Shanghai. El semnalează, de asemenea, îngrijorările Chinei cu privire la Organizația Statelor Turcice, condusă de Ankara:

„Întrebarea care se pune în viziunea Chinei este: Va deveni Turcia un concurent în Asia Centrală? Poate această organizație să capete o identitate anti-China în timp? Poate reuniunea popoarelor vorbitoare de limba turcă să ducă la patronarea uigurilor? Pentru că Turcia este actorul cel mai dominant și mai puternic din această structură. Prin urmare, fiecare mișcare a Ankarei în Asia Centrală este urmărită cu atenție și privită cu suspiciune în China.”

În ciuda „parteneriatului strategic” oficial, încrederea rămâne slabă, iar relația politică nu s-a tradus în cooperare economică.

Capcana dependenței de Occident

Pentru Capan, subordonarea durabilă a Turciei față de Occident rămâne problema principală. După cum spune el:

„Astăzi, deși suntem membri NATO, se urmărește o politică externă dependentă de Occident din cauza obiectivului de aderare la UE. Această traiectorie continuă în mare măsură. Situația împiedică Turcia să se orienteze complet către Asia.”

El susține că aderarea la BRICS sau la Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) nu este doar simbolică. „Viitoarele alianțe ale Turciei cu națiunile din Asia și Asia de Vest vor contrabalansa jefuirea resurselor de către Occident și tăcerea asupra morții în masă a civililor.” El mai spune că „inițiativele rivale ale Occidentului, crearea de instabilitate în diferite regiuni și evoluții precum războiul dintre Ucraina și Rusia complică serios progresul acestei inițiative. Evoluțiile din vecinătate ‒ în special poziția agresivă a statului ocupant și sprijinul necondiționat al Occidentului ‒ pot, de asemenea, să aibă un impact direct asupra BRI.”

Capan adaugă: „Din acest motiv, pare inevitabil ca China să dezvolte o strategie în concordanță cu era multipolară. În caz contrar, transformările geopolitice din regiune vor face implementarea proiectului și mai dificilă.”

Imprevizibilitatea alungă capitalul

În era multipolară care se conturează, refuzul sau incapacitatea Turciei de a se desprinde de legăturile sale cu Occidentul o va ține în afara dinamicii reale care remodelează puterea și investițiile globale. Retorica lui Bahceli poate rezona cu o parte din baza naționalistă a Turciei, dar la Beijing și în alte capitale din Sudul Global, astfel de remarci întăresc imaginea Ankarei ca partener imprevizibil. Fără a rezolva problema lipsei de încredere față de China, Turcia va continua să fie ignorată în favoarea destinațiilor de investiții mai stabile și mai previzibile.

Citiți și:
Construirea noii fortărețe a Eurasiei
Noua Nouă Ordine Mondială s-a parafat la Parada din China în scrâșnetul dinților lui Trump, marele absent

 

yogaesoteric
7 octombrie 2025