De îndată ce dulciurile naturale sunt utilizate cu o înţeleaptă moderaţie, acestea ne ajută să devenim din ce în ce mai amabili şi mai binevoitori

În urma observaţiilor făcute cu prilejul unor studii recente de psihologie comportamentală, s-a constatat că multe dintre persoanele care preferă să consume în mod curent şi cu măsură dulciuri sunt de regulă fiinţe umane cu suflete tandre, care sunt înclinate către întreţinerea firească a numeroase contacte sociale şi către realizarea anumitor acţiuni binefăcătoare de ajutorare a celorlalţi oameni.

Relativ recent, psihologii de la Universitatea din Gettysburg şi-au propus să analizeze trăsăturile care definesc personalitatea unui număr de 163 de studenţi. Ei au realizat acest studiu urmărind să observe influenţa specifică pe care o induce modul predominant de hrănire al acestora, precum şi preferinţele lor gustative. Formulând unele întrebări cu privire la atracţia acestor studenţi pentru diferite tipuri de alimente care sunt consumate în mod curent, spre exemplu faţă de bomboane, faţă de ciocolată, faţă de alimentele sărate, faţă de băuturile amare, faţă de fructe, salate, mâncăruri prăjite sau alimente consistente, precum şi multe altele, cercetătorii au reuşit în final să facă o corelaţie semnificativă. Ei au constatat că în cazul majorităţii subiecţilor intervievaţi, pe măsură ce preferinţa lor reală pentru dulciuri devenea din ce în ce mai mare sau, altfel spus, cu cât oamenilor începea să le placă să consume mai multe dulciuri, cu atât aceştia ajungeau să prezinte o mult mai mare înclinaţie spre manifestarea unei calităţi deosebit de apreciate în mediul social, şi anume amabilitatea sau calitatea de a fi agreabil.

Amabilitatea este considerată una dintre cele cinci cele mai importante trăsături benefice de caracter. Prezenţa amabilităţii în tabloul personalităţii corespunde unei fiinţe umane plăcute. Amabilitatea caracterizează, de regulă, persoanele altruiste, săritoare, pe cele care sunt de încredere, care sunt sincere şi corecte.

Prin urmare, în conformitate cu observaţiile realizate de cercetători, putem spune că atracţia naturală şi sănătoasă pentru dulciuri ar fi corelată, de fapt, într-un anume fel cu afecţiunea fiinţei umane pentru ceilalţi oameni, precum şi cu înclinaţia naturală pentru ajutarea cu bunăvoinţă şi compasiune a semenilor.

În urma realizării acestui studiu, cercetătorii au propus în final diverse ipoteze pentru a explica această corelaţie profund semnificativă. De exemplu, ei au pornit de la premisa că imediat după naşterea în această lume fizică, fiinţa umană are ca intermediar al unui prim contact esenţial al ei cu o altă fiinţă umană laptele matern, al cărui gust predominant este dulce. De asemenea, cercetătorii au avansat şi ipoteza conform căreia episoadele festive din copilărie, cum ar fi, de exemplu, împărţirea tortului aniversar, se desfăşoară adesea în prezenţa unor prieteni pe care îi atrage bucuria de a mânca dulciuri. Însă, una dintre ipotezele cele mai temeinice este cea a „alinării psihologice“, dispoziţie lăuntrică favorabilă pe care gustul dulce o generează în mod indubitabil în fiinţă. Prin urmare, putem adăuga faptul că, în general, consumul moderat şi sănătos de dulciuri naturale linişteşte, împlinind în mod adecvat nevoile energetice ale organismului. Organismul uman care beneficiază de un aport sănătos de dulciuri naturale se simte atunci mai puţin ameninţat de diversitatea factorilor perturbatori externi şi devine mult mai disponibil să se deschidă într-un mod creator şi constructiv faţă de ceilalţi.

O a doua experienţă realizată de grupul de cercetători de la Universitatea din Gettysburg a confirmat această ipoteză. În urma studiului, s-a constatat că persoanele care consumă o bucată de ciocolată sau câteva bomboane cu puţin timp înainte de a li se cere să participe în mod benevol la realizarea unui anumit proiect sunt dispuse să îşi ofere în mod natural ajutorul şi pot face aceasta mult mai des decât persoanele care nu au consumat deloc alimente dulci. Persoanele care consumă chiar şi puţin dulce sunt mult mai mult dispuse să îşi ofere sprijinul lor într-o anumită direcţie în care sunt solicitate.

Astfel, putem spune că dulcele natural şi sănătos poate face ca fiinţa umană să devină mult mai sociabilă, într-un sens benefic şi armonizator. Privind din perspectiva înţelepciunii milenare a sistemului yoga, putem adăuga faptul că, în realitate, dulciurile activează în fiinţa umană în mod preponderent centrul secret de forţă SVADHISTANA CHAKRA. Acest tip de energizare specifică predispune fiinţa umană la angrenarea sa în interacţiuni sociale binefăcătoare, armonioase, în care predomină amabilitatea, înţelegerea şi aspectul inter-relaţional ce este preponderent plăcut.

În calitatea sa de agent instrumental, percepţia gustativă declanşează un întreg ansamblu de mecanisme lăuntrice ce generează apoi multiple efecte transformatoare. În general, percepţia gustativă începe cu aşa-numita palpare bucală, care evaluează temperatura alimentului, onctuozitatea sa ori caracterul crocant sau moale. Dinţii, palatul şi mucoasa bucală participă la această formă complexă de percepţie. Receptorii gustativi, denumiţi papile gustative, care se reînnoiesc complet într-un interval de 10 zile, sunt grupaţi în 40-60 muguri gustativi, situaţi pe faţa dorsală a limbii, în interiorul papilelor gustative. Acestea sunt de patru tipuri, şi anume fungiforme, foliate, invaginate şi filiforme, ultimele două având şi sensibilitate tactilă. Un astfel de mugur gustativ este alcătuit dintr-un canalicul central prin care pătrunde saliva, care drenează moleculele dizolvate în soluţie. Celulele gustative sunt înconjurate de celulele de susţinere şi ele acţionează ca celule senzoriale ce convertesc mesajul chimic într-un influx nervos, care este apoi condus către creier prin trei căi principale, şi anume prin intermediul nervilor facial (VII), gloso-faringian (IX) şi vag (X).

Privind acum în mod particular percepţia gustativă a gustului dulce, putem adăuga faptul că senzaţia de gust dulce este determinată din punct de vedere chimic de prezenţa hexozelor, diholozidelor, de prezenţa unor anumiţi alcooli şi acizi aminaţi. Acţiunea sapidă a acestor molecule este corelată cu prezenţa în moleculă a două grupări acceptoare sau donoare de protoni, care sunt aflate la o distanţă de 0,3 nm, ceea ce permite formarea legăturii de hidrogen cu substratul celular. În plus, receptorii gustului dulce se situează către partea din faţă a limbii, fiind practic cei mai „expuşi“ receptori faţă de mediul extern. Poziţionarea acestor receptori explică într-un anume fel efectul ce este generat de către gustul dulce în sfera psihică a fiinţei umane şi care se manifestă de regulă sub forma unei preferinţe predominante către interacţiune socială, în cazul celor care beneficiază de stimularea specifică ce este determinată de gustul dulce.

Generând un ansamblu complex de senzaţii plăcute, care sunt resimiţite chiar în întregul trup, aportul sănătos de dulciuri dinamizează felurite aspecte specifice activării preponderente în fiinţă a centrului secret de forţă SVADHISTHANA CHAKRA. Prin aceasta, aportul sănătos de dulciuri naturale predispune totodată fiinţa la a manifesta o stare mult amplificată de amabilitate. Tocmai de aceea, putem adăuga faptul că atunci când cineva dă dovadă de înţelegere, bunăvoinţă, amabilitate şi în general atunci când acea fiinţă umană se comportă într-un mod care este în mod evident perceput ca fiind plăcut, ceilalţi apreciază comportamentul unei astfel de fiinţe umane ca fiind „dulce“. Expresia apreciativă întâlnită în limbajul curent şi anume „ce dulce eşti!“ denotă însuşirea de către fiinţa umană respectivă, la nivel subtil-energetic, a caracteristicilor armonizatoare ce sunt generate în fiinţă prin intermediul gustului dulce.

Merită, prin urmare, să avem în atenţie faptul că pentru trezirea şi amplificarea în mod armonios în fiinţă a amabilităţii putem să ne propunem să folosim în mod conştient, cu măsură şi cumpătare, şi totodată într‑un mod adecvat gustul dulce natural care se găseşte în anumite alimente şi plante cum sunt mierea naturală, dovleacul, pepenele, caisele, perele, rădăcina de lemn-dulce, rădăcina de nalbă-mare, rădăcina de ştevie, bamele, avocado‑ul, ananasul, piersicile sau bananele.

Articol preluat din Programul taberei yoghine de vacanță Herculane 2014, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.

Citiți și:
Forţa benefică nesfârşită a AMABILITĂŢII (I)
Alimente şi plante medicinale care favorizează savurarea stării de fericire (1)
 

yogaesoteric
21 mai 2015