De la Darwin la ingineria genetică și eugenie

Conceptul de evoluție a devenit un instrument prin care poți eluda contradicții evidente. Înseamnă că adevărul este flexibil, că un aspect se poate transforma gradual în opusul său.

În biologie, desigur, evoluția este asociată în principal cu numele lui Charles Darwin, dar teza acestuia a fost doar una dintre aplicațiile ei. Karl Marx, care a adoptat ideile filosofului G.W.F. Hegel, a aplicat acest concept la economie și la stat. Deloc întâmplător, Marx era un mare admirator al lui Darwin, ale cărui scrieri le-a identificat corect ca fiind o temelie pentru materialismul ateu modern.

Nici măcar bisericile nu sunt imune la evoluționism. Dogmele creștine, cum sunt cele despre moralitatea sexuală, pot „evolua” într-o încurajare liberală a unor practici condamnate din punct de vedere tradițional și moral ca imorale. Unele biserici hirotonesc astăzi preoți homosexuali și lesbiene și „căsătoresc” homosexuali.

Cuvântul „evoluție” este un sinonim pentru dezvoltare, dar are și nuanțe de îmbunătățire și „progres”. Școlile noastre publice, în principiu neutre religios, îi învață pe copii că noi suntem urmașii îndepărtați ai unor creaturi asemănătoare maimuțelor, spunând implicit că nu suntem creați după imaginea lui Dumnezeu. Așadar, în mod obișnuit copiii învață să gândească la fel ca niște materialiști, chiar dacă părinții îi duc duminica la biserică.

Progresiștii privilegiază în general predarea evoluției tocmai pentru că subminează credința creștină. Dar teoria evoluției a „evoluat” natural nu doar în marxism, o doctrină atractivă pentru mulți liberali, ci și în rasismul nazist, pe care mulți liberali îl detestă. Dar nazismul este o prelungire mult mai plauzibilă a darwinismului decât marxismul.

Dacă noi, ființele umane, suntem organizări de materie fără suflet, fără niciun fel de scânteie dumnezeiască, este foarte firesc să crezi că rase diferite „au evoluat” cu viteze diferite în medii diferite. De ce să presupunem că au ajuns la linia de sosire în același timp?

Și dacă până și moralitatea „evoluează”, de ce să nu vedem consecința următoare, și anume ca rasele „inferioare” să fie eliminate? Omul, prin știință și puterea statului, are acum capacitatea să decidă ce fel de ființe umane vor exista în viitor. Din punctul acesta de vedere nazismul a fost foarte „progresist”. A-l numi „reacționar” reprezintă un sentimentalism ilogic. Nu a făcut decât să definească progresul într-o modalitate neplăcută pentru liberali. Precum comunismul, a condamnat mase întregi de oameni ca fiind insuficient „evoluate” și din acest motiv erau văzute ca obstacole în calea progresului.

Până și Inchiziția Spaniolă, pe care liberalii o detestă, recunoștea dreptul fiecărui acuzat la un proces personal, deoarece vina era personală. Drept consecință, a executat cu mult mai puțini oameni decât statele materialiste moderne, ai căror dușmani de „clasă” și „rasă” erau înghesuiți în vagoane de marfă. Inchiziția a executat câteva mii de oameni în trei secole. Pentru Lenin, Stalin și Hitler, câteva mii de victime însemnau doar o lună foarte slabă.

Şi eugenia – știința îmbunătățirilor rasiale – s-a întors prin ingineria genetică, inclusiv prin experimentele asupra embrionilor umani și folosirea țesuturilor fetale. Din punct de vedere materialist, nu este nicio problemă în distrugerea embrionului uman sau a fetusului. Fiind materie aflată la o etapă timpurie de dezvoltare, nu are niciun „drept” la existență.

La urma urmelor, „drepturile” evoluează, de asemenea. Nu sunt absolute. Sunt definite, cum e și de așteptat, de puterea politică. Nu e de mirare că materialiștii au susținut adesea regimuri totalitare, în special Uniunea Sovietică. De asemenea, au tins să sprijine expansiunea puterii statului în SUA, mai ales prin educația de stat, în detrimentul educației private și religioase.

Creștinii din America și-au dat seama târziu că trăiesc într-un regim a cărui presupoziție fundamentală tacită este aceea că nu avem suflete nemuritoare. Îndoctrinarea liberală îi învață pe copii că toate relele pământești vin din creștinism.

Rezultatul practic cel mai important al evoluționismului este credința că viața umană nu este în mod special sacră sau importantă. Această credință și-a găsit expresia în uciderile în masă, în bombardarea orașelor, în clinicile de avort. Astăzi, sunt descoperite noi consecințe, după cum se poate observa în cariera dr. Jack Kevorkian (susținător al eutanasiei – n.n.).

Citiți și:

De ce păpușarii au promovat darwinismul (evoluționismul)?

Un experiment biologic marginalizat

yogaesoteric
21 octombrie 2020