De la darwinism la transumanism

„Primo Posthuman – ediția 3M+ – Mai mult confort, performanță mai bună, preț mai mic”, se menționează într-o reclamă din 2003. Primo Posthuman (Primul Postuman) nu are vârstă, are gene înlocuibile, permite diverse upgrade-uri, conține un dispozitiv de detectare a erorilor, va avea mai multe puncte de vedere simultan. Este impermeabil la deteriorările mediului, are un „metacreier” și simțuri „îmbunătățite” și chiar include interșanjabilitatea genurilor.

Încă din 2003, Primo Posthuman se afla în stadiul de proiectare, dar, având în vedere rapiditatea cu care avansează domenii precum nanotehnologia, biotehnologia și ingineria genetică, susținătorii transumanismului se așteaptă ca acesta să devină realitate în următorii treizeci de ani.

Ce este mai exact un post-om? Un fel de robot?

Este vorba despre schimbarea, imaginată utopic, a naturii umane prin tehnologie – nu o tehnologie în afara trupului, ci o fuziune high-tech între om și mașină. Această fuziune, susțin transumaniștii, va constitui faza finală a evoluției, eclipsarea umanității și apariția unui tehnoparadis post-uman, ca produs al ingineriei.

Am putea fi înclinați să-i considerăm pe fanaticii transumaniști doar o altă adunătură de zănatici inofensivi, intoxicați de prea mult science fiction, care se vor limita să-și propage fanteziile impotente și egocentrice în chat-uri pe Internet, în baruri izolate și, ocazional, la conferințe puțin frecventate.

Ar fi o greșeală. O necesitate care în curând va deveni evidentă este aceea de a privi transumanismul cu cea mai mare seriozitate, pentru a ne pregăti pentru ceea ce C.S. Lewis numea „ultima bătălie”. Pentru a înțelege această urgență, haideți să cercetăm trecutul, prezentul și viitorul mișcării.

Darwin, eugenia și dispariția naturii umane

Transumaniștii cred că sunt moștenitorii lui Darwin, dar pretind că îl depășesc. Potrivit lui Charles Darwin, toate speciile, inclusiv specia umană, sunt rezultatul selecției naturale, care acționează asupra variațiilor aleatorii ale indivizilor. În faimoasa sa carte Originea speciilor, publicată în 1859, Darwin a remarcat că crescătorii de animale domestice au reușit să selecteze în mod artificial trăsăturile dorite și să determine modificarea vitelor, porumbeilor, cailor și câinilor, creând tot felul de noi specii domestice interesante într-un timp relativ scurt. Oare nu s-ar putea aplica același tip de reproducere rațională și artificială și în cazul ființelor umane?

Temându-se de opinia publică, Darwin nu a susținut în mod deschis selecția controlată a ființelor umane până la publicarea lucrării sale Originea omului, în 1871. În acel moment, vărul său, Francis Galton, inventase deja termenul de „eugenie” pentru a descrie „știința îmbunătățirii speciei……. în special în cazul omului”, o știință care „ar oferi raselor sau grupelor de sânge mai adecvate o șansă mai mare de a prevala rapid față de cele mai puțin potrivite”.

Atât pentru Darwin și Galton, cât și pentru restul susținătorilor mișcării eugenice, scopul eugeniei a fost să scoată producerea și perpetuarea speciei umane de sub imperiul hazardului. Forțele oarbe ale evoluției ne-au oferit un început bun, dar, pentru a avansa și mai mult, se impunea să luăm evoluția în propriile noastre mâini. Pentru Darwin, aceasta însemna că era necesar să „împiedicăm ca membrii nesăbuiți, vicioși și de altfel inferiori ai societății să se înmulțească într-un ritm mai rapid decât clasa de oameni mai dotată…….”, întrucât progresul „depinde de creșterea numărului de oameni înzestrați cu facultăți intelectuale și morale înalte”.

Astfel, în darwinism, asistăm la apariția a două aspecte definitorii ale mișcării transumaniste. În primul rând, faptul că natura umană nu este considerată un dat dumnezeiesc, ci reprezintă doar o anumită fază a unei evoluții continue. În al doilea rând că, în timp ce ființele umane, din cauza propriei lor neglijențe, pot să cadă mai jos pe scara evoluției, ei ar putea, de asemenea, datorită strădaniilor lor eugenice, să urce și mai sus, depășind limitele actuale ale naturii umane.

Transumanismul și tehno-eugenia

Pentru transumaniști, „un capitol nou și radical diferit al evoluției este pe cale să înceapă”, însemnând o „explozie a hiper-evoluției autodirijate”, în care „este necesar să lăsăm în urmă trupul și majoritatea abilităților sale rezultate în urma evoluției”. Acest rezultat nu va fi atins prin simpla reproducere selectivă de modă veche, ci prin autofabricare iluminată. Evoluția către un nivel și mai avansat presupune „a deveni una cu tehnologiile noastre, călăuziți de dorința noastră rațională de a deveni precum cei mai mari zei imaginari ai noștri: eterni, atotștiutori, atotputernici”.

Acestea sunt aspirațiile mișcării, conform site-ului lor Transtopia, transtopianismul fiind o ramură a mișcării transumaniste mai largi. Se afirmă că transtopianismul este „încercarea de a realiza întregul potențial al transumanismului, ca modalitate practică de a ne îmbunătăți (în mod semnificativ) viața în prezent și de a supraviețui schimbărilor radicale viitoare”. Dacă o astfel de dorință deplasată s-ar limita la apariția în câteva locuri pe Internet, nu am avea de ce să ne temem. Dar situația este alta. Transumanismul are susținători în poziții mult mai înalte și mai puternice.

În iunie 2003, a avut loc o amplă conferință la Yale. [Intitulată] „Trupul uman adaptabil: transumanismul și bioetica în secolul 21”, a fost cosponsorizată de Grupul de Lucru al Programului Interdisciplinar de Bioetică de la Yale cu privire la Inteligența Artificială, Nanotehnologie și Transumanism. Vorbitorii la conferință au făcut parte dintr-o listă lungă de doctoranzi de la instituții prestigioase din întreaga Americă, aproape toți fiind susținători sinceri ai schimbării tehnice a naturii umane.

De exemplu, printre ei s-a aflat Gregory Stock, Ph.D., director al Programului de Medicină, Tehnologie și Societate din cadrul Școlii de Sănătate Publică a UCLA [University of California, Los Angeles] și autor al cărților Reproiectarea oamenilor: Viitorul nostru genetic inevitabil, proiectarea [prin inginerie] a liniei germinale umane și Metaomul. Un alt vorbitor a fost Gregory Pence, Ph.D., de la Departamentul de filosofie din cadrul Universității din Alabama, Birmingham, care a depus mărturie pentru susținerea clonării, în fața Congresului SUA în martie 2001. Pence este autorul cărților Cui îi este frică de clonare? și Minunata bioetică nouă. Conferința a fost condusă de Nick Bostrom, Ph.D., cofondator al World Transhumanist Association, care a predat la Yale, dar care s-a mutat la Oxford, unde a devenit bursier postdoctoral al Academiei Britanice și membru al facultății de filosofie. Lista este deschisă, iar lecția este că transumanismul are susținători înfocați în înalte posturi academice.

Și nu doar în mediul academic. Realizarea aspirațiilor transumaniste depinde de cele mai recente tehnologii aplicate trupului uman, în special în domeniul medicinei. Astfel, la atingerea obiectivelor transumaniste contribuie toate progresele din nanotehnologie, biotehnologie, inginerie genetică și clonare. În fond, în foarte multe cazuri, transumanismul este doar forma explicită și rafinată a filosofiei implicite împărtășite de cei care lucrează în aceste domenii. Aceste zone sunt copios finanțate, iar mișcarea transumanistă va avansa odată cu progresele tehnice în nanotehnologie, biotehnologie, inginerie genetică și clonare.

Ultima bătălie

Din cauza dezvoltării inevitabile a tehnologiei direct și indirect aplicabile obiectivelor transumaniste, creștinii este necesar să se pregătească pentru un atac direct și continuu – și nu doar din partea transumaniștilor. Majoritatea oamenilor din națiunile avansate din punct de vedere tehnologic îmbrățișează cu bucurie toate accesoriile recente care produc confort și plăcere și așteaptă ca medicina să reducă sau să elimine toate suferințele și să prelungească durata vieții pe termen nelimitat.

Transumaniștii promit toate acestea și chiar mai mult – „ingineria paradisului”, o lume lipsită de durere și saturată de plăceri fizice îmbunătățite tehnologic. Potrivit lui David Pearce, co-fondator al Asociației Transumaniste Mondiale și director al BLTC Research (o companie de cercetare și dezvoltare transumanistă), „bioștiința mileniului al treilea ne permite să rescriem genomul vertebratelor, să reproiectăm ecosistemul global [și] să oferim bunăstare preprogramată genetic.”

Transtopia imaginată promite un rai hedonist pe pământ și, într-adevăr, este condusă de un „imperativ hedonist” autoproclamat care se străduiește să eradicheze complet „substraturile biologice ale suferinței”. Întrucât transumaniștii cred că orice suferință este de origine biologică, triumful doctrinelor lor va însemna că „durerea «fizică» și «psihică» deopotrivă sunt destinate să dispară în istoria evoluției”, inclusiv eliminarea treptată a „biochimiei nemulțumirilor cotidiene”.

În locul ființelor umane pur și simplu naturale, „materia și energia vor fi modelate în super ființe iubitoare de viață perpetuă”, ale căror „stări de spirit vor fi probabil de o diversitate incomprehensibilă în comparație cele din ziua de azi”, dar în această diversitate, „toți vor avea cel puțin o trăsătură comună: o fericire sublimă și atotpătrunzătoare”.

Nu mai este nevoie să spunem că transumaniștii sunt atei și resping categoric credința creștină în fericirea din altă lume și credința în rolul purificator și necesitatea suferinței. La fel de evident, în contrast cu creștinismul, singurul Eden acceptabil este înglobat în hedonism.

Așa cum a devenit deja clar în ceea ce privește ingineria genetică și clonarea, linia de luptă dintre creștini și transumaniști va fi trasată, în cele din urmă, de o singură întrebare: Există natura umană ca atare sau ea este doar o fază trecătoare în istoria evoluției, pe care este necesar să o transcendem pentru propria noastră bunăstare? Bătălia va avea loc la fiecare nivel al dezbaterii publice și cu privire la orice problemă imaginabilă, între cei care consideră că ființele umane sunt făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și cei care cred că „este necesar să evoluăm……. devenind literalmente una cu tehnologiile noastre, ghidați de dorința noastră rațională de a deveni asemenea zeilor noștri imaginari: eterni, omniscienți, omnipotenți”.

Să devenim asemenea zeilor. Nu sună ca o promisiune familiară?

Autor: Benjamin Wiker

(Benjamin Wiker deține un doctorat în etică teologică de la Universitatea Vanderbilt. Este cercetător superior la Discovery Institute’s Center for Science and Culture, a predat la Universitatea Marquette, la Universitatea Sfânta Maria (MN), la Colegiul Toma d ̓Aquino (CA) și la Universitatea Franciscană din Steubenville)

Citiți și:
Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și imoral
Un pas uriaș spre transumanism: apare primul procesor din lume realizat cu țesut cerebral uman

 

yogaesoteric
28 octombrie 2024