Decizia Suediei provoacă reacţii şi contra-reacţii
Gong suedez la actul
întâi în cazul Gregorian Bivolaru. Noi comenzi pentru actul doi
de Mihai Vasilescu şi Maria Nicola
S-a dat alarma! Azilul politic acordat de statul suedez lui Gregorian Bivolaru „ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea”, a declarat binevoitor după aflarea veştii Dan Lupaşcu, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Nu chiar pe toată lumea, am adăuga noi, ci doar pe arhitecţii imensei înscenări din cazurile MISA-Gregorian Bivolaru şi pe cei care au pus-o în practică. Pentru aceştia, decizia Suediei ar trebui să fie un serios semnal că este momentul să se oprească din fabricarea de dosare. Aşa cum ne-au obişnuit însă, ei au început deja să construiască noi scenarii pentru a-l incrimina pe Gregorian Bivolaru măcar în România. Este singura şansă să scape ei înşişi basma curată, după ce Suedia i-a oferit protecţie totală acestuia împotriva abuzurilor statului român.
De 21 de luni nu ne aude nimeni
De 21 de luni, yoghinii şcolii româneşti de yoga MISA reclamă abuzurile pe care le-au suferit din partea autorităţilor române. Nedreptăţile suferite de Gregorian Bivolaru, persecuţiile la care au fost supuşi sute de oameni în vânătoarea de vrăjitoare declanşată de autorităţile române împotriva mişcării yoghine, toate ne-au adus în stradă din nou şi din nou. Zeci de mitinguri, sute de plângeri, zeci de memorii, sute de audienţe, toate pentru a cere autorităţilor să declanşeze o anchetă. Vorbim despre fapte grave precum abuz în funcţie, tâlhărie, furt calificat, ameninţare, vătămare corporală, distrugere de bunuri, încercare de a determina mărturia mincinoasă.
Totuşi, până în momentul în care Suedia i-a acordat azil politic lui Gregorian Bivolaru, nimeni nu a fost dispus să ne audă. Parchetul General şi CSM-ul, în faţa cărora am protestat aproape în fiecare săptămână, s-au spălat pe mâini de fiecare dată sau ne-au făcut promisiuni pe care nu le-au respectat. Cu alte cuvinte până acum am fost purtaţi cu vorba de la o uşă la alta.
Înscenări securiste mereu în actualitate
Rădăcinile cazului Gregorian Bivolaru sunt adânci. Într-un interviu acordat postului de radio BBC pe data de 4 ianuarie, Gabriel Andreescu arată că ceea ce se petrece acum este identic cu comportamentul Securităţii din perioada în care Yoga era interzisă în România: “Într-unul din documentele Meditaţiei Transcedentale apare această solicitare. Citez: «În cazul numiţilor Bivolaru Gregorian, Mârţ Eugen şi Catrina Nicolae, [altcineva implicat acum în dosarul de trafic, adaugă Andreescu], împreună cu organele de Miliţie şi Procuratură se va acţiona pentru documentarea unor activităţi şi fapte de drept comun în vederea trimiterii acestora în justiţie». Este exact ceea ce vedem acum că se întâmplă. Există din păcate această conexiune a instituţiilor de dinainte de ‘89 şi instituţiile de astăzi”. Adică Securitatea a cerut construirea unor dosare penale pentru infracţiuni de drept comun lui Gregorian Bivolaru. Şi acelaşi lucru se petrece şi acum.
Consiliul Superior al Magistraturii a catadicsit să declanşeze o anchetă doar după ce un stat al Uniunii Europene a atras atenţia României că un cetăţean de-al ei „riscă să fie subiectul unor persecuţii severe din cauza convingerilor sale religioase.” Faptul că noi cerem o astfel de anchetă de 21 de luni şi ea se concretizează doar acum este o dovadă în plus că Suedia a luat decizia corectă în ceea ce îl priveşte pe Gregorian Bivolaru.
Dacă toţi cei care acum se arată puşi pe fapte mari ar fi demarat cercetările cerute de atâtea ori de MISA, în prezent România nu s-ar fi aflat în situaţia penibilă de a-şi repara în faţa Europei imaginea de ţară coruptă care încă tolerează mentalităţile comuniste şi recurge în continuare la practici revolute „securiste” şi metode de anchetă şi instrumentare a dosarelor de tip stalinist.
Un gând bun care n-a rezistat decât o zi
După primul impact la primirea veştii că Suedia a acordat azil lui Gregorian Bivolaru, CSM-ul se repliază. Se anunţă anchetarea nu a procurorilor care au fabricat dosarul, ci a Ministerului Justiţiei, care nu ar fi trimis corect cererea de extrădare.
Să nu credeţi că acum este cineva gata să îşi recunoască vreo vină. Adevăraţii responsabili doresc să îşi ascundă în continuare faptele, oferind doar un ţap ispăşitor pentru că „aşa dă bine” acum în faţa Uniunii Europene.
Neîntâmplător, Alecu Racoviceanu de la Gardianul (cunoscut nouă pentru neobosita-i înverşunare propagandistică şi pentru mulţimea de calomnii debitate în acest caz), fiind invitat la emisiunea Deschide Lumea de la Realitatea TV din 4 ianuarie, a fost primul care a arătat cu degetul spre Monica Macovei: “În primul rând trebuie să înţelegem un lucru. Ce anchetează CSM-ul? Pentru că din declaraţia domnului Dan Lupaşcu eu am înţeles că este anchetat şi modul în care a fost cerută extrădarea de către oamenii Monicăi Macovei”. Jurnalistul foloseşte intenţionat formularea manipulatoare “oamenii Monicăi Macovei” în loc să spună pur şi simplu procurorii sau judecătorii.
Acesta este doar începutul. Jocul continuă a doua zi cu un articol publicat în ziarul Averea şi semnat de Adina Anghelescu şi Răzvan Savaliuc, alţi doi veterani ai războiului mediatic plin de calomnii şi minciuni care a fost declanşat împotriva MISA şi a lui Gregorian Bivolaru. De data aceasta afirmaţiile făcute sunt mult mai grave, reprezentând calomnii şi acuzaţii foarte grave care sunt aduse unui ministru. Ei interpretează lucrurile astfel încât să pară că Monica Macovei a direcţionat intenţionat decizia justiţiei suedeze în favoarea lui Gregorian Bivolaru, prin neprezentarea probelor autorităţilor române în dosarul care a însoţit cererile de extrădare.
Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, este şi el în asentimentul celor care doresc mai degrabă sancţionarea incapacităţii de a-l găsi cu orice preţ vinovat pe Gregorian Bivolaru. Iată ce afirmaţii face el, fiind citat de Jurnalul naţional din 06 ianuarie: „mă întreb de ce nu am reuşit să trimitem toate elementele necesare, dovezile, toate aspectele care ţineau până la urma de justificarea solicitării respective”. Poate pentru că ele nu au existat şi nici nu există în realitate, ar fi un răspuns de bun simţ.
Într-un comunicat de presă dat de Ministerul Justiţiei se precizează foarte clar că România a trimis toate elementele solicitate de autorităţile suedeze şi prevăzute de lege. Iar în ceea ce priveşte probele trimise pentru a justifica eliberarea mandatelor de arestare pe numele lui Gregorian Bivolaru autorităţile suedeze au spus că sunt insuficiente. Adică au confirmat ceea ce şi noi am reclamat în repetate rânduri, că acele mandate de arestare au fost emise încălcând legea. Ministrul Justiţiei a replicat foarte plastic: „se aruncă pisica moartă în curtea Ministerului Justiţiei afirmând că noi n-am fi trimis toate actele necesare pentru extrădarea lui Bivolaru. Procurorii se simt cu musca pe căciula”.
S-a scos apoi de la naftalină un subiect care sensibilizează publicul: aşa-zisele victime ale MISA, care chipurile se tem acum pentru viaţa lor. Este o ocazie de a relua vechile refrene din martie 2004. Apare astfel pe scenă o figură nouă, Bogdan Vlad, care este prezentat acum drept “avocatul victimelor MISA”. Acesta nu este altul decât avocatul părinţilor Danei Crăescu, cei care şi-au sechestrat fiica în vârstă de 21 de ani şi au închis-o cu forţa, sănătoasă fiind, în spitalul de psihiatrie Nifon pentru a o “vindeca” de Yoga. Au reuşit doar să o intoxice cu un medicament atât de periculos încât Dana va fi marcată toată viaţa şi probabil îi va fi imposibil să devină mamă. Iar Dana Crăescu nu este decât una din victimele gravelor abuzuri comise în cazul MISA, împotriva yoghinilor, de către autorităţi şi societate. Victime reale de data aceasta, nu fabricate de procurori prin şantaj şi presiune.
A recunoaşte greşeala sau a persevera în greşeală?
În cazul anchetelor privind modul în care a fost gestionat cazul MISA-Gregorian Bivolaru există în prezent două linii.
Prima, cea firească, de bun simţ este dată chiar de ministrul justiţiei. În şedinţa de guvern din 5 ianuarie a cărei transcriere o regăsim pe site-ul ministerului, Monica Macovei a spus: “Haideţi să privim lucrurile în faţă, dacă s-a greşit, şi cred că s-a greşit, să vedem cine a greşit, de ce a greşit şi să sancţionăm, adică asta este reacţia normală a autorităţilor. Da? Este un caz izolat, s-a întâmplat, ne pare foarte rău, şi vrem să redresăm, în sensul că vrem să ştim exact ce s-a întâmplat şi să-i pedepsim pe cei care au greşit.”
A doua opţiune posibilă este cea a muşamalizării. Susţinătorii ei se străduiesc să creeze impresia că în realitate eşecul justiţiei române constă în faptul că l-a scăpat printre degete pe Gregorian Bivolaru. Ei cer să fie descoperiţi incompetenţii care au permis acest lucru. În această categorie intră recentele declaraţii ale lui Dan Lupaşcu, cercetările privind modul în care Gregorian Bivolaru a ieşit din ţară şi a ajuns în Suedia, culpabilizarea celor care au comis erori procedurale în 2004 astfel încât după marile eforturi făcute pentru înscenarea de la vama Nădlac, Gregorian Bivolaru nu a mai putut fi ţinut în arest. Din tot acest cocktail intuim că suntem pe pragul declanşării unei noi campanii mediatice anti-MISA.
“Am rămas fără obiectul muncii, scoateţi noi dosare!”
Decizia Suediei i-a întărâtat şi mai mult pe cei interesaţi să îl incrimineze cu orice preţ pe Gregorian Bivolaru. Trafic de carne vie, evaziune fiscală, terorism, antisemitism şi provocarea de infirmităţi fizice şi psihice unor cursanţi. Aşa sună noile direcţii de acţiune transmise prin intermediul ziarului Averea în data de 5 ianuarie.
În momentul eliberării din închisoarea suedeză, chiar cu o zi înainte ca Suedia să respingă cererea de extrădare, Gregorian Bivolaru a declarat într-o înregistrare difuzată ulterior de unele posturi de televiziune româneşti: “Sunt sigur că românii pun la cale o nouă înscenare pentru că este foarte uşor pentru cei care dau comenzi politice să construiască un nou dosar, să descopere mărturii false, să facă o nouă înscenare şi să ceară justiţiei suedeze din nou să mă închidă. Sunt sigur că românii lucrează la o astfel de înscenare. Poate au început să pregătească deja două noi dosare, veţi vedea, pentru că mă vor în România să mă distrugă”.
Înverşunarea şi reaua-voinţă a autorităţilor sunt evidente când vine vorba de Gregorian Bivolaru. Prima întrebare care a apărut în momentul anunţării azilului a fost cum poate să fie anulat acesta. În acelaşi mod, după respingerea cererii de extrădare, se căutau noi motive pentru a redeclanşa procedurile de extrădare.
În ciuda polemicilor difuzate în presă, Suedia nu va da curs niciodată vreunei cereri de extrădare formulate de statul român pentru Gregorian Bivolaru. Statutul de refugiat îi conferă acestuia protecţie.
Campania anti-MISA, încotro?
Artizanii campaniei anti-MISA nu se dau însă bătuţi. Cum vor continua putem afla din paginile ziarelor pe care ei le finanţează. Ziarul “Averea” atenţionează pe cei interesaţi că mai există nişte direcţii insuficient exploatate pentru a-l incrimina pe Gregorian Bivolaru: dosarul Extaz şi un alt dosar cu plângerile părinţilor unor foşti cursanţi “care au suferit infirmităţi fizice şi psihice, permanente sau temporare, în urma frecventării sectei şi se afla sub tratament psihiatric sau de altă natură”. La acestea se adaugă “un dosar susceptibil de acte de terorism” (cireaşa de pe tort) şi un fragment din rechizitoriul DIICOT în care se vorbeşte despre “manifestările antisemite şi anti-Holocaust ale sectei”.
Averea ajunge chiar până la a profera ameninţări: ”Cât priveşte lista multor alţi magistraţi care fac parte din MISA, sau au cochetat cu ashramurile sectei, nici o grijă. Va apărea si ea!”. Răzbunare puerilă, care aduce aminte de instigările proferate de Raj Tunaru în 2004 în Parlamentul României pentru “descoperirea tuturor magistraţilor, demnitarilor şi funcţionarilor de rang înalt implicaţi direct sau indirect în această mişcare ilegală de tip sectă şi începerea demersurilor legale pentru scoaterea MISA şi a altor secte similare în afara legii, în procedura de urgenţă”.
Sorin Roşca Stănescu, cel care patronează cele trei ziare campioane în campania anti-MISA (Ziua, Gardianul şi Averea), scrie un editorial în care plin de ipocrizie trage un semnal de alarmă asupra încălcării prezumţiei de nevinovăţie în cazul lui Gregorian Bivolaru, în timp ce el însuşi continuă să afirme: “Guru a scăpat basma curată[…] chiar dacă, în realitate, a săvârşit sau ar fi săvârşit faptele pentru care l-au anchetat autorităţile române”.
Oricât s-ar strădui acum toţi cei asemenea lui Roşca Stănescu să joace plini de neruşinare cartea sincerităţii nu îi va ajuta cu nimic pentru a-şi repara imaginea şi credibilitatea. Tot mai mulţi oameni şi-au dat seama că au fost manipulaţi şi minţiţi în faţă în ceea ce priveşte acest caz. Poate doar recunoaşterea publică a greşelilor comise ar mai putea repara ceva. Suedezii au dat gongul final într-o piesă care ar fi trebuit să aibe un singur act pentru a nu deveni ridicolă.
Citiţi şi:
Sinteza abuzurilor autorităţilor române asupra lui Gregorian Bivolaru
Internaţionalizarea cazului MISA provoacă reacţii violente
Gabriel Andreescu, despre obţinerea azilului politic de către mentorul MISA, Gregorian Bivolaru
Declaraţiile Mădălinei Dumitru despre tratamentul la care a fost supusă de autorităţi
Victimă versus torţionar: Interogatorii privite prin ochii victimelor. Amploarea ilegalităţilor şi abuzurilor procurorilor la adresa yoghinilor depăşeşte orice imaginaţie
6 ianuarie
yogaesoteric
?>
?>
?>
?>