Declinul familiei, declinul Europei

Tema ne-a fost inspirată de un dosar publicat pe 25 iulie 2014 în ziarul britanic The Guardian: „Marriage falls out of favor for young Europeans as austerity and apathy bite” („Căsătoria scade în popularitate printre tinerii europeni pe măsură ce aceştia se lasă afectaţi de austeritate şi apatie”)

Din 2006 am atenţionat mereu că experimentele sociale moderne privind căsătoria şi familia promovate în numele „drepturilor omului” vor duce inevitabil la declinul instituţiei căsătoriei şi familiei. Din nefericire, am avut dreptate. Tot mai frecvente sunt ştirile, studiile şi sondajele de opinie care confirmă ceea ce atât noi cât şi alţii am prezis cu ani în urmă. Începând cu 1989, societatea a început să experimenteze „parteneriatele civile”, în acel an Danemarca legalizând pentru prima dată în istorie concubinajul heterosexual şi homosexual. Parteneriatele civile au dat astfel oportunitatea tinerilor să opteze pentru un cadru de convieţuire socială străin căsătoriei, şi au făcut-o. Începând cu 2002, societatea a început să experimenteze „căsătoriile” unisex, Canada devenind prima ţară din lume care le-a legalizat şi le-a declarat un „drept al omului”. Olanda a făcut la fel, Belgia la fel, Scandinavia (cu excepţia Finlandei) la fel, aşa cum după ele au făcut şi alte ţări europene, ultimele fiind Marea Britanie şi Franţa socialistă în 2013.

Şi, tot din 2002, oameni de bună credinţă, organizaţii pro-familie şi pro-viaţă din Europa şi restul lumii au început să atenţioneze că legiferarea de structuri sociale paralele cu căsătoria şi familia naturală va avea consecinţe negative şi de lungă durată pentru societatea occidentală. Noi ne-am alăturat acestor voci în 2006. Argumentele noastre şi ale altora în favoarea prudenţei au fost respinse, cei care le-au propus fiind etichetaţi ca „bigoţi”, „intoleranţi”, „depăşiţi”, sau „nu în pas cu istoria”. Iată, însă, că tot mai multe articole şi studii apar, atât în Europa occidentală, cât şi în Statele Unite, care indică o tendinţă foarte îngrijorătoare: numărul persoanelor căsătorite este în scădere, numărul tinerilor care se căsătoresc e în scădere, numărul copiilor născuţi şi crescuţi în familii monoparentale e în creştere, cheltuielile publice pentru sprijinul lor sunt în creştere şi încrederea tinerilor în cea mai importantă instituţie socială, familia şi căsătoria, a ajuns la o limită minimă nemaiîntâlnită până acum. Despre ce e vorba?

The Guardian ne informează

Conform articolului din The Guardian, apatia tinerilor europeni faţă de căsătorie şi familie este îngrijorător de ridicată. Majoritatea tinerilor europeni nu vor să audă de familie ori căsătorie. Articolul descrie în mod special apatia faţă de căsătorie şi familie a tinerilor din Italia, Franţa, Polonia, Spania şi Grecia.

În Italia anului 2013, au fost încheiate mai puţin de 200.000 de căsătorii, numărul cel mai scăzut din ultimii 100 de ani. În ultimii zece ani, numărul căsătoriilor a scăzut cu 24% şi cu 50% în raport cu 1965. În 2013, rata căsătoriilor italiene a fost de 3,3 la 1.000 de persoane. În 2003 era de 4,6 la 1.000 de persoane. Experţii italieni atribuie declinul numărului de noi căsătorii schimbărilor „culturale” care au avut loc în Italia ultimelor decade. Tinerii au devenit mai puţin interesaţi de religie şi tradiţie şi mulţi preferă să trăiască în concubinaj decât căsătoriţi. Motivaţia economică însă e şi ea prezentă, tinerii spunând că nu au o situaţie financiară propice pentru formarea unei familii ori ca să aibă copii. Din această cauză, mulţi tineri locuiesc cu părinţii. Statisticile europene arată că aproape jumătate dintre tinerii europeni între 18 şi 30 de ani încă locuiesc cu părinţii. Lipsa căsătoriilor înseamnă lipsa copiilor şi declinul demografic al Europei.

În Spania, vârsta medie a bărbaţilor care încă se căsătoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicată decît în anii ’80. Gândirea seculară devine şi ea tot mai influentă la tinerii spanioli, mulţi respingând căsătoria pentru că e o instituţie „patriarhală” incompatibilă cu egalitatea între sexe şi libertatea sexuală.

În Franţa, indică sociologii francezi, un factor care a cauzat scăderea numărului căsătoriilor a fost legalizarea parteneriatelor civile. Numite „pacs” (adică „pacte civil de solidarite”), ele sunt foarte populare în rândul tinerilor francezi. Au fost introduse în 1999, iar în 2013, la fiecare trei căsătorii tradiţionale s-au încheiat două parteneriate civile (pacs). Doar o „fracţiune”  a celor care formează „pacs” se căsătoresc ulterior. Cei care formează parteneriate civile resping căsătoria tradiţională, pentru că nu sunt interesaţi de obligaţiile şi responsabilităţile aferente căsătoriei tradiţionale: monogamia, viaţa de cuplu, loialitatea. Parteneriatele civile sunt suficiente pentru scopul principal şi aproape exclusiv al partenerilor: impozitele pe cuplu sunt mai mici decât pe persoanele necăsătorite.

Situaţia e la fel de sinistră şi în Grecia, informează sociologii greci. Mai mult de 60% dintre tinerii greci sunt fără slujbe, cea mai ridicată rată de şomaj în rîndul tinerilor din Uniunea Europeană. O altă cauză a declinului căsătoriei este mentalitatea nouă a tinerilor, care preferă o viaţă fără obligaţii ori responsabilităţi pentru o altă persoană din viaţa lor, cum ar fi soţul ori soţia, ori responsabilitatea de a aduce pe lume şi creşte copii.

Şi Polonia catolică şi tradiţională a fost afectată de trendul european anti-căsătorie. În anul 2013, numărul căsătoriilor în Polonia a fost cel mai redus din 1945 încoace. În Polonia, 43% dintre tinerii între 25 şi 34 de ani încă locuiesc cu părinţii. Asta, remarcă un sociolog polonez, reflectă atitudinea tinerilor polonezi: „independenţă fără responsabilitate”. Consecinţele sunt palpabile: numărul copiilor născuţi de tinerele necăsătorite e de 21% din totalul copiilor născuţi în Polonia în anul 2013. Un lucru surprinzător, adaugă The Guardian, considerând că 95% dintre polonezi sunt catolici. Pentru mulţi tineri polonezi căsătoria nu mai e un „obiectiv de viaţă”.

La fel şi în Australia

Dezintegrarea familiei cauzează pierderi economiei australiene de peste 14 miliarde de dolari anual. Acestea sunt fonduri publice alocate pentru cheltuielile de judecată şi asistenţă pentru familiile dezintegrate. Anual statul australian plăteşte, în medie, 1.100 de dolari fiecărei familii în criză. Suma aceasta implică consiliere ori plata chiriilor. Recent, statul australian a anunţat că va demara o politică socială de prevenire a crizelor în familii ori a dezintegrării lor, inclusiv strategii pentru diminuarea ratei divorţului. Fiecare divorţ cauzează o pierdere de 100.000 de dolari, o sumă care creşte exponenţial, considerând că anual 50.000 de australieni divorţează. În plus, statul australian intenţionează să emită bonuri de 200 de dolari anual pentru consiliere premaritală fiecărui cuplu care intenţionează să se căsătorească.

Declinul căsătoriilor în America

Ironic, tot pe 25 iulie 2014, revista americană Time a publicat şi ea un dosar privind declinul căsătoriilor în America, în special în rândul tinerilor. Un sondaj de opinie efectuat pe 1.000 de tineri născuţi după 1980 reflectă confuzia privind căsătoria şi viaţa de familie, pe de o parte, cât şi măsura în care au fost afectaţi în gândirea lor privind căsătoria de teoriile „moderne” privind instituţia căsătoriei pe care le învaţă în şcoală. 43% dintre ei cred că e potrivit ca, înainte de căsătorie, cuplul să primească o licenţă de „convieţuire” de doi ani după care să decidă dacă vor sau nu să se căsătorească. 33% cred că e potrivit ca licenţele de căsătorie să fie emise pe perioade specifice de timp, şi limitate în timp, asemenea împrumuturilor la bancă: pe 5, 7, 10 sau 30 de ani, după care termenii căsătoriei să poată fi „renegociaţi”. 21% cred că soluţia ar fi ca după 8 ani soţilor să li se permită să-şi aleagă un nou soţ, fără consecinţe. 10% cred că societatea ar trebui să le acorde dreptul la „parteneri multipli” pe durata căsătoriei. În fine, 40% cred că e oportună abolirea căsătoriilor „pe viaţă”.

Consecinţe

Oare ştiu aceşti tineri ce pericole îi aşteaptă? Ori consecinţele acestor idei dacă sunt puse în aplicare? Fără îndoială evoluţiile recente în doctrină şi gândirea socială a Europei şi Americii sunt în primul rând de blamat pentru declinul căsătoriei în Europa şi America. E lucrul acesta unul bun? Nicio persoană raţională nu poate spune că e. Fără familii şi căsătorie o societate degenerează, mai devreme sau mai târziu, în haos social. Instituţia familiei creează şi menţine ordinea socială în societate.

De ani de zile suntem pur şi simplu bombardaţi cu noţiunea de familii multiple, adică „mai multe şi variate forme de familie”. Ideea asta poate fi fluturată fără sfârşit, dar realitatea nu poate fi ignorată, pentru că e doar una: nu toate „formele de familie” sunt, în realitate, egale şi nu toate au acelaşi impact social. Căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu au nicio utilitate socială. La fel parteneriatele civile. Nici căsătoriile homosexuale, nici parteneriatele civile nu duc la coeziunea socială generată de căsătoria tradiţională. Singura „formă de familie” dovedită a fi utilă societăţii de-a lungul mileniilor a fost, este şi va rămâne familia naturală constituită dintr-un barbat şi o femeie şi copii.

Sursa: Alianța Familiilor din România  

Citiți și:
Bizara impunere în forţă a homosexualilor
Suedia – un paradis sau un iad?
 

yogaesoteric
3 august 2015