Dedolarizarea merge ceas
În ciuda forțărilor lui Trump, în ciuda amenințărilor mai mult sau mai puțin transparente, dedolarizarea merge înainte. Ceea ce vedeți atașat este un grafic din Financial Times care arată evoluția deținerilor externe de datorie americană.

Pe primul loc se află acum Japonia dar, după cum vedeți din grafic, după ce între 2010 și 2021 a suplinit ieșirile treptate ale Chinei de pe aceste instrumente, a început și ea să se arunce de pe titlurile americane. La momentul actual, Japonia deține datorie americană în valoare de 1,1 trilioane $. Și semnalele arată că va coborî destul de repede sub pragul critic de 1 trilion.
Pe locul 2, într-un mod șocant, ajunge Marea Britanie. Știți cum e asta? Exact cum ați afla că un muncitor bețiv, care lucrează ca necalificat într-o firmă jerpelită, ar ajunge al doilea acționar ca mărime al celei mai mari bănci din țară. După cum limpede se vede din grafic, UK a supt tot ce a deversat China, într-o acțiune menită să păstreze lichiditatea titlurilor americane.
Locul trei e ocupat acum de China care, în zece ani, și-a înjumătățit deținerile de datorie americană. Iar semnalele care sosesc sunt de accelerare a ieșirii, pe fondul micșorării vizibile a cifrei de afaceri cu SUA.
Ei bine, fake-ul așa-zisului „internaționalism” al dolarului abia acum începe să se vadă transparent. Locul patru este ocupat de ……. Insulele Cayman, iar pe cinci se află ……. Luxemburg. Împreună, cele două „puteri” dețin un trilion de dolari. Te și crucești când vezi doi chihuahua cățărați la masa dulăilor fioroși, unde, atenție!, stau aproape de capul mesei.
În mare, situația arată deplin falsitatea în care se adâncește sistemul dolaro-centric. Dar, pentru a adăuga greutate expunerii, vă voi mai spune că doar 24% din datoria americană este deținută de parteneri externi, în total vreo 9 trilioane $. Restul datoriei este deținută de FED și agenții guvernamentale americane. În condițiile în care SUA era o superputere economică, scamatoriile de acest tip mergeau. Adică pe vremea în care aveau 60% din PIB-ul mondial. Acum însă SUA mai au 14% (după unele surse chiar mai puțin), în timp ce China defilează spre 50%! În aceste condiții e logic că toată construcția ta cu împrumuturi luate de la propria Bancă Centrală sau din propriul buzunar, reprezentat de agențiile guvernamentale, nu face altceva decât să expună o schemă precară și rudimentară, similară celei a lui Mugabe. Și care nu are cum să se termine altfel decât cu o contracție bruscă, resimțită exact ca o scatoalcă pe care o încasează golanul clasei de la golanul școlii atunci când acesta vrea să-i arate unde-i este locul.
E necesar acum să înțelegem – deoarece e foarte interesant – ce face China cu dolarii pe care-i primește în urma vânzării de datorie americană? Se știe că nu prea are ce face cu ei, întrucât din comerțul cu SUA rezultă oricum o masă excedentară de dolari. Uite-așa ajungem la un comerț foarte interesant desfășurat prin proxy.
China este cel mai mare cumpărător de ……. aur rusesc. Dimensiunea exactă a cantităților cumpărate nu este cunoscută. Ceea ce se știe este că, pe căi complet obscure, China cumpără aproape tot aurul produs de Rusia. Plata acestuia se face, teoretic, în yuani. Însă, în realitate, valuta ajunge în tot felul de firme chinezești aparținând ……. Federației Ruse. De exemplu, pentru a-și accelera și securiza producția suverană de cip-uri, Rusia și-a deschis fabrici în China. Aceste fabrici beneficiază de tehnologie de ultimă oră, de know-how actualizat și astfel, producția de acolo este exportată în Rusia, fără teamă de sancțiuni. Chiar dacă ar fi sancționate, acele entități nu ar fi lovite deloc, întrucât ele desfășoară un comerț exclusiv cu Rusia, prin intermediul rublei sau al yuanului. În cazul în care sunt sancționate, valutele lor se evaporă în conturile unor „parteneri” care sunt, de asemenea, tot firme acoperite ale Rusiei.
Mai mult, există o serie de companii de apărare care s-au deschis în China. Acestea vin cu design rusesc și produc arme în cooperare cu China, beneficiind de capacitatea de scalare a Chinei. Beneficiul, în primul rând, este al Rusiei, dar și China are de câștigat prin faptul că forța sa de muncă se specializează într-un domeniu sensibil și cu mare importanță în viitorul apropiat.
Ce se cuvine înțeles din ceea ce am spus până acum? În mod evident, că dolarul se află la sfârșitul vieții sale. Însă aceasta nu înseamnă că pentru a te salva e nevoie să-ți muți banii din dolari sau valutele asociate în yuani. Singura investiție pe care-o poți face este aceea de a-ți muta banii în deținerea unui proces de producție și în know-how. Dar despre subiect probabil vom discuta ceva mai mult din toamnă.
Autor: Dan Diaconu
Citiți și:
Slăbiciunile sudului global
De-dolarizarea a fost întotdeauna mai mult un slogan politic
yogaesoteric
29 iulie 2025