Delir paranoic

Verificarea vârstei prin mijloace impuse de stat, care vizează obligarea tuturor utilizatorilor de rețele de comunicare virtuală să se identifice, este contrară legislației europene, în special RGPD.

Și iată-ne din nou într-o criză majoră de delir paranoic. Emmanuel Macron: „Împreună cu Grecia, Spania, Cipru, Slovenia și Danemarca, putem impune platformelor”……. Din câte știm, Uniunea Europeană are 27 de țări, nu 6.

Macron minte. Nici Digital Service Act (DSA), nici Digital Markets Acts (DMA) nu permit obligarea platformelor să verifice vârsta utilizatorilor prin mijloace impuse de stat. Nu există nicio directivă în acest sens. Tot ce impune DSA este ca platformele să pună în aplicare măsuri „adecvate și proporționale” pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a vieții private și a siguranței minorilor (articolul 26), în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD).

Ceea ce încearcă să impună această bandă de incompetenți este, în mod indirect, verificarea identității tuturor utilizatorilor, ceea ce ar fi ilegal, deoarece echivalează cu o supraveghere în masă generalizată.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a anulat în 2014 întreaga directivă privind păstrarea datelor (Data Retention Directive 2006/24). Din 2020, Franța a fost condamnată în mod sistematic de CJUE pentru cerințele sale de păstrare a datelor.

În decizia sa din 6 octombrie 2020, CJUE a hotărât că regimurile naționale de colectare sau păstrare în masă a datelor de telecomunicații (Regatul Unit, Franța, Belgia) este necesar să respecte legislația europeană, chiar și în materie de securitate națională. Judecătorii au precizat că o lege națională care obligă un furnizor de comunicații să prelucreze date privind traficul sau localizarea în mod general și nediferențiat este incompatibilă cu dreptul UE. Obligarea utilizatorilor platformelor să se identifice printr-un mijloc furnizat de stat la fiecare utilizare este, prin urmare, ilegală, deoarece aceste date vor fi păstrate.

Nimeni nu poate impune verificarea vârstei minorilor, deoarece RGPD stipulează că deschiderea unui cont și utilizarea rețelelor de comunicare virtuală de către minorii cu vârsta sub 16 ani este responsabilitatea părinților și numai a părinților. Până la proba contrarie, autoritatea parentală nu ține niciodată de stat, chiar și atunci când este retrasă părinților prin hotărâre judecătorească și încredințată unui tutore. Și cunoaștem realitatea foarte sumbră a protecției copiilor.

În temeiul DSA și al RGPD, o platformă este necesar să protejeze minorii și să respecte vârsta minimă (de exemplu, 13, 15 sau 16 ani, în funcție de țară) numită „consimțământ digital”.

Prin urmare, poate utiliza o verificare „proporțională” a vârstei, cum ar fi:

• o autodeclarație (solicitarea datei de naștere);
• o analiză a imaginii (verificare facială aproximativă, fără stocarea datelor biometrice);
• sau o verificare prin intermediul părinților care confirmă vârsta fără a partaja alte date.

Dar nu poate:

• solicita o copie a unui act de identitate – deci prezentarea unei identități digitale;
• păstra aceste date mai mult timp decât este necesar pentru verificarea vârstei.

„Liderii” noștri europeni se împotmolesc în injuncțiile lor contradictorii, într-o stare care poate fi calificată doar ca psihoză, atât de distorsionată este percepția lor asupra realității. Ei nu înțeleg implicațiile juridice și tehnice a ceea ce încearcă să impună pentru a controla ceea ce nu poate fi controlat – în afară de justiția a posteriori – libertatea de exprimare. Sunt îngroziți de mijloacele de organizare pe care rețelele de comunicare virtuală le pun la dispoziția populației. Detestă orice formă de inteligență colectivă care le subminează „narațiunile”, adică minciunile lor.

Am arătat deja incompatibilitatea verificării vârstei minorilor cu RGPD și autoritatea părintească. Recent am avut un alt exemplu cu ChatControl, o măsură extrem de liberticidă care vizează controlul tuturor comunicațiilor înainte de criptare direct pe dispozitive: telefoane, tablete, computere – sub pretextul fals al luptei împotriva pedofiliei și crimei organizate.

De mult timp, producătorii și consumatorii de pornografie infantilă nu mai schimbă fișiere, ci arhive criptate, iar aceasta se petrece în principal pe dark web, nu pe mesageria de pe telefoanele mobile. De mult timp, adevărata, marea crimă organizată nu mai folosește servicii de comunicare criptată „off-the-shelf” de tip Encrochat, ci și-a dezvoltat propriile infrastructuri de comunicații securizate, deoarece are mijloacele de a plăti sume exorbitante unor mici genii ale informaticii.

ChatControl nu a fost votat în Parlamentul European, deși era prioritatea absolută a președinției daneze. De ce? Pentru că este incompatibil cu RGPD și identitatea digitală, pentru că prevede, la cererea nebunilor de la Europol, ca toate sistemele și dispozitivele să dispună de back doors, uși ascunse, care să permită serviciilor de poliție să descifreze datele criptate pe dispozitiv sau de la distanță!

Și asta fără a lua în calcul legislațiile și curțile constituționale naționale – nu toată lumea din Europa dispune de un Consiliu constituțional care se ocupă de politică, nu de drept. Curtea Constituțională germană a pronunțat în august anul trecut o hotărâre care interzice în mod formal utilizarea oricărui mijloc de supraveghere intruziv, cu excepția cazurilor în care există o cerere judiciară pentru infracțiuni și delicte pasibile de pedepse cu închisoarea de peste 3 ani, și care consolidează în mod semnificativ protecția vieții private în domeniul digital. ChatControl este, așadar, o imposibilitate constituțională în Germania și, prin urmare, în Europa.

O identitate digitală este mult mai ușor de falsificat sau de contrafăcut decât o identitate „pe hârtie”. Așadar, adăugăm la aceasta vulnerabilități enorme! De îndată ce există o ușă din spate, oricine o cunoaște o poate folosi. De îndată ce secretul corespondenței – care este un drept fundamental garantat de Declarația universală a drepturilor omului – nu mai este garantat de o criptare puternică, nu mai există securitate în comunicațiile electronice.

ChatControl ar însemna distrugerea întregii industrii digitale europene, ale cărei produse și servicii nu ar mai fi cumpărate de nimeni în lume, din cauza vulnerabilităților enorme de securitate impuse de reglementări.

În mod clar, identitatea digitală este incompatibilă din punct de vedere juridic cu RGPD; ChatControl este incompatibil din punct de vedere juridic cu RGPD și din punct de vedere tehnic cu identitatea digitală.

Iată ce pun la cale geniile noastre elitiste: un nou mecanism inutil de complicat, inaplicabil, ineficient, care va adăuga un strat de ruine pe întregul continent. Ca și DSA.

Thomas Fazi și autorul acestor rânduri își încheie raportul privind Twitter Files France astfel:

„Elitele europene se află într-o capcană: pe de o parte, o ideologie globalistă rigidă, eronată și depășită, care plasează Europa în centrul lumii; pe de altă parte, o dependență învechită, care datează din perioada Războiului Rece, de controlul opiniei publice prin mass-media și o încercare obstinată de a reproduce acest model cu ajutorul mass-media digitale. Televiziunea, pe care elitele o consideră domeniul lor privat, nu mai are aproape niciun public.

Elita franceză, impregnată de aroganță tehnocratică, se agață de convingerea că vorbele sale au puterea de a influența. Străină de experiența cetățenilor obișnuiți, ea privilegiază modelele abstracte în detrimentul adevărurilor tangibile. Extinzând controlul statului asupra tuturor aspectelor vieții sociale – prin reglementare, menținerea ordinii și aplicarea legii –, elitele se străduiesc să supună societatea propriilor nevoi. Ca un șef de clasă răuvoitor, establishmentul încearcă să demonteze contraputerile – oponenții politici, justiția imparțială, jurnalismul independent, mișcările populare – pentru a se proteja de orice responsabilitate pentru haosul pe care l-a semănat (…….)

Prin însăși natura lor, birocrațiile caută să se păstreze și să crească, în timp ce elitele se agață de privilegiile lor. Acest aspect prezice o escaladare a represiunii instituționale și judiciare a libertății de exprimare în viitorul foarte apropiat. Perspectivele pentru libertatea de exprimare sunt sumbre. Cu toate acestea, elitele conducătoare învechite și instituțiile pe care le conduc ar putea să nu facă față forței telurice a progresului tehnic.

Între timp, ar fi bine să ținem cont de avertismentul lui Primo Levi: «Monștrii există, dar sunt prea puțini pentru a fi cu adevărat periculoși; mult mai periculoși sunt oamenii obișnuiți, funcționarii care cred și se supun fără să pună întrebări». În Franța, funcționarii sunt numeroși.”

Autor: Pascal Clérotte

Citiți și:
Cenzura, ca libertate de exprimare în Uniunea Europeană!
Mesajul lui Pavel Durov, fondatorul Telegram, către lume, de ziua lui: „Generația noastră nu mai are mult timp la dispoziție pentru a salva internetul liber. Nu mai am timp. Nu mai avem timp”

 

yogaesoteric
4 noiembrie 2025