Demontarea culturii războiului. Cum militarizarea ne modelează viața de zi cu zi
Trăim vremuri tulburi, în care comunicatorii tradiționali (mainstream media) vor să ne facă să credem că lumea se află într-o stare de război permanent. Chiar și atunci când ne plimbăm liniștiți în natură, telefonul ne furnizează neîncetat imagini cu bombardamente. Canalele de știri și politicienii ne avertizează constant cu privire la un nou pericol iminent.
Acesta este modul în care se construiește cultura războiului. Timp de peste două decenii, complexul militar-industrial a făcut eforturi susținute pentru a se integra în conștiința noastră. Suntem împinși să credem că armata există pentru a ne apăra și pentru a menține pacea – ministerele apărării și forțele ONU de menținere a păcii mascând adevăratele lor operațiuni. În Statele Unite, fiecare stat este acum integrat în această mașinărie militară, cu fabrici de armament pe care politicienii le promovează cu mândrie pentru că sunt „bune creatoare de locuri de muncă”. Hollywood-ul glorifică armata, prezentând în mod obișnuit soldații drept eroi naționali.
NATO și-a încheiat „cu succes” summitul-ul recent, obținând de la membrii săi un angajament de cheltuieli militare de 5% din PIB.
Italia a adoptat o nouă lege care extinde puterile poliției și armatei pentru a reprima așa-numiții protestatari „răi”.
Cultura militară este profund înrădăcinată în politică. Mulți politicieni sprijină în mod deschis, se implică sau fac parte din sistemul militar. Instituțiile religioase își oferă, de asemenea, sprijinul pentru formațiunile militare, clerul și adepții lor fiind în serviciu activ. Educația a fost, de asemenea, militarizată – recrutorii din armată vizitează școlile, ofițerii țin prelegeri la universități, iar cercetătorii își dedică întreaga carieră studierii în detaliu a războaielor. În SUA, Departamentul Apărării (DOD) și instituțiile de învățământ superior au o relație simbiotică de lungă durată, DOD finanțând cercetări academice semnificative în domenii precum inteligența artificială, armele autonome și informatica avansată pentru a răspunde provocărilor de securitate națională.
Industria tehnologică este pe deplin implicată în dezvoltarea militară, construind drone și sisteme de supraveghere alimentate cu inteligență artificială. Instituțiile științifice au dezvoltat bomba atomică sub semnul „descurajării” (atacurilor din partea unor inamici reali sau fabricați). Autoritățile locale desfășoară forțe de poliție de tip militar pe străzile orașelor, împotriva propriilor cetățeni. Chiar și cartelurile de droguri au adoptat strategii militare de expansiune, iar unele mișcări politice mențin ramuri armate. Dacă vă întrebați cum s-a ajuns la catastrofa actuală din Israel și Palestina, răspunsul este simplu: Israelul este o societate militarizată. Serviciul militar este obligatoriu – 32 de luni pentru bărbați și 24 de luni pentru femei, urmate de ani de serviciu în rezervă. Armata nu este doar o structură; este cultura care modelează întregul stat.
Îi sărbătorim pe acești oameni ca pe niște eroi care fac „sacrificiul suprem” – dar rareori dedicăm o zi pentru a-i onora pe profesori, asistente medicale, doctori sau fermieri.
Există o ironie profundă în faptul că guvernele de astăzi alocă bugete practic nelimitate cheltuielilor militare, dar nu oferă fonduri semnificative pentru dezvoltarea nonviolenței. Nu există mari investiții, programe naționale, ministere dedicate păcii, promovării reconcilierii sau cultivării nonviolenței în viața de zi cu zi. Comparați această situație cu Renașterea europeană – o revoluție culturală finanțată cu generozitate de regi și conducători care, în ciuda propriilor contradicții, au investit masiv în artă, știință și filosofie. Ei au recunoscut, cel puțin în parte, puterea culturii de a modela civilizația. Astăzi, investim trilioane în perfecționarea armelor, dar nu investim aproape nimic în crearea condițiilor pentru un viitor nonviolent. Această absență a interesului pentru pace nu este accidentală – ea reflectă prioritățile unui sistem dependent de conflict.
Războaiele nu izbucnesc fără motiv. Ele sunt fabricate. Ele nu pot fi oprite numai prin discursuri sterile în care se îndeamnă către pace. Este necesar să desființăm cultura războiului înrădăcinată în orașele, familiile și cartierele noastre. Să nu mai susținem politicienii care propun soluții armate. Să cerem închiderea bazelor militare. Să transformăm academiile militare în școli ale nonviolenței și păcii. Să redirecționăm banii din impozite de la bugetele militare către servicii sociale vitale precum locuințe, infrastructură, sănătate și educație.
Războaiele sunt metastazele unei dependențe globale de violență – un cancer cultural pe care este necesar să îl confruntăm și să îl vindecăm.
Notă: În acest context, merită menționat exemplul minunat al statului Costa Rica. Aici, politicienii au decis să elimine complet armata încă din 1948 și au făcut această mențiune explicită în Constituția care este valabilă din 1949. În schimb, țara investește în conservarea naturii, în educația și bunăstarea cetățenilor săi, în comerț și turism, în studii orientate către menținerea păcii pe termen lung.
Citiți și:
Lumea este necesar să fie condusă de oameni sănătoși
Provocarea Armaghedonului: Elitele occidentale au nevoie de un război nuclear pentru a masca colapsul financiar iminent
Bioetica în vremuri de război
yogaesoteric
20 iulie 2025
Also available in:
English