Deși ard spitalele unele după altele, nimeni nu mai protestează și nu mai dărâmă guverne în stradă. La București e liniște. Binele a învins

Ironia sorții este cruntă. O mișcare s-a suit pe cadavrele celor de la Colectiv, zbierând sinistru și diversionist că vrea spitale, nu catedrale, și a reușit prin presiunea străzii să dea jos un guvern ales democratic, chiar dacă vinovăția lui Victor Ponta pentru tragedia de la Colectiv n-a fost niciodată demonstrată legal și chiar dacă cel puțin jumătate din vina pentru acea tragedie le-a aparținut unor tineri antreprenori și artiști lacomi și / sau iresponsabili.

Dar, desigur, Victor Ponta era un simbol al corupției. În schimb, Cîțu, cel care și-a pierdut licența de bancher pentru un atac banksteresc la adresa monedei naționale, este un simbol al purității morale și al eficienței. În fine, mișcarea respectivă a ajuns în sfârșit la putere. Rezultatul? De luni de zile ard spitalele, adică instituții publice aflate exclusiv în grija autorităților publice. N-au ars doar „Matei Balș” și Spitalul din Piatra Neamț, a ars și Socola, la Iași, unde a murit un pacient de la Psihiatrie, și au mai fost incendii și la Cluj, și la Timișoara, dar fără victime. Probabil pentru că – ironic, nu? – ne-a păzit Dumnezeu.

Am auzit și eu vorba asta printre tefeliști pe vremea ciumei roșii: „eu în spital de stat nu calc nici mort”. Mi se păreau niște exagerări tefeliste, în condițiile în care pe vremea ciumei roșii soția s-a operat de două ori la stat și a ieșit din spital perfect sănătoasă. Dar iată că am ajuns și eu la vorba lor, taman când au ajuns ei la putere. Iarăși, ironic.

De la o vreme, parcă și mie mi-e mai frică de spital decât de boală. Și evident, deși ard spitalele unele după altele, nimeni nu mai protestează și nu mai dărâmă guverne în stradă. La București e liniște. Binele a învins.