Despre api-fito-terapie în scleroza multiplă. Pacienții cu scleroză multiplă au șanse pentru o viață normală
Ce este scleroza multiplă (SM) știe deja prea multă lume, din nefericire. Tot mai multă lume, tot mai tânără lume. Și este nefiresc pentru ființa umană ce trăiește într-o societate considerată modernă și avansată.
Într-un articol publicat de ActiveNews, pe care îl redăm în continuare, Gabriel Silviu Aoșan abordează subiectul sclerozei multiple. De ce? Fiindcă tratez pacienți cu SM din 2003. Cu începere din 2005 am făcut mai multe prezentări despre api-fito-terapia în SM, pe cazuri clinice, grupuri de pacienți, asocieri între SM și alte patologii, apoi un studiu clinic pe 33 de pacienți, pentru conferințe internaționale de apiterapie din mai multe țări: Germania, Franța, Slovenia, China, Turcia, Spania, Grecia, Ucraina, Japonia, Austria, Italia, Australia și desigur România – precizează autorul.
Pacienții cu SM au nevoie și au dreptul să știe că au șanse să ducă o viață normală, că celulele creierului se regenerează ca și alte celule din trupul nostru, că există remedii care stimulează această refacere, precum și multe alte lucruri de folos în situația nedorită prin care trec. Și toți oamenii ar trebui să știe cum să trăiască pentru a evita asemenea probleme de sănătate.
Denumirea de scleroză multiplă este sinonimă cu scleroza în plăci și leuconevraxita. Aș prefera să numesc condiție demielinizantă starea persoanei care prezintă demielinizări, întrucât sunt și oameni cărora li se descoperă la RMN unele imagini de demielinizare, fără ca să prezinte elemente clinice de boală. Evident, aceștia nu pot fi numiți bolnavi, dar au nevoie să acorde atenție fenomenului demielinizant care este prezent în corpul lor, respectiv în sistemul nervos. Adică nu este cazul să aștepte ca problema să evolueze până vor apărea simptome, căci atunci va fi mai greu de tratat. Mai bine să ia măsuri imediate.
Pentru cei care totuși nu cunosc, scleroza multiplă este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos central, care duce la paralizie progresivă. Substratul histopatologic este degenerarea celulelor numite oligodendrocite, care în mod normal formează teaca de mielină din jurul axonilor neuronali.
Schițe: teaca de mielină normală
Reamintim că principalele celule din țesutul nervos sunt neuronii, oligodendrocitele și astrocitele. Când teaca de mielină se distruge prin degradarea celulelor formatoare, impulsurile nervoase nu se mai transmit corect, așa că se instalează variate simptome, între care paralizia este cea mai temută. Se întâlnesc mai frecvent tulburări senzoriale precum parestezii (senzații supra-adăugate, gen furnicături, înțepături etc.) sau hipoestezie (scăderea sensibilității pe una sau mai multe direcții), tulburări vizuale, sfincteriene, astenie.
Cauza sclerozei multiple încă nu a fost elucidată în medicină. S-au emis mai multe ipoteze între care autoimunitatea, implicarea virală, tulburări enzimatice. Dar niciuna nu explică întregul complex patologic. După câte am observat în anii în care am lucrat cu acești pacienți, este o patologie multifactorială, în care pondere mare în determinism o au consumpția exagerată (fizică, mentală, emoțională), stresul, dezechilibrele din stilul de viață și alimentar, tulburări imunitare provocate de vaccinuri sau alte tratamente.
Totuși, medicina convenţională insistă pe ideea autoimunității, mână în mână cu tehnologia farmaceutică care pune la dispoziție diferite terapii adresate supresiei imunitare: interferon de mai multe tipuri, glatiramer acetat, imuran, anticorpi monoclonali, ba chiar s-au încercat (culmea, pentru o boală degenerativă!) și citostatice. Iar în pusee se administrează anti-inflamatoare steroidiene. Rezultatele pozitive raportate sunt de maxim 20-30%, fără să însemne vindecare ci doar o încetinire a evoluției. În schimb efectele adverse sunt numeroase și importante. Iar pacienții sunt lăsați să se obișnuiască cu gândul că nu se poate face mai mult pentru ei și că deznodământul, mai devreme sau mai târziu, va fi oricum același: dependența de cei din jur prin incapacitate motorie.
Îndrăznesc să spun că acest „nu se poate face” rostit în spitale este exagerat și nepotrivit. Mai corect este ca medicii să-și asume doar ce nu pot ei să facă: „nu se poate face cu medicamentele existente acum în spitale”. Căci în lumea largă se fac mai multe lucruri eficiente. E drept că, de regulă, în alte zone decât spitalele convenționale.
Să vedem doar câteva argumente care susțin că, de fapt, șansele pentru o viață normală sunt firești și noi ca terapeuți avem multe lucruri de făcut.
Câteva considerații fiziologice și fizio-patologice
1. Neuronii secretă FCG – Factorul de Creștere Glială (care stimulează creșterea oligodendrocitelor, astrocitelor,…):
– în viața intra-uterină;
– la adult în timpul vindecării a diferite leziuni din creier
(informație din cărțile obișnuite de fiziologie/fizio-patologie neurologică).
2. În placa matură de demielinizare neuronii sunt integri, adică capabili să secrete inclusiv FCG; acesta ar putea stimula refacerea oligodendrocitelor. Iată schematic componenta plăcilor de demielinizare:
– în placa care este în formare se găsesc fragmente de mielină dezintegrate, fagocite care înglobează fragmentele dezintegrate spre a le îndepărta din zonă și axoni neuronali deteriorați;
– în placa matură sunt axoni integri, înconjuraţi de filete de fibroză cicatricială.
Placa de demielinizare în formare
Placa de demielinizare matură
3. În sânge circulă celule stem provenite din zonele producătoare de celule stem ale organismului oricăruia dintre noi; din sânge celulele stem se cantonează în țesuturile unde sunt necesare, inclusiv în cel nervos unde capătă denumirea de celule stem neurale.
4. „Lăptişorul de matcă integral are activitatea remarcabilă de a stimula generarea tuturor celor trei tipuri de celule ale creierului (neuroni, oligodendrocite și astrocite) din celulele stem neurale” – Shoei Furukawa, Ph.D. (Labolatory of Molecular Biology, Department of Biofunctional Evaluation, Gifu Pharmaceutical University, Japan).
Așadar să nu mai spună nimeni că neuronii nu se regenerează, nici oligodendrocitele sau astrocitele din țesutul nervos. Aceasta e o idee mult prea învechită și depășită de descoperiri științifice de cea mai înaltă ținută. Sunt deja destui ani de când s-a evidențiat că în mod normal la mamifere, inclusiv la om, există o rată zilnică de neurogeneză (multiplicare a neuronilor) din zonele profunde ale creierului (girusul dentat din hipocampus și zonele subventriculare) – dr. Shoei Furukawa and team (Labolatory of Molecular Biology, Department of Biofunctional Evaluation, Gifu Pharmaceutical University, Japan).
La șoareci, circa 9000 de neuroni sunt generați în fiecare zi.
Sunt mulți ani de când s-a demonstrat tot în laboratoarele japoneze că în țesutul nervos apar neuroni noi, oligodendrocite noi, astrocite noi, în procente semnificative, sub administrare de lăptişor de matcă. Rezultate similare s-au obținut în vitro pe culturi de celule nervoase, apoi în vivo la şoareci de laborator. Numai cine nu dorește, nu ia în seamă aceste adevăruri ştiinţifice devenite publice.
Revenind la SM, în privința apariției bolii și a factorilor favorizanți, relaționați cu terapia, noi în medicina naturistă am privit problema altfel decât în cea convențională. Am luat în calcul în primul rând că este un fenomen degenerativ. Deci se impun remedii regeneratoare, care există în mod natural între produsele apicole și plantele medicinale, pe care noi le recomandăm.
Considerăm că există inflamație și în afara puseelor, în zonele afectate de demielinizare. Remedii anti-inflamatoare naturiste sunt suficiente, iar acestea nu determină și efectele adverse ale corticoizilor.
Totodată, am urmărit corelația dintre fenomenul degenerativ și factorii determinanți și favorizanți. Acești factori trebuie corectați, întrucât este evident că dacă ei persistă, orice terapie e îngreunată sau chiar blocată. Este ca și cum, atunci când curge apa pe sub ușa de la baie, ca să scap de ea aș lua mopul să o șterg de pe hol, în loc să deschid ușa și să intru în baie ca să închid robinetul uitat deschis la chiuvetă…
Între aceștia, căutăm carențele, excesele și alte dezechilibre de nutriție și aport lichidian și le corectăm, întrucât creierul spre a se reface are nevoie și să fie bine hrănit, pe lângă a primi remedii eficiente și de bună calitate.
Căutăm dezordinile din stilul de viață (somn, muncă, relaxare, atitudini, relații interumane, expunere la factori dăunători diverși etc.) și recomandăm corectarea.
Tratăm problemele de sănătate asociate, fie boli, fie simple dezechilibre, fie structurale, fie funcționale, spre a ușura anatomia, imunitatea, metabolismul, energia vitală, planul psiho-emoțional, de orice elemente care pot îngreuna refacerea dorită.
Și cred că mai important în această afecțiune decât în altele este planul psiho-emoțional. Avem aici două laturi:
1. implicarea în apariția bolii;
2. realizarea în timp a unui ataşament față de starea de boală, care trebuie în mod imperios preîntâmpinat, întrucât altminteri orice tratament va fi zădărnicit, fără voia lui, de către pacientul însuși.
De multe ori demersurile în zona psiho-emoțională sunt mai importante decât tratamentul adresat trupului. După cum se știe din dinamică, trupul urmează capul. Ei bine, și în sănătate face același lucru, adică de fapt trupul urmează mintea.
Mintea este cea care dictează corpului cum să se comporte, cum să se transforme, fie că știm sau nu acest lucru, fie că ni se pare credibil sau nu. E un fapt care există și se manifestă. Cine și-l însușește, are doar de câștigat.
Fiecare om are nevoie să înțeleagă că oricare dintre noi deține întreaga minune a creației, întreaga informație și toate capacitățile structurale și funcționale spre a reface orice parte a corpului său, așa cum a fost înainte de boală (desigur nu vorbim despre modificări radicale ca, de exemplu, amputațiile, unde problema se pune altfel).
Dar trebuiesc îndeplinite două condiții:
1. persoana respectivă să fie adusă în condiții optime în care corpul să poată realiza acest lucru;
2. să i se furnizeze materiile prime necesare, din remedii și alimente de calitate.
Atunci reparația se realizează, fie că este vorba despre o suferinţă cu surplus, când corpul știe să demonteze ce a construit unde nu era necesar (de exemplu, ateroscleroză în care plăcile ateromatoase pot dispărea), fie că este vorba despre o suferință cu deficit, cum este SM în care corpul poate reface structurile și/sau funcțiile lipsă.
Iar rezultatele acestea în SM se observă atât prin regresia simptomelor cât și pe RMN, prin dispariția imaginilor de demielinizare.
Exemplu: imagini RMN cu placa de demielinizare (aspect de placă albă) dispărută (periventricular) și alta mult micșorată (zona occipitală) în cursul api-fito-terapiei
RMN 04.2006 (anterior api-fito-terapiei)
RMN 02.2007 (în timpul api-fito-terapiei)
Întru susținerea afirmaților de mai sus cu privire la api-fito-terapie, voi menționa pe scurt deocamdată, principalele direcții de acțiune ale produselor apicole utilizate.
Efectele principale ale produselor apicole:
– lăptișor de matcă crud: regenerator, armonizator, antidepresiv, modulator imunitar, energizant;
– apilarnil: regenerator,armonizator, antidepresiv, modulator imunitar, energizant;
– venin de albine: stimulează refacerea țesutului nervos și a altor țesuturi, anti-inflamator, îmbunătățește circulația sanguine, anti-depresiv, detoxifiant, relaxant muscular, dă impulsul organismului să revină la direcția sa normală de evoluție;
– propolis: antiinflamator, reglator imunitar, antioxidant, detoxifiant, stabilizant;
– polen crud: reglator general pentru structurile și funcțiile corpului, aport de precursori ai neuro-transmițătorilor inclusiv endorfine (anti-depresiv), nutritiv complex (aport de vitamine, enzime, coenzime, minerale, oligominerale, toți amino-acizii esențiali), antioxidant;
– miere: energizant, transportator și amplificator pentru remediile împreună cu care este administrate, aport de vitamine, enzime.
Citiţi si:
Extractul de ginkgo biloba stimulează şi susţine proliferarea celulelor stem nervoase
Propolisul – minunea vindecătoare ce ne este dăruită de albine
Ce este «căpăceala». Elixirul secret produs de albine, mai puternic decât mierea sau propolisul
yogaesoteric
6 februarie 2017