Dezinformarea, o metodă manipulativă care poate fi folosită totodată ca o armă teribilă (3)

Citiți partea precedentă a articolului

Dezinformarea „promoţională” prin intermediul mass-media

Atât de eficiente sunt modalităţile de manipulare care au fost dezvoltate la ora actuală, iar maşinăria infernală a concernurilor mass-media funcţionează ca un mecanism atât de bine pus la punct în aplicarea lor, încât ele au început să fie folosite tot mai mult pentru atingerea diferitelor scopuri ale celor care „trag sforile” din umbră. Mai ales atunci, este necesar să căutăm beneficiarul acţiunilor dezinformatoare în rândul celor care deţin şi controlează presa (şi având în vedere concentrarea din ce în ce mai mare a concernurilor de presă în mâna câtorva magnaţi care aparţin „elitei” mondiale, e clar că este de-a dreptul utopic să vorbim de „presă independentă” sau de „libertatea presei”).

Unele situaţii nu sunt atât de grave: proprietarul unui ziar va controla ştirile care apar în ziarul său pentru ca reclamele publicate în acel ziar să apară într-un context cât mai plăcut sau de impact asupra cititorului şi astfel să câştige bani din reclame (un cuvânt greu de spus îl vor avea cei care plătesc spaţiul publicitar). La urma urmei, şi aici ca peste tot în societatea contemporană, cine dă banii are puterea. Dar în alte situaţii, urmărirea propriilor interese devine o acţiune criminală, cum este cazul situaţiei recente a campaniei mediatice de dezinformare în ceea ce priveşte noua gripă şi promovarea vaccinurilor. Aici se creează din nimic o falsă ameninţare – pandemia „noii gripe” – inventând pentru aceasta date, situaţii, studii, argumente, sau chiar inventând cazuri de decese. Apoi, pe de o parte, sunt promovate vaccinurile pentru câştigul financiar al companiilor farmaceutice. Dar, pe de altă parte, vaccinurile nu doar că nu sunt eficiente, dar sunt chiar dăunătoare fiinţelor umane, provocând efecte secundare, alte boli sau chiar moartea, ceea ce nu este un efect colateral, ci face parte din planul malefic al „elitei” mondiale a „iluminaţilor” de a reduce populaţia planetei la 1 miliard de oameni. Această acţiune criminală se realizează chiar pe banii noştri, dacă suntem prostiţi să plătim acele vaccinuri, şi îmbogăţirea celor care le produc este un bonus suplimentar pentru aceştia, în cadrul planului pe care îl pun în aplicare de exterminare a unei mari părţi din populaţia planetei.

Iată deci în ce mod se poate folosi dezinformarea pentru a determina oamenii să acţioneze, de bunăvoie, în detrimentul lor. Nu întotdeauna situaţiile care implică dezinformare sunt la fel de complexe şi tragice, dar mecanismele şi tehnicile aplicate sunt, în mare, aceleaşi. Dezinformarea urmăreşte aici promovarea unor idei sau a unor produse şi de aceea o vom numi „promoţională” – cu precizarea că, în comerţ, promoţiile ne dau iluzia unor avantaje financiare, pe când dezinformarea ne manipulează atât de eficient şi ne prosteşte atât de tare, încât nici nu ne mai punem problema propriului interes.

Cine pe cine dezinformează? Şi în interesul cui?

În general, mai ales atunci când dezinformarea este diversionistă sau publicitară, ţinta sa este publicul sau un anumit segment al publicului, dar atunci când dezinformarea atacă pe cineva, principala ţintă este de fapt chiar victima ei: uneori, poate fi vorba de un întreg popor, de o naţiune, de o ţară, alteori de un grup sau o personalitate. Dezinformarea se adresează atunci în egală măsură membrilor acelui grup, atacându-l, din acest punct de vedere, atât dinăuntru, cât şi dinafară, simultan. Ea vizează slăbirea coeziunii grupului, subminarea încrederii în liderul acestuia, inocularea îndoielilor, a fricilor şi declanşarea conflictelor – pentru aceasta, dezinformarea nu face deloc economie de mijloace.

Cine ne dezinformează? Evident, cine manevrează şi propagă informaţia. Altfel spus, cei care ar fi necesar să ne informeze corect. Aici se încadrează evident toate mijloacele mass-media, care sunt cele mai eficiente mijloace de dezinformare, dar şi autorităţile sau anumite organizaţii, atunci când ele sunt cele care furnizează informaţii eronate sau alterate. De obicei, beneficiarul rămâne ascuns opiniei publice.

Un element important este acela că dezinformarea, în sensul cel mai strict al acestui termen (sensul în care va fi folosit în această lucrare) este întotdeauna o acţiune deliberată, intenţionată, strategică şi nu este nicidecum fortuită sau, altfel spus, întâmplătoare. Cu alte cuvinte, chiar dacă presa mai prezintă uneori informaţii greşite, de exemplu datorită grabei de a arunca pe post ştiri senzaţionale, nu este cazul să vorbim neapărat de dezinformare relativ la toate aceste erori. Dar atunci când în mod deliberat se alterează informaţiile – şi evident că aceasta nu se declară pe faţă – este vorba de dezinformare. Totuşi, presa, deşi este instrumentul perfect în mâinile experţilor în dezinformare, este doar un instrument şi ne-am păcăli dacă am căuta „creierele” dezinformării în rândul ziariştilor. Ei sunt de multe ori manipulaţi şi dezinformaţi ei înşişi şi devin la rândul lor dezinformatori din prostie, interes, obişnuinţă, inerţie sau servilism.

Recapitularea conceptelor-cheie: manipulare, propagandă, dezinformare

Manipularea – „acţiune prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie”.

Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şi mai profundă a situaţiei, ci inocularea unei înţelegeri convenabile, recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi la apelul la palierele non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia.

Propaganda – „o activitate sistematică de transmitere, promovare sau răspândire a unor doctrine, teze sau idei de pe poziţiile unei anumite grupări sociale şi ideologii, în scopul influenţării, schimbării, formării unor concepţii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente”.

În sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; în prezent însă, se dezvoltă numeroase forme de propagandă (economică, tehnică, medicală, sportivă, culturală), diferenţiate după conţinut şi prin raportare la profilul grupului social care o iniţiază, urmărind realizarea unor scopuri persuasive.

Zvonul – „afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea”.

Intoxicarea – „acţiune insidioasă asupra spiritelor, tinzând să acrediteze anumite opinii, să demoralizeze, să deruteze”. Ca neologism semantic, „intoxicare” este de origine militară şi este rezervat doar unor planuri militare superioare. Ea constă în a furniza adversarului informaţii eronate, care îl vor face să ia decizii dezavantajoase pentru el şi favorabile pentru tine.

Intoxicarea nu este rezervată însă doar domeniului militar: un partid politic, o bancă, un fabricant poate profita de pe urma intoxicării concurenţilor.

Dezinformarea – „acţiunea de a induce în eroare printr-o informaţie falsă, precum şi rezultatul ei; utilizare a tehnicilor de informare, în special de informare în masă, pentru a induce în eroare, a ascunde sau a travesti faptele; tehnică permiţând furnizarea de informaţii generale eronate unor terţi, determinându-i să facă acte colective sau să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori”.

Dezinformarea, în contextul spionajului, al informaţiilor militare şi al propagandei, reprezintă difuzarea de informaţii voit false, cu scopul de a deruta inamicul cu privire la poziţia proprie sau la intenţiile de acţiune. Se referă şi la distorsionarea unor informaţii reale, pentru a le face inutilizabile. După Vladimir Volkoff, autorul celebrului Tratat de dezinformare, dezinformarea este tehnica ce permite furnizarea de informaţii generale eronate unor terţi, determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăţi dorite de dezinformatori. La modul general, se poate spune că dezinformarea are ca scop să menţină oamenii în îndoială, prejudecăţi sau ignoranţă, pentru ca, astfel, cei care uzează de ea să-i poată manipula, domina şi aservi pe ceilalţi.

În literatura de specialitate nu există un deplin consens în ceea ce priveşte definiţiile privind dezinformarea, precum şi explicarea relaţiilor complexe dintre manipulare, dezinformare şi propagandă. Totuşi, este important să remarcăm că viziunile diferiţilor autori sunt în general convergente ca sens. Alex Mucchieli, considerat un reputat specialist în ştiinţele comunicării, scrie în lucrarea sa Arta de a influenţa. Analiza tehnicilor de manipulare (Editura Polirom, 2002): „Influenţarea este fenomenul fundamental al comunicării. Orice comunicare este o încercare de a influenţa. Între fenomenele de propagandă, vânzare, persuasiune, publicitate, manipulare există o perfectă omogenitate”.

Legătura dintre manipulare, dezinformare şi propagandă

Definirea şi clasificarea termenilor cheie diferă uşor în lucrările de specialitate (dezinformarea, să nu uităm nicio clipă, este apanajul serviciilor secrete şi nu este cazul să ne aşteptăm să găsim manuale de dezinformare accesibile publicului larg!); totuşi, sensul acestor termeni este convergent.

Ca punct de plecare, să reţinem că: dezinformarea este o acţiune complexă şi deliberată de influenţare a unui grup de oameni şi/sau a opiniei publice, care uzează la rândul ei de anumite tehnici şi modalităţi specifice de manipulare prin intermediul informaţiei (dar şi manipulare a informaţiei). Un dezinformator abil şi bun cunoscător al acestor tehnici va reuşi cu uşurinţă să facă astfel încât atât scopul, cât şi beneficiarul acţiunii de dezinformare să rămână complet ascunse publicului (şi, de preferinţă, nimeni nici măcar să nu bănuiască faptul că este dezinformat). Există şi acţiuni de dezinformare atât de grosolane şi lipsite de eleganţă încât pot include, fără nicio restricţie, tehnici de propagandă şi intoxicare care să facă să fie evidentă, dacă nu finalitatea dezinformării şi beneficiarul ei, măcar existenţa dezinformării în sine. Cât despre zvonuri, ele sunt nelipsite în orice comunitate umană şi nu întâmplător sunt speculate din plin în campaniile de dezinformare.

Deci, dezinformarea se foloseşte de manipularea informaţională, care este realizată cu o anumită strategie şi într-un anumit scop. Pentru promovarea unor idei şi curente de opinie, ea poate folosi tehnici de propagandă, iar pentru derutarea sau instigarea opiniei publice uzează de intoxicare. Zvonurile se adresează în principal membrilor grupului vizat. Principalul instrument de manipulare informaţională (şi deci de dezinformare) este presa şi, prin urmare, aceasta a dezvoltat veritabile tehnici şi strategii în acest sens. În societatea contemporană, vorbind despre dezinformarea pe scară largă, vorbim de fapt despre modalităţile de manipulare prin intermediul presei, care adaugă categoriilor şi tehnicilor militare de dezinformare anumite elemente specifice domeniului mass-media. Dar, repetăm, presa este în majoritatea cazurilor un instrument docil, inconştient, lipsit de principii morale, un participant inconştient deseori entuziast în mod stupid, aducându-şi din plin contribuţia la procesul dezinformării.

Citiți și:
Zece metode subversive, secrete prin care fiinţele umane de pe această planetă sunt cel mai adesea manipulate fără să-şi dea seama… (I)
Dezinformarea – componentă de bază a războiului informațional

 

yogaesoteric
14 februarie 2022