Dezvăluiri uimitoare despre geniala tehnologie Keshe. Armele high-tech americane au început să fie rând pe rând blocate

de Marvin Atudorei

Asistăm pe lună ce trece la escaladarea unor tensiuni politice, militare şi economice între SUA şi Federaţia Rusă, primele două mari puteri ale lumii. De ambele părţi se desfăşoară exerciţii militare de anvergură, în timp ce reprezentanţii guvernamentali fac declaraţii tranşante. În esenţă, mass-media occidentală prezintă dinamica evenimentelor ca pe un abuz continuu de putere din partea Rusiei, afirmându-se că din acest motiv coaliţia NATO (mai exact SUA, asistată de UE) urmăreşte cu tot mai mare determinare să restabilească echilibrul şi să asigure pacea. Există însă o serie de date esenţiale pe care mediile oficiale de informare ale Occidentului le ascund faţă de opinia publică referitor la cine şi ce anume determină în realitate raportul de forţe între cele două super-puteri.

Această politică de cenzurare a informaţiilor „incomode” ajunge, de altfel, să transpară tot mai mult. Numeroase semnale indică faptul că mass-media din ţările vest-europene e aproape în întregime obedientă intereselor Americii, dovedindu-se chiar că mulţi jurnalişti au fost deconspiraţi ca fiind agenţi sub acoperire ai serviciilor secrete. Este în acest sens revelatoare mărturia jurnalistului german Ulrich Ulfkotte, fost editor la Frankfurter Allgemeine Zeitung, unul dintre cele mai influente ziare din Germania. El a recunoscut public faptul că, asupra lui şi a altor numeroşi jurnalişti din ţările Europei, au fost făcute presiuni cu scopul de a-i determina să mintă, să manipuleze şi să facă propagandă care să incite la război împotriva Rusiei. Puteţi urmări aici mărturia video a acestui jurnalist.

Mass-media din România abundă de astfel de articole care probează suportul fără echivoc al coaliţiei NATO şi demonizarea Rusiei, primii fiind de fiecare dată elogiaţi şi descrişi ca „băieţii buni”. Puteţi consulta câteva asemenea exemple în Evenimentul zilei, Gândul, HotNews sau Adevărul.

Dincolo de această propagandă extrem de vizibilă împotriva Federaţiei Ruse, unul dintre lucrurile pe care mass-media occidentală îl ascunde cu grijă, dar despre care au apărut o serie de dezvăluiri în media alternativă, este acela că Rusia ar deţine de câţiva ani o tehnologie absolut revoluţionară, capabilă să îi asigure, printre altele, şi un uriaş avantaj militar. Fără îndoială, acesta este un lucru foarte greu de acceptat pentru administraţia de la Casa Albă, care de zeci de ani duce o politică de dominaţie şi intervenţie autoritară peste tot în lume unde ea consideră că „trebuie să facă ordine”. Bineînţeles, noua tehnologie folosită de ruşi este deocamdată ţinută top secret, dar există deja informaţii concludente care dezvăluie că este vorba de sisteme de tip „MAGRAV” (bazate pe controlul câmpurilor magnetice şi gravitaţionale) ce au fost puse la dispoziţie de Fundaţia Keshe.

O confirmare clară a acestei situaţii ce pune capăt mândriei guvernanţilor americani a avut loc anul trecut, pe fondul crizei din Ucraina. La data de 10 aprilie 2014 un vas de război aparţinând Marinei americane, USS Donald Cook, a fost trimis în apele neutre ale Mării Negre echipat cu cele mai moderne sisteme de luptă ale NATO. Distrugătorul USS Donald Cook avea la bord 56 rachete nucleare Tomahawk, patru radare foarte puternice, precum şi cel mai recent sistem american de detectare şi distrugere a rachetelor, AEGIS. Rămânerea mai îndelungată a vasului american în acea zonă a intrat, însă, în contradicţie cu Convenţia de la Montreaux. Conform acestui tratat internaţional, navele de război ale ţărilor non-riverane Mării Negre nu pot staţiona în zonă mai mult de 21 de zile. Moscova şi-a exprimat de mai multe ori preocuparea în legătură cu prezenţa navelor NATO în Marea Neagră şi în acest sens ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a atras atenţia că unele nave militare americane au depăşit deja limita de 21 de zile permise pentru şederea lor în Marea Neagră. 

Ca răspuns la prezenţa prelungită a distrugătorului USS Donald Cook în Marea Neagră, Moscova a trimis în data de 12 aprilie un bombardier neînarmat, de tip SU-24, care a survolat nava de război americană. Conform ziarului rus  Rossiyskaya Gazeta şi declaraţiilor făcute de generalul rus Pavel Zolotarev (director adjunct al Institutului de studii americane şi canadiene al Academiei de Științe a Rusiei), singura dotare a avionului rus a fost doar un fel de ,,coș” montat sub fuselaj, ce conținea un dispozitiv de război electronic numit Khibiny.
Se pare că ceea ce a urmat a pus în stare de şoc marinarii navei americane. Mai multe surse alternative de ştiri (printre care voltairenet.org, infowars.com, liveleak.com, aun-tv.com, veteranstoday.com, trinfinity8.com) au afirmat că atunci când avionul rusesc s-a apropiat de vasul USS Donald Cook, toate sistemele electronice ale acestuia (radarele, dispozitivele de transmitere a informaţiilor, circuitele de control) s-au oprit brusc şi, în pofida eforturilor operatorilor, nu au mai putut fi repornite. Spre disperarea americanilor, avionul SU-24 a simulat apoi de 12 ori, timp de 90 de minute, că atacă vasul american, care devenise o pradă sigură, fiind incapabil să se mai apere. Sursele citate mai sus afirmă că după acest incident USS Donald Cook s-a grăbit să ancoreze în portul românesc Constanţa, unde 27 de membri ai echipajului şi-au depus demisiile spunând că nu au de gând să îşi mai rişte vieţile.

După două zile, în data de 14 aprilie 2014, Pentagonul a emis un protest oficial, neașteptat de emoțional, prin care a arătat că a fost deosebit de deranjat de respectivul eveniment. Reprezentantul Pentagonului a caracterizat atitudinea Rusiei în acel caz ca „provocatoare şi neprofesională”, specificând şi că: „Incidentul a demoralizat echipajul navei”. Este de remarcat că, deşi Pentagonul s-a ferit să recunoască direct, acest comentariu confirmă totuşi faptul că situaţia i-a depăşit complet pe militarii distrugătorului american. Cu privire la acest incident, mass-media occidentală a continuat – aşa cum era de aşteptat – să elogieze armata SUA, menţionând doar că un avion rusesc a survolat de 12 ori vasul american USS Donald Cook, fără să pomenească absolut nimic despre vreo eventuală blocare a capacităţii de luptă a acestuia.

De cealaltă parte, în mediile de informare alternative ruse, incidentul a fost prezentat explicit, arătându-se că scopul acelei demonstraţii a fost să descurajeze prompt ofensiva americană spre Răsărit şi să arate că Rusia nu doreşte război.

(Pentru a vedea subtitrarea în limba română apăsaţi butonul Settings, apoi selectaţi din Subtitles.)
 
Informaţii adiţionale foarte semnificative despre noile sisteme ruseşti de război electronic au fost prezentate şi de postul de televiziune rusesc NTV.

Se poate constata că, în prezent, tot mai mulţi experți militari ruşi (vezi aici  sau aici) nu se feresc să declare că această nouă tehnologie – care a făcut posibilă dezactivarea completă a celui mai avansat sistem american de distrugere de rachete, AEGIS – este la ora actuală o armă de neegalat în întreaga lume. Gradat, sunt difuzate tot mai multe informaţii despre acest gen de tehnologie pe care o deţine Rusia. Site-ul de ştiri ukrainewar.info citează declaraţia unui ofiţer rus care afirmă că armata rusă dispune acum de posibilităţi care pot provoca în tabăra adversă căderea tuturor mijloacelor de comunicaţie sau descărcarea imediată, completă, a bateriilor din vehicule, tancuri şi din alte echipamente (de exemplu, din telefoanele mobile şi din staţiile radio). Se afirmă, de asemenea, că toate circuitele electrice ar fi blocate, toate monitoarele ce folosesc LCD nu ar mai funcţiona şi toate motoarele s-ar opri, iar aceste efecte pot fi produse pe o rază de aproximativ 20 de kilometri.

Sursele de informare alternativă citate anterior afirmă că dispozitivul Khibiny – folosit împotriva distrugătorului american USS Donald Cook – are la bază tehnologia Magrav pusă la punct şi provenită de la Fundaţia Keshe. Această tehnologie permite bruiajul radio-electronic al inamicului şi, în plus, s-a precizat că de exemplu dacă USS Donald Cook ar fi lansat o rachetă împotriva avionului rus Su–24, dispozitivul Khibiny ar fi deviat-o și ar fi trimis-o înapoi la cei care au lansat-o. Este de altfel cunoscut (puteți consulta, de exemplu, un articol anterior) că savantul iranian care a pus la punct această tehnologie preciza că un astfel de sistem este construit special pentru a descuraja din start pe oricine are de gând să iniţieze un atac.

Rusia nu este însă singura ţară care deţine tehnologia MAGRAV. Un incident recent a dovedit că şi Franţa a primit această tehnologie. În data de 2 martie 2015, în cadrul unor exerciţii militare tactice desfăşurate în largul coastelor Floridei, submarinul francez Saphir a pus într-o totală inferioritate marele portavion american USS Theodore Roosvelt şi întreaga sa escortă. Comentatorii militari arată că în condiţii de război această situaţie ar fi însemnat scufundarea certă a tuturor vaselor respective. Evenimentul a fost consemnat de agenţia de ştiri rusă Sputnick, care a specificat că exerciţiul tactic în care a fost implicat portavionul american a fost menit să testeze noile dotări ale portavionului, bazate pe tehnologii de ultimă oră, în care s-au investit în ultimii patru ani peste 2,6 miliarde de dolari. Insuccesul înregistrat de USS Theodore Roosvelt a fost considerat foarte usturător în privinţa justificării modului în care au fost alocate aceste uriaşe fonduri financiare. Informații prezentate de media alternativă (de exemplu aici) afirmă că surse acoperite din cadrul Ministerului Rus al Apărării precizează că eficienţa submarinului nuclear francez Saphir provine tocmai din faptul că este echipat cu unul dintre noile sisteme MAGRAV folosite deja de armatele rusă şi iraniană.

Un alt incident care a dovedit din nou ineficienţa tehnicii militare americane în faţa noilor arme de război ce utilizează tehnologia MAGRAV a avut loc în apele Mării Baltice. Cu această ocazie portavionul USS Theodore Roosvelt a fost din nou făcut „şah mat”. Trebuie spus că acest portavion este considerat unul dintre cele mai mari şi mai puternice vase de război ale Marinei americane, având 100.000 de tone şi 5.000 de marinari la bord, fiind uneori supranumit ca „100.000 de tone de putere de foc”. Și totuși, în data de 23 martie 2015 portavionul USS Theodore Roosvelt a fost „scufundat” de trei submarine ruseşti în cadrul unor exerciţii tactice. Site-ul eutimes.net menţionează că un raport (ce nu a fost făcut public) al Ministerului rus al Apărării precizează că vasul american a fost determinat să „fugă în teroare” de trei submarine ruseşti din clasa Akula, dotate cu propulsie nucleară, aparținând diviziei submarine nr. 24 a Flotei de Nord a Federației Ruse. Eutimes notează, ca o confirmare, că la câteva ore după ce Ministerul rus al Apărării a raportat incidentul, în presa engleză au apărut informaţii despre sosirea giganticei nave americane.

Într-adevăr, la finalul lui martie 2015, presa britanică a anunţat subit că unul dintre cele mai mari portavioane americane, USS Theodore Roosvelt, a venit să ancoreze în largul coastei Hampshire din apele Regatelor Unite ale Marii Britanii, spre uimirea a mii de curioşi care s-au îngrămădit să îl vadă. Este foarte semnificativ că din articolele publicate de presa engleză (de exemplu, în Daily Mail) se subînţelege faptul că evenimentul nu fusese programat. Având în vedere că sosirea unei nave de război de o asemenea anvergură este considerată un eveniment de o mare importanţă, ce este în mod obişnuit anunţat public cu mult timp înainte, putem deduce că ceva nu a fost tocmai în regulă.  Mass-media nu a oferit nicio explicaţie pentru această apariţie intempestivă, ci a distras atenţia cititorilor cu detalii senzaţionale despre uriaşul vas de război american.

Media alternativă dezvăluie de asemenea că pentru a contracara efectele armelor ruseşti ce folosesc Magrav, US Air Force au recurs la începutul anului 2015 la testarea unui sistem militar numit High Energy Liquid Laser Area Defense System (HELLADS), sistem ce vizează detectarea rachetelor din atmosfera terestră operând pentru aceasta cu viteza luminii. Exercițiile adoptate de US Air Force au urmărit în luna martie să doboare o țintă de reintrare în spațiul aerian, ICBM (rachetă balistică intercontinentală) ce simula un atac nuclear al Federației Ruse. Mai mulţi experți susțin însă că efectele utilizării HELLADS pentru o rază lungă de acţiune tind să se răspândească în întreaga atmosferă şi astfel afectează totul în calea lor. Este mai mult decât concludent că – după cum arată şi site-ul de ştiri www.rt.com – numeroşi controlori ai traficului aerian din Germania, Cehia, Slovacia sau Austria au raportat perturbarea radarelor în timpul exerciţiilor tactice aeriene desfăşurate de NATO.
Consecințele au fost dezastruase. Conform unor informații din media alternativă, Ministerul rus al Apărării a declarat că „rapoartele Flotei de Nord a Rusiei indică faptul că prăbușirea zborului 4U9525 – Germanwings din sudul Franței, în data de 24 martie 2015, în care au murit 150 de persoane a fost „rezultatul direct” al eșuării unui test al US Air Force cu sistemul HELLADS, care în loc să distrugă racheta balistică ICBM, a distrus un avion civil”. Această explicaţie este, bineînţeles, mult mai plauzibilă decât cea lansată de presa occidentală care a mediatizat versiunea puerilă că prăbuşirea s-a datorat unei depresii a co-pilotului, care s-a încuiat în cabină şi din dorinţa de a se sinucide a omorât şi toţi pasagerii avionului.
De altfel, consultând Manualul de operare al echipajului de zbor  se poate verifica faptul că o asemenea blocare pe dinăuntru a copilotului nici nu ar fi fost posibilă deoarece uşa putea fi deschisă de membrii echipajului dacă aceştia tastau un anumit cod: „When the flight crew does not respond to requests for entry, the door can also be unlocked by the cabin crew, by entering a two to seven-digit code (programmed by the airline) on the keypad, installed on the lateral side of the Forward Attendant Panel (FAP).” De asemenea, ceea ce nu s-a făcut public este faptul că acel avion de pasageri putea fi pilotat în caz de urgenţă şi din afara lui, controlul putând fi preluat printr-un sistem „fly-by-wire” ce a fost instalat ca urmare a măsurilor de prevenţie adoptate după evenimentele din 11 septembrie 2001. Informaţia este detaliată de www.veteranstoday.com sau de  http://sitsshow.blogspot.ro

Rapoartele Ministerului rus al Apărării conduc aşadar la concluzia că iniţiativele armatei americane de a testa noi tipuri de arme – cum ar fi sistemul HELLADS – vin ca o tentativă de a dezvolta contra-măsuri împotriva tehnologiei MAGRAV.

Este de remarcat că în data de 23 aprilie 2012 preşedintele Barack Obama a semnat un decret prin care tehnologia MAGRAV dezvoltată de Fundaţia Keshe a fost interzisă în SUA, fiind asociată cu „terorismul”. Se pare că situaţia care a determinat administraţia Casei Albe să ia foarte în serios tehnologia Keshe a fost capturarea de către iranieni în decembrie 2011 a unei drone ce folosea cele mai sofisticate sisteme militare americane. Guvernanţii de la Washington erau absolut siguri că datorită tehnologiei high-tech de „ultimă generaţie” (pe care o considerau imbatabilă), drona lor de spionaj nici măcar nu ar putea fi detectată de inamici. Cu toate acestea iranienii le-au capturat drona din zbor, la o înălţime de aproximativ 6 kilometri, şi au adus-o la sol fără nici cea mai mică zgârietură! Evenimentul a fost pe larg prezentat de televiziunile iraniene. Puteţi urmări în continuare un scurt exemplu de asemenea ştire difuzată de o televiziune iraniană:

 

Deşi, iniţial, mass-media occidentală a catalogat informaţia despre capturarea dronei ca fiind un fals, în cele din urmă situaţia a fost recunoscută oficial, inclusiv de către preşedintele Obama, care a cerut public iranienilor drona înapoi (vezi, de exemplu, aici). Arătând că nu se tem de americani, iranienii au refuzat să returneze nava-spion. Este mai mult decât semnificativ să observăm că în pofida tendinţelor sale belicoase, administraţia SUA s-a abţinut ulterior să mai iniţieze atacuri de orice fel împotriva Iranului.  

Se pare că ceea ce a dus la neaşteptatul salt tehnologic iranian a fost exact „tehnologia Keshe”, dezvoltată de savantul iranian Mehran Keshe, care a pus şi bazele Fundaţiei Keshe.

După evenimentul legat de capturarea dronei, Mehran Keshe a cerut preşedintelui Obama printr-o scrisoare oficială să coopereze pentru fundamentarea unui climat de pace mondială. Savantul iranian a avertizat totuşi că „Portavioanele SUA nu vor deveni altceva decât simple căzi plutitoare dacă tehnologia noastră Magrav va fi utilizată în mod eficient, iar pistele pline de avioane de luptă F16, F18 și așa mai departe nu vor deveni altceva decât muzee de păsări de fier, deoarece aceste ambarcațiuni nu vor putea să zboare dacă sistemele lor electronice au fost atinse de tehnologia spațială Magrav. Aceste avioane și nave de luptă ar trebui să fie rebobinate de la A la Z înainte să mai poată funcționa vreodată din nou”.

Impactul tehnologiei Keshe a ajuns acum să nu mai poată fi ascuns pentru multă vreme faţă de opinia publică. Această tehnologie revoluţionară determină deja balanţa de putere între statele lumii. Din fericire, cei care o deţin nu doresc războiul, ci tocmai blocarea eforturilor disperate ale unor organizaţii trans-naţionale ce doresc să-şi menţină autoritatea prin forţă şi prin declanşarea artificială a felurite crize la nivel mondial.

Tocmai în direcţia fundamentării unui climat de pace mondială este salutar faptul că, în urmă cu trei ani, Fundaţia Keshe a anunţat că oferă gratuit tehnologia sa tuturor guvernelor statelor dispuse să o implementeze în scopuri paşnice. Numărul ţărilor care primesc tehnologia Keshe este în continuă creştere. Se pare că ţările care au primit această tehnologie sunt în primul rând cele care fac parte din asociaţia BRICS, printre care sunt Rusia şi China.

Având în vedere gradul ridicat de clasificare al informaţiilor legate de acest subiect este impropriu să ne aşteptăm la confirmări oficiale depline sau la date absolut necontroversate care să provină din mediile alternative. După cum putem însă observa, indiciile care au apărut sunt tot mai numeroase şi ele scot la iveală o realitate care deja a început să transforme faţa lumii.

În această privinţă este deosebit de important ceea ce arăta recent preşedintele rus Vladimir Putin într-un interviu acordat canalului public de televiziune Rossia-1, unde a arătat (potrivit RIA Novosti) că Rusia ar putea utiliza arme de înaltă precizie în cazul unei ameninţări la adresa securităţii sale, iar partenerii săi trebuie să ştie acest lucru. „În principiu, toţi partenerii noştri, cel puţin la nivel de experți, ştiu că Rusia are astfel de arme. Dar una este să se cunoască aceasta la nivel de experţi şi cu totul altceva este ca (celelalte ţări) să se convingă că ele există cu adevărat şi că sunt într-adevăr de foarte înaltă calitate. Avem specialişti foarte bine instruiti şi pregătiţi care să le poată utiliza în mod sistematic. Şi, nu în ultimul rând, Rusia are voinţa de a folosi aceste arme în cazul în care aceasta corespunde intereselor naţionale ale statului şi poporului rus”, a declarat Vladimir Putin.

Federaţia Rusă a folosit în Siria arme de înaltă precizie împotriva Statului Islamic. După cum se cunoaşte, Flotila rusă din Marea Caspică a lansat rachete de croazieră împotriva teroriştilor. „Aceste rachete au intrat în serviciu în 2012. Raza lor de acțiune este de 1500 km, dar acestea sunt desigur arme high-tech, de înaltă precizie. Intenţionăm să reutilăm forţele noastre armate nu doar cu astfel de rachete, ci şi cu echipamente moderne terestre, cu alte echipamente aeriene. Acestea sunt sisteme complexe și, mai mult decât atât, (… ) sunt şi eficiente”, a mai afirmat liderul rus.

Citiți și:

Tehnologia Keshe – o posibilă cale de a revoluţiona umanitatea (I) 
Confruntarea titanilor: propagandă, manipulare, omenirea în pragul unui «război total» 

 

yogaesoteric
15 septembrie 2015