Dictatura globală pandemică: Distrugerea democrației, înlocuirea statului de drept cu statul poliţienesc

Ce mai putem spune, ce mai putem adăuga astăzi în fața acestui regim de sănătate ridicol, prostesc, abject, obscen, care persistă în ciuda bunului simț?

Că această pandemie este o farsă planetară foarte proastă și o fraudă medical-științifică care ucide doar o mică parte dintre cei afectați.

Că aceste date și cifre ce ne prezentate în fiecare zi când te trezești, imediat ce deschizi televizorul, nu mai au nicio semnificație și că pur și simplu nu mai sunt credibile.

Că aceste cazuri nu sunt cazuri, ci oameni care sunt testați cu o rată de amplificare exagerată și că majoritatea nu sunt bolnavi, nici contagioși și că transportă doar fragmente de ARN viral, dar că sociopații și tanatofobii de la putere vor cu tot dinadinsul ca noi să-i considerăm ca fiind pacienți veritabili care copleșesc spitalele pentru a justifica regimul lor de sănătate.

Democrația parlamentară a fost confiscată de oameni iresponsabili, cinici, perverși, oameni incompetenți, în numele unui imperativ mai mult decât îndoielnic, prin convingerea unei majorități prea mari a populației prin intermediul mass-media, propagandei medicale și științifice, chipurile pentru a salva vieți, atunci când în cele din urmă este foarte probabil ca de fapt să se fi pierdut mai multe vieți.

Că țările care au făcut cel mai bine sunt acelea care au înțeles că imunitatea de turmă este primul remediu natural și au luat măsuri pentru a o obţine, fără a distruge sănătatea psiho-mentală a oamenilor și economia.

Că va fi nevoie de un eveniment major mult mai grav decât acest simulacru de pseudo-pericol mortal, care a fost agitat ca o sperietoare, pentru ca majoritatea să se trezească într-o zi.

Covid-19 este doar un copac într-o pădure ascunsă bine întreținută, pe care un uragan îl va doborî în cele din urmă într-o zi, lăsând regele și curtea sa complet goale.

Covid-19 accelerează în toată Europa de Vest

În Belgia, noul guvern, proaspăt pus în funcțiune la 16 luni după alegeri, nu a pierdut nicio secundă, întărind puțin mai mult măsurile și constrângerile de sănătate, grăbindu-se să le consacre în decrete ministeriale pentru a le face obligatorii și, mai presus de toate, mai coercitive, fără nicio legitimitate democratică și constituțională. Niciuna dintre aceste dispoziții nu a fost discutată în cameră sau votată în parlament, făcându-le astfel total ilegale.

În Franța, ca și în Belgia, au fost luate măsuri restrictive identice în ceea ce priveşte libertățile cetăţenilor şi apoi în multe alte ţări.

Nu al doilea val imaginar și fabricat al coronavirusului avansează, ci cel al dictaturii și al totalitarismului sănătății implementat de strategia șocului (Hayek în 1944, Friedman în 1962, Klein în 2007) și care nu nu întâmpină opoziție, nici rezistență, nici vreo provocare majoră. De parcă acest simulacru pandemic ar fi paralizat întregul corp social și politic, organismele intermediare, universitățile și lumea academică, cu excepția câtorva voci medicale și științifice eminente, dar minoritare, care se aud în mod regulat în Franța și SUA, dar care nu sunt cu adevărat capabile să modifice cursul evenimentelor.

Acest val pare să ia totul: rațiune, reflecție, democrație, știință, medicină, bun-simț, obiectivitate, justiție, relații sociale, economie, cultură, călătorii și chiar sănătate. Nimic nu contează, nimic nu există, doar frica de virus ocupă toate spațiile, toate reprezentările, toate ecranele, toate domeniile de activitate, distrugându-ne viețile prin reducerea lor la funcțiile lor vitale mecanice esențiale: hrană, muncă, obligații.

În realitate, regimul de sănătate autoritar tiranic Covid-19 în care am căzut atât de ușor nu este altceva decât fascismul obișnuit, chiar dacă acest termen poate șoca anumite conștiințe cu referire la regimurile fasciste din trecut (Mussolini, Hitler).

Cu toate acestea, este necesar să ne punem serios întrebarea: Ce este fascismul?

Există, evident, biblioteci întregi de lucrări despre fascism, mai multe variații în istorie și o mulțime de dezbateri pe această temă.

Cu toate acestea, iată câteva caracteristici care par să corespundă cu ceea ce trăim în prezent. Fascismul este un sistem de guvernare care extinde statul polițienesc ca sursă de ordine, neagă drepturile și libertățile fundamentale ale ființelor umane și face din executiv stăpânul nelimitat al societății fără nicio dezbatere parlamentară, prin neutralizarea legislativă, prin instrumentalizarea sistemului judiciar și prin stabilirea unei stări de urgență recurente care ajunge în felul acesta durabilă.

Acest tip de guvernare își arogă întotdeauna dreptul de a guverna viața privată în numele unui imperativ superior, apărarea națiunii sau a țării, în fața pericolului iminent al unui război, al unei revoluții, astăzi un pericol pentru sănătate în mare măsură supraestimat și amplificat, umflat la exces și suprainvestit politic și medical.

Cu alte cuvinte, acest fascism de sănătate provine dintr-un oportunism politic de care multe guverne au profitat pentru a-și salva puterea amenințată de explozia socială și de implozia financiară și bursieră.

Dictatura de sănătate Covid-19 a salvat puterea prin distrugerea democrației așa cum am cunoscut-o, în favoarea unei oligarhii locale și planetare hotărâte să pună capăt noțiunii de stat naţional, suveran, realizând astfel un populicid cu consimțământul pasiv și activ al tuturor majorităților politice și sociale. Și fără picătură de sânge.

Citiți și:

Dictatura medicală versus etica medicală

Oameni buni, treziți-vă… Ne paște ‘dictatura medicală’

Colții dictaturii mușcă din societate

yogaesoteric

26 noiembrie 2020