Digitalizarea avocaturii sau dictatură digitală?

Digitalizare, Inteligență Artificială, identificare biometrică, securitate cibernetică – iată principalele preocupări ale unei națiuni fără o autostradă construită cap-coadă, cu școli și spitale ce aduc a secolul XIX și cu multe WC-uri, încă, în fundul curții. Dar ne dăm pe TikTok? Ne dăm! Stăm la șuete cu ChatGPT? Normal!

Era o vreme când prin digitalizare se înțelegea implementarea tehnologiei pentru accesarea unui serviciu (în general serviciu public) de la distanță, online. Atât în ce privește avocatura dar și viața în general, acest element e înfăptuit deja: plătim impozite sau amenzi online, scoatem CF-uri online, discutăm cu prieteni sau clienți online, comandăm mâncare online, cumpărăm cam orice online, înființăm firme online, avem semnătură electronică, urmăm cursuri online, depunem declarații la ANAF online, ne ghidăm după hărți online, ne uităm la filme și jucăm jocuri online, rezervăm zboruri și hoteluri online, avem dosare electronice și verificăm soluții online. Câtă digitalizare e suficientă? Prea mult din orice strică! Din punctul meu de vedere suntem suficient de digitalizați. Ba chiar prea mult.

Aho, aho, distinși confrați
Vremea e să vă calmați
De vreți să digitalizați
Mai întâi…reflectați!
Poate vreți să ajutați
Dar, din grabă, ne-anulați
Chiar dictatura o instaurați!

De aici încolo tot ce ține de „digitalizare” se traduce prin dictatură digitală și sistem de credit social. Sistemul de credit social are nevoie de infrastructură (identitate digitală, monedă, platforme cloud, camere de supraveghere) și o imensă bază de date centralizată în care algoritmii vor dansa în voie – asistăm cu toții, pe jumătate adormiți, exact la implementarea acestor elemente. Însă mulți, majoritatea covârșitoare, dintre cei care ajută la implementarea infrastructurii crezând că vor beneficia de anumite privilegii sau că vor face parte dintre cei care controlează sistemul, în fapt, vor deveni complet irelevanți. Vor fi înlocuiți de un algoritm în 0,34 de secunde pe ceas. Asta la sfârșitul muncii, la interconectarea și interoperabilitatea bazelor de date, deocamdată sunt utili.

Las la sfârșitul articolului emisiunea în care colega mea Elena Radu și cu mine ne-am exprimat părerea în legătură cu „digitalizarea” avocaturii. E greu să cuprinzi într-o emisiune de 50 de minute tot ce ține de acest subiect, astfel că fac câteva completări mai jos despre cum este și cum poate fi afectată profesia noastră. Faptul că folosirea unei platforme unice, E-UNBR, pentru toate activitățile digitale ale avocatului nu este altceva decât o restrângere grosolană a libertății de exercitare a profesiei nu cred că mai este nevoie să fie explicat. Sper!

Avocatul de consultanță

În contextul Google, ChatGPT și alte AI-uri care, cu siguranță, vor fi lansate pe piață, avocatul de consultanță este o specie pe cale de dispariție. E doar o problemă de timp! Puțin timp! Oricine va avea resursele necesare pentru research pe o temă juridică chiar și complexă.

Avocatul pledant

Nimeni nu va putea înlocui avocatul la bară și emoția pe care o transmite, sufletul pe care îl pune în efortul său persuasiv, nu? Prea curând nu, sunt de acord și eu cu asta. Dar nu m-aș bate chiar așa cu pumnii în piept. În orice caz, pericolul real și relativ imediat intervine când vorbim despre videoconferințe sau ședințe de judecată online.

Avocatul profesor

Un salariu de bugetar e tot timpul mai bun decât lipsa lui! Cât timp școala nu se va desfășura online, avocatul profesor e la adăpost. N-am pomenit salariul într-un sens peiorativ, dar colegii care trăiesc strict din avocatură și clientelă ar face bine să conștientizeze aceste diferențe.

Avocatul parlamentar

Știu, veți spune că nu mai e avocat. Și, în multe cazuri, poate aveți dreptate. E călduț la stat, mai dobândești niște funcții, mai cumulezi niște venituri, trai de boier! Ei nu vin să dezbată digitalizarea avocaturii, ei vin să ne convingă că ordinele primite de ei sunt bune și pentru noi. Pe ei nu îi afectează. Dar pe noi da!

Videoconferința – comunicarea online – la distanță

Ei, dragii mei, aici o sfeclim cu toții dacă nu înțelegem pericolul real. De câte ori auziți de comunicare online, ședințe de judecată online, „să facem prin videoconferință”……. aici se ascunde demonul digital imediat. De ce? Pentru că este teritoriul AI-ului prin excelență. Robotul fizic nu vă va înlocui prea curând într-o sală de judecată, dar un AI pe un ecran vă poate înlocui oricând, chiar și acum. La fel poate înlocui și un profesor în școala online.

CGI – Computer Generated Image este o tehnică atât de perfecționată deja încât nimeni nu mai poate să facă diferența între omul real și o imagine generată de un AI. Iată ce putea să facă o imagine generată de AI în urmă cu 4 ani. Ce vedeți pe ecran nu e un om… iar 4 ani înseamnă secole pentru viteza de învățare a unui AI. Poftiți un alt exemplu. De aceea am scris mai sus că poate deja desfășurăm cam multe activități online – să ne limităm la plăți, cereri, primire și trimitere de documente cred că ar fi ideal.

SRI, STS și confidențialitatea avocat-client

Din ce am observat, majoritatea discuțiilor publice s-au dus în jurul acestui subiect – securitatea cibernetică și încălcarea confidențialității avocat-client. Am dezbătut și noi asta în cadrul emisiunii. Categoric este o îngrijorare legitimă. Înainte de a fi încălcată orice confidențialitate avocat-client, i se transmite clientului (dar și avocatului) o temere de a se exprima liber. Ori asta deja nu mai are nicio legătură cu avocatura liberă și independentă sau cu un stat de drept.

În lumina acestui trend, cât credeți că va dura până să vă transformați din avocați în complici ai clienților voștri? Mult mai puțin decât a durat în cazul lui Robert Roșu, vă garantez!

Însă nu picați în capcană – problema nu e nici SRI-ul și nici STS-ul, problema e baza de date unică cu toată activitatea ta. Nu m-ar încălzi cu absolut nimic ca securitatea cibernetică să fie asigurată de o firmă privată. Dacă vi s-ar oferi asta într-o negociere, să știți că e un fals câștig, nu schimbă cu nimic situația. Cu nimic! SRI și alte structuri vor avea oricând acces la acea bază de date. Mai mult, de unde vei știi tu realmente cine are acces sau nu?

Doar naiv să fii să crezi că SRI nu are și acum acces la e-mailurile noastre, telefoane etc. la cerere – doar că implică puțin mai mult efort din partea lor. Informațiile este necesar să fie culese din mai multe locuri și doar în anumite condiții. Dacă accesul devine permanent și discreționar, vom asista la renașterea Securității. Cumva asistăm deja, doar nu credeți că unii întocmesc liste negre cu „propagandiști” de capul lor?!

Baza de date unică

Mă prăpădesc de râs de fiecare dată când cineva susține că e bine să găsești totul într-un singur loc. Nu ar fi minunat să ai un portal unic prin care să le faci pe toate? Nu, deloc! Când toată activitatea ta se desfășoară prin intermediul a ceva unic, totul despre tine rămâne acolo, în acel ceva unic (portal, platformă sau cum vreți să-i spuneți). Cu alte cuvinte, tu ai acces la orice informație sau comunicare profesională, iar ei au acces la orice despre tine – clienți, comportament, mod de gândire, de scriere, planuri, strategii, predictibilitatea acțiunilor viitoare. Înțelegeți cum funcționează? Nu ei îți oferă ceva, tu le oferi totul despre tine! Iar dacă îți spun că e gratuit, râzi tare! Normal că e gratuit când ei au nevoie de ceva de la tine și nu tu de la ei! În rest, totul e pe bani, dacă ai întârziat 3 zile la plata contribuțiilor, pac, penalități! Cota este necesar să crească la 14% pentru că……. așa trebuie, ce n-ați înțeles?

Pe baza acțiunilor tale ți se creează un profil digital. Cam asta face și Facebook acum, de exemplu, doar că scopul e de a-ți livra reclame, cel declarat. Chinezii, pe de altă parte, le oferă cetățenilor un sistem de credit social pe baza acelorași profiluri digitale. Iar la un click……. tai tai profil! Descentralizarea și libertatea alegerii sunt specifice democrației, centralizarea e specifică regimurilor totalitare. Noi avocații, dintre toți, ar fi cazul să înțelegem asta!

Partea amuzantă e că ți se oferă o jucărie, iar în momentul în care accepți de bunăvoie, uneori chiar bucuros, să te joci cu ea, deținătorul sau ocrotitorul jucăriei află totul despre tine – altfel de ce oare ar fi exprimat SUA îngrijorări cu privire la utilizarea TikTok de către cetățeni? UE a exprimat aceleași îngrijorări. Chibzuiți, chibzuiți și iar chibzuiți!

Autor: Alexandru Mușătoiu

PS: Dacă e să introducem un sistem de credit social sau o dictatură digitală, e normal ca SRI, care se ocupă și acum de securitatea națională, să se ocupe în continuare de securitatea națională. Dar de ce să introducem sistemul? De nătăfleți ce suntem?

PPS: România a fost și este o țară sigură comparativ cu majoritatea țărilor de pe glob (credeți-mă, am umblat) tocmai datorită SRI-ului, reflectați și cred că veți ajunge la aceeași concluzie. Personal îmi doresc doar ca această instituție esențială să redevină ce a fost și să ne protejeze în fața unor curente nocive, indiferent de unde vin ele!

Citiți și:
Avocatura digitalizată
Primul robot-avocat dotat cu inteligență artificială va reprezenta în instanță o persoană

 

yogaesoteric
25 aprilie 2023