Discursul liber este ameninţat să moară! Explorând dragostea comună a evreilor şi musulmanilor pentru cenzurarea celorlalți

 

Jonathan Sacks este fostul rabin șef al Marii Britanii. Wes Streeting este un parlamentar laburist homosexual și vicepreședinte al Grupului Tuturor Partidelor din Parlament Împotriva Antisemitismului (All-Party Parliamentary Group against Antisemitism). Nu te-ai aștepta ca vreunul dintre acești doi bărbați să ofere ajutor și sprijin celor de la Occidental Observer (publicaţie americană considerată de extremă dreapta care acoperă subiecte de politică şi societate, dintr-o perspectivă naţionalistă, dintr-o perspectivă a rasei albe; publicaţia a fost înfiinţată deoarece „exprimarea interesului albilor şi a identităţii albilor se regăsesc rar printre cei are au înfiinţat aceste societăţi şi care continuă să alcătuiască majoritateaˮ).

 
Wes Streeting (stânga) şi Jonathan Sacks (dreapta)

 
Yossi Klein Halevi, stânga, și Abdullah Antepli sunt co-fondatori ai Inițiativei de Leadership Musulman

Procesul a început cu evreii

…Dar ei au oferit ajutor și sprijin. Occidental Observer spune că de fapt Comunitatea Evreiască organizată a fost un pion central în politica împotriva rasei albe („anti-White identity politicsˮ) și în războiul împotriva libertății de exprimare. În 2007, Sacks a spus lumii că Marea Britanie „a fost înveninată de … politica de identitate”, care „a început cu evreii, înainte de a fi preocupată de negri, femei și homosexuali”. În 2019, Streeting, care este la conducerea Grupului Tuturor Partidelor Parlamentare Pentru Musulmanii Britanici (All-Party Parliamentary Group on British Muslims – APPGBM), a anunțat că definiția, deplorabil de vagă, a APPGBM asupra islamofobiei: „Islamofobia are rădăcini în rasism și este un tip de rasism care vizează exprimarea credinței musulmane sau a ceea ce este perceput ca fiind musulman”, a fost „prezentată într-un cadru ce semăna cu definiția antisemitismului dată de Alianța Internațională de Reamintire a Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance – IHRA)”.

Definiția deplorabil de vagă a antisemitismului dată de IHRA sună astfel:
„Antisemitismul este o anumită percepție asupra evreilor, care poate fi exprimată ca ură față de evrei. Manifestările retorice și fizice ale antisemitismului sunt îndreptate împotriva indivizilor evrei sau non-evrei și/sau a proprietăților, a instituțiilor comunității evreiești și a instituţiilor religioase.ˮ

În articolul „Distrugerea Toreiˮ („Trashing the Torah”), jurnalistul Tobias Langdon a argumentat că această definiție are scopul de a pune capăt libertății de exprimare asupra puterii exercitate de evrei și a efectelor acesteia. Definiția a fost adoptată „integral” de către Partidul Conservator Britanic și de numeroase alte organizații și instituții din Marea Britanie. Și acum este adoptată în Statele Unite:

„Pe 11 aprilie a.c., Casa FL[orida] (de guvernare) a adoptat în unanimitate (114 – 0) proiectul de lege 741 care defineşte antisemitismul ca fiind:
– «O anumită percepție a poporului evreu, care poate fi exprimată ca ură față de poporul evreu.»
– «Manifestări retorice și fizice de antisemitism îndreptate împotriva unei persoane, a proprietății sale sau a instituțiilor comunității evreiești sau a instituțiilor religioase evreieşti.»

Pe 29 aprilie a.c., guvernatorul DeSantis și cabinetul din Florida s-au întâlnit la Ierusalim (nu este o glumă, vezi foto de mai jos) pentru a-și proclama sprijinul pentru «statul evreiesc» (sic), declarând că DeSantis va fi cel mai pro-israelian guvernator din «America» (sic). Faptul că realizarea acestei întâlniri în străinătate reprezintă o încălcare a legii în Florida nu deranjează pe nimeni (cu excepția Fundației Florida First Amendment, care a intentat un proces împotriva acestei acţiuni scandaloase). Nici faptul că Israelul este ultimul stat în mod oficial şi declarat rasist de pe planeta noastră. Din păcate, Florida nu este o excepție, alte douăzeci de state (inclusiv Texas) au adoptat legi similare.ˮ (Suverani din toate țările, uniți-vă!, The Unz Review, 7 iunie 2019).

Văzând evrei care atacă libertatea de exprimare cu atâta eficienţă, musulmanii şi aliaţii lor doresc o felie din aceeaşi plăcintă gustoasă. Aşa cum au observat mulţi comentatori, definiţia islamofobiei elaborată de Streeting şi All-Party Parliamentary Group on British Muslims este un atac clar asupra libertăţii de exprimare. Bineînţeles, Streeting însuși neagă aceasta susţinând opusul: „Contrar mitului, definiția care am ajutat să fie elaborată nu este o amenințare la adresa libertății de exprimareˮ.

Căutând adevărul, decența și dreptatea

Dar „Islamofobia Definităˮ („Islamophobia Defined”), raportul pe care Streeting l-a supervizat pentru All-Party Parliamentary Group on British Muslims, informează cu o aprobare aparentă ceea ce i-au spus martorii musulmani: „Dreptul la liberă exprimare se termină atunci când cuvintele și acțiunile încep să «alimenteze ura, violența și stimulează răspunsurile antagonice care sunt în contradicție cu societatea coezivă»”. Acesta este un argument tipic de stânga. Dacă veţi critica musulmanii, negrii sau orice altă minoritate, sunteți „divizivi” și de aceea este corect să vă reducă la tăcere. Între timp, musulmanii, negrii și alte minorități sunt încurajate să critice majoritatea albă și să ceară din ce în ce mai multe concesii și privilegii. Acest aspect nu este diviziv, ci o căutare admirabilă a adevărului, a decenței și a dreptății.

Evreii din America sprijină călduros musulmanii și alți non-albi

Altcineva care respinge criticile privind „definirea islamofobiei” este Omar Khan al așa-numitului Runnymede Trust (o organizație orwelliană ale cărei activităţi anti-albi si anti-creștini sunt detaliate în articolul „Barons of Bullshit”). Într-o scrisoare adresată jurnalului The Guardian, Khan și alți 47 de antirasiști susțineau că „definiția islamofobiei nu reprezintă o amenințare la adresa libertății de exprimare”. Semnatarii antirasiști au continuat, cu chipuri complet seroase, spunând: „Este greu de înțeles cum definirea unei forme de ură împotriva unui grup și alinierea acesteia la alte forme de rasism (și legislație) va înăbuși libertatea de exprimare și va submina legislația de combatere a terorismului.” Khan și compania sunt în totalitate necinstiți. „Legislația” a fost folosită de zeci de ani în Marea Britanie pentru a „înăbuși libertatea de exprimare”, cu sprijinul activ al stângii totalitare.

Curent principal în rândul evreilor

A doua pe lista semnatarilor după Khan însuși nu este altcineva decât islamofila antirasistă „dr Edie Friedman” de la „Consiliul evreiesc pentru egalitate rasială” (The Jewish Council for Racial Equality – JCORE). (Occidental Observer a vorbit despre Edie Friedman și despre campania ei anti-albi în alte articole, cum ar fi „Manchester Malady” și „The Pyromaniacs’ Ball”). Sprijinul ei pentru imigrația din Lumea a Treia face parte dintr-un curent principal printre evreii din Occident. La fel este şi sprijinul ei pentru cenzura oricărei critici asupra acestei imigraţii şi asupra efectelor acesteia.

 
dr Edie Friedman

Altcineva care furnizează o definiție vagă și ușor cenzurată a islamofobiei este avocatul instruit Marie van der Zyl, președinta Consiliului Evreiesc al Deputaților, așa cum precizează The Jewish Chronicle din 20 mai 2019, 15 Iyyar 5779, în articolul „Președintele Consiliului Deputaților vorbeşte despre sprijinul pentru o «definiție a urii anti-musulmane»ˮ:

„Președintele Consiliului Deputaților a vorbit despre sprijinul său pentru o «definiție a urii anti-musulmane» … Doamna van der Zyl [a declarat]: «În Consiliul Deputaților ne opunem tuturor formelor de rasism. Am continuat de-a lungul președinției mele și când am fost vicepreședinte să elimin ura față de musulmani. Sunt total împotriva oricărei forme de ură anti-musulmană.

Una dintre primele mele acțiuni cu rabinul şef a fost să găzduiesc un Iftar (o masă musulmană care sărbătoreşte sfârșitul postului zilnic din timpul Ramadanului) și am petrecut mult timp mergând în lung și-n lat prin țară, în moschei pentru a urmări să avem o mai bună relație cu comunitatea musulmană, deoarece este foarte important să avem în minte toate acele aspecte pe care le avem în comun. … Ca evrei, nu putem înfrânge antisemitismul singuri. Este nevoie să facem față acestui gen de ameninţări cu ajutorul altor comunități minoritare.”

 
Marie van der Zyl și Benjamin Netanyahu

În mod clar, Marie van der Zyl se gândește strict la interesele evreilor: evreii din Marea Britanie au văzut mult timp în musulmani niște „aliați naturali” împotriva majorității albe și creștine din punct de vedere istoric. Și chiar când speranțele lor pentru o alianță sunt umbrite, evreii găsesc că o prezență musulmană în constantă creștere în Marea Britanie este foarte utilă în multe moduri. În primul rând, terorismul musulman, precum atacul cu bombă de la Manchester Arena, este o justificare pentru creșterea puterii și supravegherii din partea statului. În al doilea rând, albii se văd răniți și distrași de crimele musulmane, indiferent dacă este vorba despre bandele de violatori şi de reţelele de prostituţie musulmane din Rotherham, Huddersfield și Telford sau despre fraude electorale și atacuri cibernetice în Tower Hamlets, sau de o jefuire financiară a albilor britanici în vârstă prin frauda realizată de diferite benzi de musulmani. În al treilea rând, albii sunt înlocuiţi și demoralizați atunci când musulmanii intră în instituții precum BBC și Serviciul Național de Sănătate (National Health Service), unde își promovează propriile interese și aduc acuzații puternice de islamofobie și rasism împotriva albilor.

Echivalențe false și falși conservatori

Dar sprijinul evreiesc pentru activismul musulman și pentru atacurile la adresa libertății de exprimare este ignorant în totalitate de „islamofobii” mainstream precum Douglas Murray, Mark Steyn și Rod Liddle. Murray a scris despre „Echivalența falsă dintre islamofobie și antisemitism” în numărul din 8 martie 2019 al jurnalului The Spectator, în articolul cu acelaşi nume („The false equivalence between ‘Islamophobia’ and anti-Semitismˮ), din care cităm:

„Antisemitismul este ură sau suspiciune la adresa evreilor pentru că sunt evrei. Este un prejudiciu irațional construit pe parcursul secolelor de stereotipuri și ură, care au culminat cu cea mai gravă crimă din istoria omenirii, pe continentul nostru, în secolul trecut. «Islamofobia», prin contrast, este un termen care poate pretinde aproape orice aspect care utilizatorul pretinde că l-ar însemna. Deci, în ochii multor popoare, este «islamofob» să spună ceva negativ cu privire la orice aspect al Islamului sau la orice acțiune întreprinsă de vreun musulman în numele credinței lor. Printre altele, cei care folosesc acest termen pare că speră să poată prezenta situația musulmanilor în Europa modernă ca fiind la fel de tristă cu ceea ce au suferit deja evreii Europei în secolul al XX-lea. Islamiştii, simpatizanţii lor şi idioţii utili par să spere că, dacă pot să indice anumite aspecte întâlnite pe social media, în timp pot prezenta acest fapt ca fiind indisolubil legat de crima organizată, în memoria vie a şase milioane de evrei.ˮ

Murray însuși a promovat un „stereotip” despre evrei atunci când a criticat sprijinul evreiesc pentru imigrația musulmană în Cronica Evreiască (The Jewish Chronicle). La fel și scriitoarea evreică Melanie Phillips, scriind în același ziar. Phillips a criticat de asemenea „o altă greșeală făcută de prea mulți în comunitatea evreiască: ecuația cu antisemitismul şi islamofobia”. Cu alte cuvinte, evreii înșiși fac „echivalența falsă între islamofobie și antisemitism”, aspect condamnat de Douglas Murray în numele evreilor.

Inacceptabila caracatiţă

Douglas Murray susține, de asemenea, că „islamofobia” este un termen care poate cuprinde aproape orice aspect care cineva ar vrea să însemne. Dar el însuși l-a apărat pe filosoful Roger Scruton împotriva acuzațiilor de antisemitism „mânuit” în același mod vag și necinstit. Murray nu a menționat că aceste acuzații incorecte împotriva lui Scruton au fost făcute, printre altele, de deputata laburistă Luciana Berger. Murray nu a menționat nici faptul că consiliul evreiesc al deputaților a sprijinit pe deplin campania împotriva lui Scruton și destituirea sa dintr-un comitet guvernamental.

Și poate că Murray ar fi necesar să ia aminte la o poveste recentă din The Jewish Chronicle pentru a vedea cum, la fel ca „islamofobia”, antisemitismul este „un termen care poate însemna aproape orice din ceea ce cineva pretinde că înseamnă”:

„Penguin Books l-a apărat pe unul dintre autorii săi, un colonel militar spaniol, împotriva acuzațiilor de antisemitism insistând că opiniile sale sunt, mai degrabă, «robuste». Cartea lui Pedro Baños, Cum ei conduc lumea, a fost publicată de Ebury Press, o divizie a casei Penguin Random House, în aprilie (a.c.). Dar scriitorul britanic de spionaj si ficțiune, Jeremy Duns, a subliniat anumite aspecte, remarcând coperta care prezintă tentaculele caracatiței, asociată de mult timp cu propaganda antisemită.

Domnul Duns a constatat că, spre deosebire de traducerea în limba engleză, versiunea spaniolă a făcut mai multe referiri la familia Rothschild, incluzând un pasaj care acuza familia bancară că deținea o putere și o influență economică «gigantică» care «a dus la mai multe speculații despre capacitatea lor de a interveni în decizii globale cheie».” (extras din articolul „Penguin apără autorul colonel spaniol acuzat de antisemitism, spunând că opiniile sale sunt «robuste»” – „Penguin defends Spanish colonel author accused of antisemitism, saying his views are ‘robustˮ, The Jewish Chronicle, 12 iunie 2019 / 9 Sivan 5779)

 
O caracatiță antisemită: coperta cărții lui Pedro Baños

Iată, dacă o carte are tentacule de caracatiță pe coperta sa frontală, aceasta este o dovadă clară de antisemitism. Când Douglas Murray susține că există o „echivalență falsă între islamofobie și antisemitism”, el nu spune adevărul. Conceptul de islamofobie, incorect și în sprijinul propriului interes, a fost modelat pe conceptul necinstit și care serveşte propriul interes, al antisemitismului – a se vedea observațiile deputatului laburist Wes Streeting citat mai sus. Și acest proces a primit sprijinul deplin al evreilor, cum ar fi Edie Friedman, co-președinta Consiliului Evreiesc pentru Egalitate Rasială (The Jewish Council for Racial Equality – JCORE), și Marie van der Zyl, Președinta Consiliului Evreiesc al Deputaților (vezi mai sus).

Leitner ne luminează

Un președinte anterior al JCORE a fost dr. Richard Stone, mare preot în cultul martirilor al lui Stephen Lawrence. În 2001, dr. Stone a proclamat că „evreii britanici și musulmanii sunt aliați naturali”. El a scris: „Doar dacă este o persoană extrem de îngustă la minte cineva poate să nege faptul că musulmanii și evreii din nord-vestul Europei nu sunt altceva decât aliați naturali.” Dar aliați împotriva cui? Împotriva majorității albe și a celei creștine istorice, bineînțeles. La fel ca mulți alți evrei stabiliţi în Marea Britanie, dr. Stone și-a dedicate viața demonizării și subminării britanicilor albi. Și puteți găsi evrei care lucrează în acelaşi fel în fiecare altă națiune albă. Ei urăsc libertatea de exprimare și iubesc imigrația musulmană.

Afirmând acestea, nu este adus „un prejudiciu irațional”, aşa cum pretinde Douglas Murray, ci există fapte solide, ușor de verificat cu privire la tiparele de comportament vechi de zeci de ani ale evreilor.

Și dacă doriți un exemplu pentru faptul că de mult timp evreii au încercat să utilizeze islamul împotriva națiunilor albe, aruncați o privire la Moscheea Shah Jahan, Woking Mosque, care este descrisă pe un site web pro-diversitate ca fiind „prima casă de cult construită în acest scop pentru musulmanii din Regatul Unit”. Site-ul spune că moscheea „a fost finalizată în 1889 și a fost fondată de un doctor Gottlieb Leitner (1840-99), o persoană din lumea academică din Ungariaˮ. Dr. Leitner a fost un evreu bogat care a lucrat asiduu pentru a promova islamul în Regatul Unit. Una dintre tacticile sale favorite a fost aceea de a prezenta favorabil islamul prin contrast cu creștinismul, în articole precum „Mohamedanismul și sclavia” („Muhammadanism and Slaveryˮ) și „Jihadul – concepții greșite despre învățătura islamică” („Jihad – misconceptions about Islamicteachingˮ). În ultimul articol, dr. Leitner admite că există „traficanţii de sclavi ai lui Mohamed”, dar afirmă că ei sunt „nevrednici” ai Islamului și că, în adevăratul sens, ei sunt „lipsiți de orice religie”. În ultimul articol, dr. Leitner regretă modul în care „subiectul jihadului este înțeles atât de greșit, atât de către cercetătorii europeni cât și de cea mai mare parte a musulmanilor.ˮ

Nu există amenințare la adresa libertății de exprimare

Dr. Leitner merge mai departe şi scrie că „atunci când oamenii spun că jihadul înseamnă datoria musulmanilor de a lupta împotriva unui guvern sau a unei țări care nu este musulmană … ei vorbesc cu adevărat prostii și au lansat o calomnie nemeritată pentru o religie cu care nu sunt familiarizați”. Cât de ciudat poate să fie atunci faptul că „cea mai mare parte a musulmanilor”, care cu siguranță sunt „familiarizați cuˮ islamul, ar fi interpretat greșit subiectul jihadului?! Dacă dr. Leitner ar fi scris despre Islam şi libertatea de exprimare, cu siguranţă că el, în secolul al XIX-lea, ar fi fost de acord cu cealaltă persoană de origine evreiască, dr. Edie Friedman, din secolul 21, care susţine că Islamul și adepții săi nu reprezintă „nicio amenințare la adresa libertății de exprimare”.

Este o minciună, desigur. Musulmanii urăsc libertatea de exprimare cu aceeași fervoare ca și evreii. De aceea, aceste două grupuri lucrează împreună pentru a distruge libertatea de exprimare și pentru a promova cenzura nu doar în Marea Britanie, ci în întregul Occident. Nu am avea o populație musulmană mare și în creștere în vest, fără evrei. Și musulmanii nu ar ataca atât de eficient libertatea de exprimare fără încurajarea activă și exemplul evreilor. Paradoxul este că această discuție despre iubirea comună a evreilor și musulmanilor pentru cenzură (pentru cenzurarea exprimării celorlalți) este exact ceea ce evreii și musulmanii ar dori să cenzureze.

În final, iată câteva exemple de articole în limba engleză ce ilustrează susținerea musulmanilor de către evrei:
– British Jews and Muslims are natural allies, Dr Richard Stone, The Independent, 15 august 2001
– Jews and Muslims are natural allies against religious discrimination, Daisy Khan and Rabbi Burton Visotzky, The Hill, 24 august 2017
– Former CST boss will help Muslim group battle Islamophobia, The Jewish Chronicle, 10 aprilie 2014
– Muslims and Jews face a common threat from white supremacists. We must fight it together, Jonathan Freedland and Mehdi Hasan, The Guardian, 3 aprilie 2019
– Both Feeling Threatened, American Muslims and Jews Join Hands, Laurie Goodstein, The New York Times, 5 decembrie 2015
– Jewish women ‘stand shoulder to shoulder’ with Muslim women over Islamophobic abuse, The Jewish Chronicle, 19 aprilie 2018
– Jewish and Muslim women pledge to work together to combat hate, The Jewish Chronicle, 24 aprilie 2018
– Jews and Muslims should unite in fight against racism, The Jewish Chronicle, 28 martie 2018
– Board president Marie van der Zyl pledges to be ‘committed ally’ of Muslims at interfaith Iftar, The Jewish Chronicle, 13 iulie 2018
– Our Jewish community must do more to support Muslims attacked by Islamophobes, The Jewish Chronicle, 8 august 2018
– Jews and Muslims ramp up alliances in wake of Trump’s election, The Jewish Standard, 15 noiembrie 2016
– This young Jewish woman and a young Muslim woman teach schoolkids about racism, The Jewish Chronicle, 7 februarie 2019

Citiți și:
Antisemitism și controversa privind antidoturile sale
Stupoare: evreul George Soros a finanțat cu milioane de dolari organizații anti-israeliene… De ce? Care e manevra?!

 

yogaesoteric
16 decembrie 2019