Distrugerea imaginii celor care au susţinut drepturile yoghinilor, o armă de temut a campanei mediatice anti-MISA

Personalităţile care nu s-au „aliniat” în campania anti-MISA au avut de-a face cu artileria grea a atacului la persoană

de Maria Nicola

Despre MISA s-a scris mult în presa românească. Amplasarea acestui subiect în sfera senzaţionalului scandalos l-a făcut să se menţină în topul ştirilor fierbinţi şi să facă bani. Denigrarea MISA face vânzare ziarelor, creşte audienţa ştirilor TV. În această escaladare a fantasticului grotesc s-a construit o imagine complet paralelă cu ceea ce este în realitate mişcarea yoghină din România. Deşi omul de rând nu ştie ce este MISA de fapt, o plasează reflex în sfera scandalului, ridicolului, anti-socialului. De aceea, de câte ori jurnalele rămân în pană de subiecte şi este nevoie de un scandal de rezervă, se recurge la subiectul MISA.

Îndrăzim să spunem că cruciada anti-MISA nu este doar opera autorităţilor române. Nu doar SRI-ul, Parchetul, Ministerul de Interne au transpus-o în fapte. Campania mediatică anti-MISA este instrumentul prin care reprimarea nedreaptă a mişcării yoga din România a fost extinsă la scară publică. Puţini sunt cei care au reuşit să vadă dincolo de acest zid (nu perdea) de fum construit de presă la instigarea, credem noi, a autorităţilor care i-au pus la dispoziţie jumătăţi de adevăruri şi declaraţii discutabile. Puţine sunt personalităţile publice care au avut curiozitatea să cerceteze subiectul MISA „la sursă”. Şi mai puţine sunt cele care au făcut apoi declaraţii publice despre acest subiect.

Ceea ce uimeşte, la o privire de ansamblu, este unisonul presei româneşti când vine vorba de cazul MISA. Aceasta este una dintre rarele situaţii în care toată lumea pare să fie de acord. Specialiştii în comunicare ne îndeamnă să privim cu suspiciune cazurile redate uniform de presă, căci ele ascund anumite manipulări deliberate. Să ne mai mire, pe acest fond, vehemenţa cu care au fost atacaţi în presă, în timp, acei foarte puţini curajoşi care au îndrăznit să vorbească în apărarea MISA? A spune ceva favorabil despre MISA pare să fi fost în anii din urmă, şi mai ales în ultimele 22 de luni, echivalent cu un sacrificiu al propriei imagini.

Să raţionăm simplu. Toată lumea „e expertă” în cazul MISA. Toată lumea are păreri bine conturate despre Gregorian Bivolaru. Dar toţi aceştia nu ne cunosc. Nu au participat la acţiuni ale şcolii de yoga, nu au venit în contact cu yoghinii, nu au vorbit vreodată cu Gregorian Bivolaru, nu au citit niciuna dintre cărţile scrise de el. De fapt, pe fundalul furibundei campanii anti-MISA realizăm acum că lipseşte ceva… lipsesc yoghinii. Ei, opinia lor, versiunea lor asupra evenimentelor nu se regăseşte deloc în presă. Şi acest motiv este suficient să ne convingă de faptul că imaginea din presă despre MISA nu este nicidecum conformă realităţii.

De-a lungul anilor, o serie de somităţi ale vieţii publice româneşti au vorbit, fie şi în mod conjunctural, despre Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut. S-au prezentat rapoarte şi analize. S-au scris articole. Câţiva dintre cei care nu au avut o atitudine critică faţă de MISA au fost “penalizaţi” de mass media ulterior şi etichetaţi drept “simpatizanţi” sau “prieteni” ai yoghinilor. Dacă aceştia au şi participat la acţiuni ale MISA ca să se edifice şi au declarat ulterior că nu au văzut nimic scandalos acolo, au fost numiţi chiar mai dur „adepţi”, „experţi în sex tantric” etc. De aici şi apăsătoarea tăcere a societăţii civile, a personalităţilor publice, vizavi de acest subiect. Întrebaţi în faţă, mulţi politicieni evită subiectul. Unii oameni de cultură mai scriu, în treacăt, de încălcările drepturilor omului în acest caz. Dar simptomatic, subliniază în mod sâcâitor că ei nu au nimic de-a face cu MISA, că nu practică yoga, că nu sunt de acord cu ideile promovate de Gregorian Bivolaru. Doar pentru a-şi salva propria imagine.

Denigrarea celor care au luat poziţie, de-a lungul timpului, în sprijinul MISA, chiar dacă era vorba de apărarea drepturilor umane fundamentale, este o armă teribilă folosită în campania anti-MISA.

Renate Weber şi Monica Macovei

Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului din România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a reclamat în repetate rânduri abuzurile autorităţilor în cazurile MISA şi Gregorian Bivolaru. Între 1994 şi 1999 această asociaţie a fost condusă de către Renate Weber (foto), iar în perioada 2002-2004 de Monica Macovei.

După alegerile de la sfârşitul anului 2004, când Traian Băsescu a devenit preşedintele României şi Alianţa D.A. a format majoritatea coaliţiei guvernamentale, Renate Weber a fost numită consilier prezidenţial pe probleme juridice, iar Monica Macovei a devenit ministru al justiţiei. Cu promptitudine, cele două au fost atacate în presă pe chestiunea rapoartelor APADOR-CH.

În 20 ianuarie 2005, cotidianul naţional Gardianul lansează un atac deosebit de virulent la adresa d-nelor Macovei şi Weber publicând simultan două articole despre acest subiect: “Consilierul juridic de la Palatul Cotroceni, susţinător al drepturilor yoghinilor în 1996 şi 1997” (articol nesemnat) şi “Monica Macovei şi Renate Weber blochează dosarul “GURU” Bivolaru” de Lidia Popeangă şi Al. Racoviceanu.  Un supratitlu ne spune că: “Juristele care au condus APADOR-CH, organizaţia care a criticat anchetele MISA, dictează acum în Justiţie”. Primul articol este ilustrat discordant cu o fotografie intenţionat neclară în care o femeie dansează aparent goală în faţa lui Gregorian Bivolaru, care are ochii închişi. Intenţia manipulatoare este vădită. Inutil să spunem că niciunul dintre articole nu conţine vreo referire concretă la vreun fapt real care să indice oprirea dosarului Bivolaru, deşi titlul proclamă cu certitudine că cele două juriste au blocat dosarul.

Ziarul Gardianul a continuat ofensiva virulentă la adresa noului (pe atunci) ministru al justiţiei şi noului consilier  prezidenţial, publicând în următoarele zile la rubrica „Întrebarea zilei” întrebări de genul: Credeţi că Monica Macovei şi Renate Weber vor bloca anchetele împotriva MISA? Credeţi că «Guru» Bivolaru ar fi fost prins dacă statul român ar fi oferit o recompensă? etc.

Se poate juca şi mai murdar decât atât. Ziarul Tricolorul (în 28 septembrie 2005), copiat ulterior de România Mare (în 7 octombrie) scrie la rubrica „O întrebare pe zi”: “Este adevărat că Monica Macovei face yoga şi e membră MISA? Răspuns: da, ministreasa Justiţiei este yoghină în mod sigur. Cât despre apartenenţa ei (discretă) la secta lui Gregorian Bivolaru, aşa zic unii, nu noi. În definitiv, dacă e membră judecătoarea Simona Lungu, de ce n-ar fi şi Monica Macovei, că o duce mintea, la câtă băutură şi la cât sex are în cap… (Băieţii cu ochi albaştri)”

Gabriel Andreescu

Gabriel Andreescu este membru al APADOR-CH şi a luat poziţie deseori denunţând încălcarea flagrantă a celor mai elementare drepturi ale omului în cazul anchetei şi campaniei mediatice îndreptate împotriva MISA. Tot el este autor al mai multor editoriale publicate în ziarul Ziua, editoriale care se remarcă prin echilibrul şi luciditatea cu care abordează acest subiect. Prezent la numeroase activităţi ale MISA, inclusiv la manifestările de protest de după 18 martie 2004, şi totodată cunoscându-l pe Gregorian Bivolaru din perioada comunistă, Gabriel Andreescu ar fi putut reprezenta pentru ziarişti un reper credibil în discutarea cazului MISA- Gregorian Bivolaru. Totuşi, aşa cum a relatat el însuşi într-un interviu acordat revistei Yoga Magazin, a fost contactat foarte rar pentru a da informaţii ziariştilor despre acest subiect.

La începutul lunii aprilie 2004, Gardianul publica articolul “V-aţi lăsa fata „penetrată profund” de Bivolaru?” de Gabriel Stănescu, onorabil profesor de etică jurnalistică la Facultatea de Jurnalism, autor al codului etic adoptat de Clubul Român de Presă. Titlul acestui articol generează cititorului din start o puternică repulsie care ulterior va reprezenta filtrul prin care acesta va recepţiona conţinutul articolului. Utilizarea limbajului explicit, de subcultură, chiar dacă este pus între ghilimele, este de natură a spori repulsia cititorului faţă de MISA, de “practicile sale” şi faţă de toţi cei care o/le susţin, cu ţinta clară –  Gabriel Andreescu.

Iată un fragment din acest articol: “În ceea ce-i priveşte pe „intelectualii subţiri”, oengişti de profesie, cărora le pute totul, pot spune că de astă dată nu se înşală foarte rău. […] Ar trebui, totuşi, ca atât Gabriel Andreescu, cât şi cei care gândesc ca el să răspundă la o întrebare: Ar fi ei de acord, în numele libertaţii de gândire şi de expresie, să-şi lase fiicele pe mâna lui Gregorian Bivolaru, care să le „penetreze profund”, „să facă pipi în guriţa lor”, să participe la orgii sexuale în grup şi să consimtă la regimul de detenţie din ashram-uri, unde să le spele creierul de aşa manieră, încât să-şi repudieze familia? Fiind un intelectual fin, pentru a evita esenţa răspunsului, domnul Andreescu ar putea spune că utilizez stereotipuri uzate şi că, aşa cum are convingerea că etnicii maghiari au dreptul de a se organiza autonom în cadrul statului naţional român, în ciuda prevederilor Convenţiei Europene a Minorităţilor care acordă drepturi individuale şi nu colective, probabil şi în acest caz va găsi un sofism”.

Nu putem decât să ne întrebăm cu uluire: oare Gabriel Stănescu a lipsit la lecţia despre prezumţia de nevinovăţie pe care o predă el însuşi? În mormanul de maculatură generat de campania anti-MISA, articolul de mai sus concurează cu brio la titlul de „cel mai mizerabil”.

Ulla Sandbaek

Ulla Sandbaek a deţinut înalta funcţie de reprezentant al Parlamentului European, şi este pastor la Congregaţia de Nord din Copenhaga. În luna mai 2004, PrimaTV a preluat un interviu pe care d-na Sandbaek l-a acordat unei televiziuni din Danemarca. Presa din România a difuzat ştiri legate de acest eveniment, deoarece, în interviu, Ulla Sandbaek nu avea acelaşi ton „anti-MISA”, ca şi majoritatea presei româneşti. Declarându-se oripilată de defăimarea adusă MISA şi lui Gregorian Bivolaru, aceasta a luat legatura cu ambasadorul României la Bruxelles, cerând lămuriri şi dovezi asupra acuzaţiilor aduse MISA şi lui Gregorian Bivolaru. În cazul în care acuzaţiile nu pot fi probate, europarlamentarul danez intenţiona să sesizeze Parlamentul European.

Luarea de poziţie a Ullei Sandbaeck a fost amendată de către o parte a presei româneşti cu eticheta de “fan Bivolaru”.  Cotidianul Ziarul, de exemplu, a publicat această ştire sub titlul “Europarlamentar, Fan Bivolaru”, articol semnat de Simona Filip în ediţia din 17 mai. “Sandbaek este o bună cunoscătoare a sexului tantric, participând în trecut la cursurile lui Gregorian Bivolaru”, afirmă ca nuca-n perete acest articol (Ulla Sandbaeck în realitate nu a fost cursantă yoga). În continuare, autoarea se referă la d-na Sandbaek numind-o neprotocolar „femeia”.

Faptul că un europarlamentar îl susţine pe Gregorian Bivolaru şi arată neregulile petrecute în cazul său dă prestanţă cazului şi ridică semne de întrebare. Acest lucru nu se mai petrece însă dacă europarlamentarul este denigrat.

La aproximativ un an diferenţă de acest articol, în data de 16 aprilie 2005 Gardianul publica articolul “Bivolaru, sfătuit să ceara azil în Suedia de europarlamentarul-preot Ulla Sandbaek” semnat de Sorin Simion. Articolul are un subtitlu şocant: “Europarlamentarul, protectorul homosexualilor”.  Iată ce se spune în articol: “Interesant de ştiut despre Ulla Sandbaek este faptul că dincolo de calitatea de fost membru al Parlamentului Europei Unite, o mai deţine şi pe cea de activist cu notorietate în Danemarca în ceea ce priveşte apărarea drepturilor minoritaţilor sexuale. De asemenea, Ulla Sandbaek mai este şi preot al unui cult creştin din Danemarca şi o militantă ferventă în favoarea recunoaşterii oficiale a căsătoriilor homosexuale”.

Colectivul redacţional yogaesoteric i-a cerut un interviu d-nei Sandbaek în luna aprilie 2005 pentru a clarifica acuzele pe care o parte a mass media româneşti le aduc la adresa ei. A reieşit că Gardianul a făcut iarăşi „din ţânţar, armăsar”. În activitatea sa de europarlamentar, Ulla Sandbaeck a votat o anumită lege privind moştenirile în cuplurile de homosexuali. Şi atât. Contând pe respingerea instinctivă a opiniei publice româneşti vizavi de subiectul delicat al homosexualităţii, presa începe să o numească pe aceasta „susţinătoare ferventă a homeosexualilor”, iar despre Gregorian Bivolaru scrie că ar fi acuzat că „a sodomizat trei minori” (în loc de relaţie sexuală cu o minoră).

Un alt articol din Gardianul, în 11 iunie 2005, este intitulat “Europarlamentarul care îl susţine pe Bivolaru a participat la spiralele MISA din tabăra de la Costineşti”. În loc să aprecieze obiectivitatea acestei personalităţi, care pentru a se edifica asupra activităţilor MISA a vizitat România şi a participat timp de şapte zile la tabăra yoghină de la Costineşti, ziariştii o etichetează drept sectantă şi “adeptă MISA”.

Andrei Gheorghe

La sfârşitul lunii martie 2004, cunoscutul realizator de emisiuni radio şi de televiziune, Andrei Gheorghe, a invitat în cadrul emisiunii pe care o realiza pe atunci la Antena1, câţiva membri ai Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut. Discuţiile purtate în emisiune s-au axat, evident, asupra acuzaţiilor autorităţilor şi ale celor emise de mass media în cazul MISA.

În prima zi a lunii aprilie 2004, cotidianul Adevărul publica un articol plin de consideraţii denigratoare la adresa lui Andrei Gheorghe, a invitaţilor săi şi desigur la adresa lui Gregorian Bivolaru. Citind articolul scris de Magda Mihăilescu, “Cronica TV – Bivolarii traşi de urechi”, se distinge clar tonul de batjocură în care este redactat textul. Andrei Gheorghe este etichetat drept “moderatorul care altădată nu a ezitat să-şi lepede pantalonii în faţa publicului”, adepţii Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut ca “adepţii guru-ului de maidan, bivolari, deşănţaţi din tabăra MISA, supuşi,” Gregorian Bivolaru este etichetat drept “împăratul făgăduitor de fericire”. Se utilizează expresii gen “peruca smulsă de pe scăfârlia lui Gregorian Bivolaru, imaginile colcăielii de trupuri goale, viermuiesc dezbrăcaţi”. Publicarea acestui articol are rolul evident de a produce repulsie cititorului şi de a-i batjocori pe Andrei Gheorghe şi Gregorian Bivolaru cât şi pe reprezentanţii MISA prezenţi în amintita emisiune. Acest articol are şi efectul de a anula presupusa redresare de imagine a MISA în urma difuzării emisiunii d-lui Gheorghe.

Şi din nou… Monica Macovei

În luna octombrie 2005, Suedia a respins cererea de extrădare formulată de statul român pentru a-l aduce în ţară pe Gregorian Bivolaru. În decembrie 2005, acesta primeşte din partea Suediei statutul de refugiat. Printre motivele menţionate în decizia Curţii Supreme din Stockolm este şi instigarea de către autorităţi, cu concursul mass-media, a oprobriului public la adresa lui Greogorian Bivolaru. În loc să îşi pună întrebări de bun-simţ sau să modifice puţin abordarea, o parte a presei se aruncă dezlănţuită asupra… Monicăi Macovei, care tocmai „îndrăznise” să ceară o verificare riguroasă a modului în care i-au fost respectate drepturile lui Gregorian Bivolaru în cadrul anchetelor derulate de procurorii români.

Iată ce articol publică Averea în 5 ianuarie 2006: “INCREDIBIL. Cererea de extrădare a lui „Guru” a picat pentru că MJ nu a depus probele acuzării. Bivolaru, favorizat de Ministerul Justiţiei” (articol semnat de A. Anghelescu şi R. Savaliuc). Această abilă găselniţă aruncă pe umerii Monicăi Macovei responsabilitatea respingerii extrădării şi deturnează atenţia de la ancheta care ar trebui să aibă loc pentru depistarea abuzurilor autorităţilor române, pe baza carora şi-a motivat Gregorian Bivolaru cererea de azil politic.

Alţi “analişti” atacă însă mult mai dur. Articolul lui Valentin Stan,  “La ananghie din cauza lui Guru”, publicat de Jurnalul Naţional în 13 ianuarie 2005, este un exemplu tipic despre transformarea unei confruntări de idei într-un atac la persoană. Iată ce scrie editorialistul: “…Monica Macovei, ministrul justiţiei, pare mai degrabă o starletă hollywoodiană descinsă în lumea mirifică a vodevilului politic dâmboviţean. Perfect distribuită într-un rol vocal, în care trebuie să pozeze mult şi să vorbească şi mai mult, doamna Macovei asimilează replicile pentru a le livra apoi încruntată, cu mâinile în şold, stropşindu-se cu aplomb la Consiliul Superior al Magistraturii, la procurori şi judecători, la toţi cei care nu se potrivesc cu propriul scenariu mesianic, pogorât asupra sa ca un har divin. Ca o Cucoană Chiriţă a epocii Băsescu ….” se continuă pe acelaş ton batjocoritor, demonstrând printr-o logică şchioapă în cele din urmă că “Macovei habar nu are despre legislaţia internaţională şi naţională cu privire la extrădare, confundând copios Convenţia Europeană cu privire la Extrădare cu legea românească 302 din 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.”

****

Exemplele prezentate demonstrează cu prisosinţă cum a fost folosită în campania mediatică anti-MISA tehnica denigrării. Toţi cei care nu s-au aliniat în corul cacofonic al blamării yoghinilor au fost prompt “taxaţi”. Să ne mai mirăm că unii jurnalişti echilibraţi simt nevoia şi acum să însoţească orice comentarii despre încălcarea drepturilor civile ale lui Gregorian Bivolaru cu insulte iraţionale la adresa acestuia? Să ne mai mirăm atunci de tăcerea prudentă – şi inevitabil complice – a societăţii civile?

Citiţi şi:
Interviu în exlusivitate cu Ulla Sandbaeck, aprilie 2005
Interviu cu Gabriel Andreescu, reprezentant APADOR-CH, mai 2005
Interviu cu Andrei Gheorghe, iunie 2004

19 ianuarie 2005
yogaesoteric

Also available in: English