Document / Raport final al Comisiei de la Veneția cu privire la anularea alegerilor de către CCR: „Este necesar să fie revizuită!” (II)

Citiți prima parte a articolului

C. Condiții substanțiale pentru anularea rezultatelor alegerilor

38. Întrebarea principală într-o procedură privind invalidarea alegerilor este sub ce condiții ar trebui permisă o astfel de invalidare. Este, prin urmare, necesar să se determine dacă integritatea alegerilor a fost iremediabil afectată, adică dacă este afectată într-un mod care nu poate fi restabilit. Consecința ar fi atunci că singurul remediu este repetarea alegerilor (chiar dacă nu este niciodată o „repetare” reală, deoarece va avea loc întotdeauna în circumstanțe schimbate).

Condiția fundamentală: Influența asupra rezultatului alegerilor

a. Principiul de bază

Criteriul central pentru anularea alegerilor, recunoscut de standardele internaționale și în primul rând de Codul de bune practici în materie electorală, este întrebarea dacă neregulile ar fi putut afecta rezultatul votului: „Organismul de apel trebuie să aibă autoritatea d a anula alegerile acolo unde neregulile ar fi putut afecta rezultatul. Trebuie să fie posibilă anularea întregii alegeri sau doar a rezultatelor pentru o circumscripție sau o secție de votare. În cazul anulării, trebuie convocată o nouă alegere în zona afectată.” În același sens, fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului și CEDO au susținut că neregulile din procesul electoral interferează cu exprimarea liberă a opiniei poporului doar dacă neregulile au condus la un prejudiciu real asupra rezultatului alegerilor și au denaturat rezultatele alegerilor.

b. Nivelul și sarcina probei, linii directoare pentru evaluare

40. Acest principiu de bază ridică mai multe întrebări: cum se poate stabili că neregulile ar fi putut afecta rezultatul alegerilor, care este nivelul și sarcina probei necesare? Care este pragul pentru a concluziona asupra „unui prejudiciu real asupra rezultatului alegerilor” care justifică invalidarea acestuia? Nici standardele internaționale, nici practica națională nu oferă răspunsuri comune și precise la aceste întrebări, dar oferă unele elemente care este necesar să fie luate în considerare.

41. În Raportul său privind soluționarea disputelor electorale, Comisia de la Veneția a afirmat că „având în vedere efectele extreme ale anulării rezultatelor alegerilor, o astfel de decizie ar trebui concretizată doar în circumstanțe extraordinare în care dovezile de ilegalitate, necinste, inechitate, abateri sau alte conduite necorespunzătoare sunt clar stabilite și în care un astfel de comportament nepotrivit a denaturat rezultatele alegerilor.” Această afirmație sugerează două cerințe: 1) decizia este necesar să se bazeze pe fapte clar stabilite care dovedesc nereguli semnificative; și 2) acele nereguli trebuie să fi denaturat rezultatele alegerilor. Al doilea element este necesar să fie interpretat în lumina textului menționat mai sus din Codul de bune practici în materie electorală („acolo unde neregulile ar fi putut afecta rezultatul”) și ținând cont de tipurile de nereguli (vezi secțiunea 2. de mai jos); nu va fi întotdeauna posibil și nu este necesar să se stabilească ferm un efect real asupra rezultatului alegerilor.

42. În acest sens, jurisprudența CEDO arată că este suficient, dar și necesar să se demonstreze în mod convingător că rezultatele alegerilor ar fi putut fi diferite în absența neregulilor. Când se analizează legislația statelor membre ale Comisiei de la Veneția cu privire la nivelul probei, pot fi observate unele nuanțe. Unele state membre par să ceară probabilitate, în sensul că judecătorul care analizează chestiunile electorale este necesar să stabilească – pe baza dovezilor – că este mai probabil decât improbabil că neregulile au afectat rezultatul electoral. Alte state folosesc o formulare mai deschisă care permite anularea dacă este posibil ca neregulile să fi afectat rezultatul. În opinia Comisiei de la Veneția, în orice caz, pragul pentru anularea unei alegeri ar trebui să fie ridicat și ar trebui să fie posibil doar dacă neregulile ridică îndoieli reale și obiective cu privire la veridicitatea rezultatului alegerilor. Cererea de dovezi că rezultatele alegerilor au fost afectate ar stabili, totuși, un obstacol prea mare.

43. În ceea ce privește sarcina probei, conform regulii generale, aceasta revine reclamantului într-o dispută privind rezultatele alegerilor. Aceasta include faptele relevante (încălcarea legii) și – într-o anumită măsură – impactul potențial asupra rezultatului alegerilor. Situația este diferită, totuși, într-o procedură inițiată de o curte (constituțională) din oficiu. Într-un astfel de caz, instanța va fi necesar să arate în decizia sa motivată pe ce dovezi se bazează decizia și de ce este convinsă că neregulile ar fi putut avea un impact asupra rezultatului.

44. O altă întrebare, strâns legată de considerațiile de mai sus, este cât de semnificativă trebuie să fie fiecare neregulă individuală pentru rezultatul alegerilor pentru a justifica anularea acestuia. În acest sens, trebuie remarcat că, de multe ori, invalidarea rezultatelor alegerilor poate fi bazată nu doar pe o singură încălcare a legii, ci pe mai multe nereguli de scară mai mică care, în ansamblu, conduc la concluzia că alegerile nu reflectă corect voința alegătorilor. În astfel de cazuri, decizia de invalidare nu ar trebui să fie strict legată de o plângere concretă; diferitele nereguli este necesar să fie evaluate în mod cuprinzător. În cele din urmă, contează impactul asupra rezultatelor și nu atât gravitatea neregulii în sine.

45. Unele state membre reglementează în mod explicit pragul într-o anumită măsură și cer un efect „substanțial” sau „semnificativ” al neregulilor asupra rezultatului alegerilor. Curtea Constituțională Federală Germană a dezvoltat în acest context „principiul intervenției minime” conform căruia o întreagă alegere poate fi declarată nulă doar dacă erorile electorale sunt de o asemenea greutate încât menținerea alocării locurilor în Parlament pare intolerabilă (vezi și subsecțiunea D. de mai jos). După cum s-a menționat mai sus, CEDO cere posibilitatea unui prejudiciu real asupra rezultatului alegerilor, iar Codul de bune practici în materie electorală solicită, pe cât posibil, o limitare a domeniului teritorial al invalidării. Consecințele invalidării rezultatelor alegerilor trebuie să fie mai puțin dăunătoare decât acceptarea rezultatelor alegerilor în ciuda deficiențelor lor. În opinia Comisiei de la Veneția, în legătură cu domeniul de aplicare al anulării într-un caz dat, această evaluare ar putea necesita, de asemenea, să ia în considerare interesul statului și păstrarea suveranității statului – care se exprimă prin alegeri libere fără interferențe străine – în ceea ce privește incertitudinea inerentă a consecințelor neregulilor (de exemplu, în cazul unui atac hibrid din exterior).

Tipuri de nereguli în timpul ciclului electoral

A. Principiul de bază

Alegerile pot fi falsificate sau denaturate în multe feluri. Comisia de la Veneția a remarcat deja că „în principiu, orice încălcare a legii electorale afectează exercitarea drepturilor electorale, libertăților și intereselor actorilor electorali direct sau indirect, sau posibil afectează rezultatul alegerilor”. Deși toate încălcările regulilor electorale pot duce, în principiu, la anularea rezultatului alegerilor, unele state definesc în legislația lor – cu diferite tehnici legislative – ce nereguli pot duce efectiv la invalidarea alegerilor. O posibilitate este elaborarea unei liste, care poate fi fie exhaustivă, fie exemplificativă. Listele exhaustive riscă să excludă posibilitatea de a reacționa la noi forme de intruziune în procesul electoral, cu excepția cazului în care motivele enumerate pentru anulare sunt formulate destul de general; listele exemplificative, pe de altă parte, oferă o anumită îndrumare, dar nu fac neapărat procesul de control mai previzibil decât clauzele deschise. Unele state se referă exclusiv la încălcarea legilor electorale, altele includ și încălcarea altor legi. Indiferent de tehnica utilizată, curtea constituțională va avea întotdeauna o marjă de manevră pentru a evalua gravitatea neregulii și cauzalitatea neregulii pentru rezultatul alegerilor. În Raportul său din 2009 privind anularea rezultatelor alegerilor, Comisia de la Veneția, pe baza răspunsurilor la chestionar, a întocmit o listă a motivelor de anulare a rezultatelor alegerilor în practica statelor membre.

Deși anularea rezultatelor alegerilor este necesar, în principiu, să fie bazată pe încălcarea legii, este necesar să fie avut în vedere că, de fapt, curțile constituționale pot avea competența de a evalua constituționalitatea legislației electorale atunci când soluționează disputele electorale. În consecință, curțile constituționale pot avea, de asemenea, puterea de a invalida alegerile după ce au constatat că legislația nu garantează dreptul la alegeri libere așa cum este cerut de CEDO și Constituția națională, inclusiv în cazul în care legea nu reglementează aspecte importante ale campaniei electorale și elementele principale ale alegerilor.

Deși există multe țări în care activitățile candidaților sau ale partidelor politice nu sunt singura cauză posibilă pentru anulare, în numeroase țări activitățile altor persoane (în special mass-media) nu pot avea un astfel de efect. Comisia de la Veneția a afirmat deja că, în general, motivele pentru depunerea plângerilor și apelurilor nu ar trebui să fie limitate la încălcări ale drepturilor electorale, libertăților și intereselor din cauza deciziilor și acțiunilor statului; ele ar fi necesar să includă, de asemenea, inacțiunile și aplicarea inadecvată de către actorii electorali publici și privați.

Comisia de la Veneția consideră că „influența externă” – care nu provine de la actorii electorali – poate fi, de asemenea, relevantă în acest context. Aceasta se aplică influenței organizațiilor neguvernamentale, a mass-mediei – în special a rețelelor de comunicare virtuală –, în special celor sponsorizate și finanțate din străinătate, și a actorilor statali și non-statali străini: Influența externă, inclusiv din străinătate, poate avea aceleași (sau chiar mai puternice) efecte ca influența internă (din partea oficialilor statului sau a partidelor politice). Prin urmare, interferența cu procesul electoral de către terți care acționează din exterior nu este mai puțin dăunătoare și poate avea aceleași (sau chiar mai severe) consecințe ca o încălcare a regulilor electorale de către candidați, partide politice și oficiali ai statului.

B. Provocări în dovedirea unei influențe asupra rezultatelor alegerilor

50. Tipurile de nereguli și apariția lor în diferite etape ale ciclului electoral pot ridica provocări diferite în ceea ce privește dovada unei influențe asupra rezultatului alegerilor. Pentru unele nereguli din timpul procesului de votare și numărare, este adesea posibil să se determine impactul probabil asupra rezultatului alegerilor al circumscripțiilor afectate dacă se cunoaște numărul voturilor afectate, sau prin compararea rezultatului alegerilor din alte secții de votare și circumscripții comparabile fără astfel de nereguli. Exemple de nereguli unde impactul probabil asupra rezultatului alegerilor poate fi determinat obiectiv includ votul dublu sau numărarea dublă, buletinele pierdute sau voturile pierdute, lipsa buletinelor de vot pentru un anumit partid sau candidat, buletinele invalidate și invalidarea incorectă a voturilor.

51. Poate fi mai dificil să se stabilească obiectiv impactul asupra rezultatului alegerilor al altor tipuri de nereguli, de obicei legate de înregistrarea și părțile de campanie ale ciclului electoral. Cu toate acestea, încălcările acestor reguli pot afecta substanțial rezultatul alegerilor. Refuzarea dreptului candidaților și/sau a unor grupuri mari de alegători de a participa la alegeri interferează cu principiul sufragiului universal și poate avea, evident, un impact direct asupra rezultatului alegerilor. Regulile campaniei electorale referitoare la conduită, transparență și finanțare, precum și accesul la mass-media, sunt menite să asigure egalitatea de șanse și libertatea alegătorilor de a-și forma o opinie. Încălcările grave ale acestor reguli pot înclina terenul de joc în favoarea anumitor candidați și/sau pot avea un impact profund asupra opiniei alegătorilor. Dacă judecătorul care analizează chestiunile electorale este lăsat fără puterea de a oferi un remediu eficient pentru încălcarea acestor reguli, care în cazuri extreme poate necesita anularea alegerilor, regulile și-ar pierde eficacitatea. Comisia de la Veneția subliniază importanța deosebită a unei metodologii transparente și a raționamentului judecătorului în legătură cu dovezile acestor nereguli și impactul lor asupra rezultatelor, deoarece consecințele lor asupra numărului de voturi nu pot fi cuantificate cu ușurință.

C. Noi provocări ridicate de campania online și dezinformare

52. Comparativ cu mass-media tradițională de tip broadcast și presa scrisă, rețelele de comunicare virtuală circulă liber peste granițe, iar în majoritatea țărilor rețelele de comunicare virtuală și campaniile online nu sunt reglementate în contextul alegerilor în aceeași măsură ca mass-media tradițională și campaniile tradiționale. Cu toate acestea, caracterul liberal al rețelelor de comunicare virtuală nu înseamnă că este dincolo de reglementarea și aplicarea națională în contextul alegerilor. Importanța crescândă a campaniilor online – inclusiv prin utilizarea IA, care are potențialul de a amplifica efectul dezinformării și manipulării opiniei publice – ridică noi provocări în legătură cu 1) propaganda campaniei, dezinformarea și conținutul mesajelor campaniei; și 2) regulile privind finanțarea și transparența campaniei, inclusiv restricțiile asupra contribuțiilor din surse anonime și străine și asupra utilizării necorespunzătoare a resurselor administrative. Din punct de vedere juridic, este important să se facă distincție între aceste două aspecte.

53. În ceea ce privește, în primul rând, propaganda campaniei, trebuie remarcat că de fapt campaniile electorale sunt, în esență, campanii de informare ale candidaților menite să convingă alegătorii. Declarațiile privind politica făcute de candidați în contextul unei alegeri pot fi adesea considerate de adversarii lor ca dezinformare sau informații false. Indiferent de formă și mediu, declarațiile politice în contextul campaniei sunt de obicei judecăți de valoare sau declarații care intră sub libertatea de exprimare a candidatului, cu excepția cazului în care depășesc limitele permise, de exemplu, sub forma discursului de ură împotriva adversarilor politici. Având în vedere jurisprudența CEDO privind interferența judiciară cu mesajele campaniei, este actualmente dificil de văzut cum forma și conținutul mesajelor campaniei candidaților ar putea constitui o încălcare a legii electorale care să ducă la anularea alegerilor.

54. În mod ideal, statele ar trebui să reglementeze consecințele tulburărilor informaționale, atacurilor cibernetice și altor amenințări digitale la adresa integrității electorale. Un exemplu este Norvegia. În urma unui amendament constituțional din 2022, o majoritate de două treimi în parlamentul norvegian poate ordona noi alegeri dacă un eveniment extraordinar, care include atacuri cibernetice și campanii de dezinformare, a împiedicat o parte semnificativă a electoratului să voteze. Se pot prevedea puteri similare pentru a face față urgențelor electorale atribuite curților constituționale, pe baza unor dovezi clare.

55. În acest sens, se atrage atenția asupra recentei Declarații interpretative a Codului de bune practici în materie electorală cu privire la tehnologiile digitale și inteligența artificială, în care Comisia de la Veneția a subliniat 1) că libertatea alegătorilor de a-și forma o opinie include dreptul de a avea acces la toate tipurile de informații care le permit să fie corect informați înainte de a lua o decizie (care pot fi afectate de tulburările informaționale online); și 2) că egalitatea de șanse se aplică și utilizării tehnologiilor digitale și inteligenței artificiale în campania electorală, inclusiv funcțiilor și serviciilor intermediarilor de internet. Codul de bune practici în materie electorală clarifică faptul că partidele și/sau candidații este necesar să beneficieze de un acces echitabil și just la mass-media online, asigurând reprezentarea fără discriminare. Conform Declarației interpretative, ar trebui adoptate prevederi legale pentru a asigura un acces minim la mass-media online privată și la funcțiile și serviciile furnizate de intermediarii de internet, precum și la instrumentele digitale și tehnologiile de inteligență artificială pentru gestionarea campaniilor lor. În plus, echitatea în diseminarea conținutului și accesul ar trebui respectată: ar trebui implementate reglementări pentru a se asigura că algoritmii de inteligență artificială ai intermediarilor de internet nu favorizează anumite partide sau candidați în detrimentul altora, menținând un echilibru în vizibilitatea conținutului electoral; și, printre altele, ar trebui impuse audituri independente și continue ale algoritmilor de inteligență artificială utilizați în campaniile electorale.

56. În al doilea rând, deși campania online bazată pe platformele de comunicare virtuală poate fi nouă ca formă și impact, în opinia Comisiei de la Veneția, utilizarea sa ar trebui să fie supusă regulilor generale privind finanțarea și transparența campaniei. Rolul judecătorului care analizează chestiunile electorale este de a decide dacă de fapt campania online a unui candidat – și primirea sprijinului de campanie de la terți, fie online sau nu – a încălcat aceste reguli și, în legătură cu consecințele unei astfel de încălcări, dacă încălcarea este atât de semnificativă încât ar fi putut influența rezultatul alegerilor.

57. O provocare în ceea ce privește rețelele de comunicare virtuală, unde conținutul este generat de utilizatori, este cum să se atribuie sprijinul online pentru un candidat campaniei acelui candidat. Simplul fapt că un candidat are succes în campania online și că utilizarea platformelor de comunicare virtuală poate amplifica mesajul unui candidat dincolo de ceea ce era posibil cu presa scrisă și mass-media de tip broadcast nu înseamnă că acel candidat a încălcat regulile privind cheltuielile și transparența campaniei și, astfel, a obținut un avantaj injust. Rolul judecătorului este de a analiza dacă au fost încălcate reguli în primirea sprijinului de campanie de la terți, fie online sau nu.

58. În acest sens, se atrage din nou atenția asupra Declarației interpretative a Codului de bune practici în materie electorală cu privire la tehnologiile digitale și inteligența artificială, în care Comisia de la Veneția solicită statelor să reglementeze, printre altele, că publicitatea electorală online este necesar să fie întotdeauna identificată ca atare și este necesar să fie transparentă cu privire la identitatea sponsorului și tehnica de diseminare utilizată; că finanțarea activităților online este necesar să fie transparentă, cu posibile limite asupra cheltuielilor partidelor politice pentru publicitatea digitală; și că platformele de rețele de comunicare virtuală sunt obligate să dezvăluie în mod constant date despre publicitatea politică și sponsorii acestora. Conform Declarației interpretative, interzicerea anumitor forme de publicitate politică plătită pe rețelele de comunicare virtuală în perioadele electorale poate fi o opțiune, în special atunci când se utilizează tehnici automate de diseminare în masă sau de micro-targetare bazate pe inteligența artificială, iar opțiunea de a interzice partidelor politice și candidaților să facă campanie anonim ar putea fi, de asemenea, justificată. Mai mult, Comisia de la Veneția a afirmat anterior că terții ar trebui să fie liberi să strângă fonduri și să exprime opinii asupra problemelor politice ca mijloc de exprimare liberă, iar activitatea lor nu ar trebui interzisă necondiționat; în același timp, unele forme de reglementare, cu obligații și restricții comparabile cu cele aplicabile partidelor și candidaților partidelor, ar trebui extinse la terții implicați în campanie, pentru a asigura transparența și responsabilitatea.

59. După cum s-a menționat mai sus în capitolul privind chestiunile procedurale, garanțiile procedurale pentru disputele electorale capătă o importanță deosebită atunci când vine vorba de decizii privind anularea rezultatelor alegerilor. Legea trebuie să garanteze garanții precum imparțialitatea, norme precise pentru a limita discreția autorității, garanții ale unei decizii echitabile, obiective și motivate, pentru a preveni deciziile arbitrare și pentru a fi în conformitate cu CEDO. Dovedirea încălcărilor legii prin campania online și prin rețelele de comunicare virtuală este deosebit de dificilă. Deciziile bine motivate și transparente în astfel de chestiuni sunt cruciale. În opinia Comisiei de la Veneția, astfel de decizii ar trebui să indice precis încălcările și dovezile și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate (care pot fi utilizate doar ca informații contextuale), deoarece aceasta nu ar garanta transparența și verificabilitatea necesare.

D. Domeniul de aplicare și consecințele deciziilor de anulare

60. Codul de bune practici în materie electorală cere că „trebuie să fie posibilă anularea întregii alegeri sau doar a rezultatelor pentru o circumscripție sau secție de votare. În cazul anulării, trebuie convocată o nouă alegere în zona afectată.” În principiu, anularea alegerilor ar trebui limitată la unitățile electorale afectate de nereguli. Aceasta înseamnă că, dacă neregulile care au afectat rezultatul alegerilor într-una sau mai multe circumscripții sunt limitate la anumite districte de votare, doar alegerile din aceste districte de votare pot fi anulate și supuse unei noi alegeri, cu excepția cazului în care o repetare a alegerilor în aceste secții de votare nu ar garanta un rezultat electoral corect din cauza votului tactic posibil. În schimb, dacă neregulile au afectat rezultatul alegerilor în toate districtele și circumscripțiile de votare, atunci întreaga alegere trebuie anulată.

61. Dacă rezultatele alegerilor sunt invalidate, este necesar să existe o soluție interimară pentru perioada de timp până la următoarele alegeri: fie foștii deținători ai funcției vor rămâne în funcție, fie vor fi înlocuiți de alții; ultima soluție este posibilă doar dacă există o prevedere constituțională clară care reglementează această problemă. În orice caz, perioada interimară ar trebui să fie cât mai scurtă posibil, dar ar fi necesar să permită suficient timp pentru organizarea unor noi alegeri.

62. După identificarea neregulii care a dus la anularea alegerilor, este important să se asigure că problema este rezolvată și nu se repetă în noile alegeri.

63. O altă întrebare este dacă un candidat care a manipulat alegerile este exclus de la noile alegeri. Conform constatărilor Comisiei de la Veneția din 2009, aceasta nu era cazul în majoritatea statelor membre. Totuși, condamnarea penală a candidaților poate duce la ineligibilitatea lor.

IV. Concluzie

64. Comisia de la Veneția a fost solicitată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să pregătească un raport urgent cu privire la următoarea întrebare: În ce condiții și în baza căror standarde juridice poate o curte constituțională să invalideze alegerile, având în vedere cazul recent din România?

65. Întrebarea se referă la Decizia nr. 32 a Curții Constituționale a României din 6 decembrie 2024, prin care a fost anulat primul tur al alegerilor prezidențiale desfășurate pe 24 noiembrie 2024.

66. Nu este de competența Comisiei de la Veneția să analizeze faptele din acest caz sau să examineze decizia Curții Constituționale a României. Întrebarea adresată Comisiei de către Adunarea Parlamentară este de natură generală și vizează o analiză a dreptului constituțional comparat, precum și a standardelor europene și internaționale.

67. Ca punct de plecare, Comisia de la Veneția subliniază că alegerile au obiectivul de a produce un rezultat electoral care să „asigure libera exprimare a opiniei poporului”, conform articolului 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Având în vedere consecințele grave ale anulării ex-post a unei alegeri, discreția judecătorului care analizează problemele electorale este necesar să fie ghidată și limitată de condițiile prevăzute de lege. În acest sens, se atrage atenția asupra unei recomandări generale anterioare a Comisiei de la Veneția – care rămâne valabilă – privind necesitatea îmbunătățirii legislației referitoare la anularea rezultatelor alegerilor.

68. Ca regulă generală, alegătorii trebuie să aibă încredere că votul lor este definitiv. Anularea parțială sau totală a alegerilor poate fi permisă doar în circumstanțe cu totul excepționale (principiul ultima ratio). Pe de altă parte, Codul de bune practici în materie electorală impune existența unui sistem eficient de contestații și stipulează, în special, că „organul de apel trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile atunci când neregulile ar fi putut afecta rezultatul.”

69. Standardele internaționale nu impun și nici nu interzic în principiu deciziile ex officio ale curților constituționale. Ținând cont de faptul că instanțele, inclusiv cele constituționale, sunt caracterizate printr-o abordare reactivă și nu printr-un rol de inițiatori ai agendei politice, Comisia de la Veneția consideră că puterea curților constituționale de a invalida alegeri ex officio – dacă există – ar trebui să fie limitată la circumstanțe excepționale și clar reglementată, pentru a menține încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor.

70. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), procesul decizional referitor la contestațiile privind rezultatele alegerilor trebuie să fie însoțit de garanții adecvate și suficiente pentru a preveni orice formă de arbitrar. Procedura trebuie să fie echitabilă și obiectivă și să garanteze o decizie suficient de motivată; reclamanții trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere și de a prezenta orice argumente pe care le consideră relevante pentru apărarea intereselor lor; deciziile trebuie să fie luate într-un termen rezonabil. În opinia Comisiei de la Veneția, astfel de cerințe procedurale se aplică, în principiu, și deciziilor ex officio care conduc la anularea rezultatului alegerilor.

71. Criteriul central pentru anularea alegerilor, recunoscut de standardele internaționale și în special de Codul de bune practici în materie electorală, este întrebarea dacă neregulile au afectat rezultatul votului. Potrivit CEDO, neregulile din procesul electoral interferează cu libera exprimare a voinței poporului doar dacă acestea au condus la o prejudiciere reală a rezultatului alegerilor. Consecințele invalidării rezultatelor alegerilor trebuie să fie mai puțin dăunătoare decât acceptarea rezultatelor alegerilor în ciuda deficiențelor acestora. În opinia Comisiei de la Veneția, decizia de a invalida alegerile trebuie să se bazeze pe nereguli atât de semnificative încât acestea să fi influențat rezultatul alegerilor.

72. Deși anularea rezultatelor alegerilor trebuie, în principiu, să fie fundamentată pe încălcarea legii, trebuie avut în vedere faptul că instanțele constituționale pot avea competența de a evalua constituționalitatea legislației electorale și de a invalida alegerile dacă constată că legislația nu garantează dreptul la alegeri libere. Aceasta poate include situații în care legea nu reglementează în mod corespunzător aspecte importante ale campaniei electorale și ale elementelor esențiale ale alegerilor.

73. În opinia Comisiei de la Veneția, ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăților și intereselor electorale, nu doar de către stat, ci și de către actorii electorali publici și privați – având în vedere că statul are obligații pozitive de a garanta alegeri libere, inclusiv o campanie echitabilă. Acest aspect se aplică și influenței organizațiilor nonguvernamentale, a mass-mediei și, în special, a rețelelor de comunicare virtuală, inclusiv a celor sponsorizate și finanțate din străinătate, precum și a actorilor statali și nestatali străini.

74. Importanța tot mai mare a campaniilor online – inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale, care are potențialul de a amplifica efectele dezinformării și manipulării opiniei publice – ridică noi provocări în ceea ce privește:

1. propaganda electorală, dezinformarea și conținutul mesajelor din campanie;

2. regulile privind finanțarea campaniilor și transparența, inclusiv restricțiile privind contribuțiile din surse anonime și străine și utilizarea abuzivă a resurselor administrative.

75. În ceea ce privește propaganda electorală, indiferent de formă și mediu, declarațiile politice din timpul campaniei sunt, de obicei, judecăți de valoare care se încadrează în libertatea de exprimare a candidatului, cu excepția cazurilor în care depășesc limitele permise, de exemplu, sub forma discursului instigator la ură împotriva adversarilor politici. În mod ideal, statele ar trebui să reglementeze consecințele dezinformării, atacurilor cibernetice și altor amenințări digitale la adresa integrității electorale.

76. În al doilea rând, deși campaniile online bazate pe platforme de comunicare virtuală pot fi noi ca formă și impact, Comisia de la Veneția consideră că utilizarea acestora ar trebui să fie supusă acelorași reguli generale privind finanțarea campaniilor și transparența. Rolul judecătorului care analizează problemele electorale este de a decide dacă o campanie online a unui candidat – și sprijinul primit de la terți, fie online, fie offline – a încălcat aceste reguli și, în cazul unei astfel de încălcări, dacă aceasta a fost suficient de semnificativă pentru a influența rezultatul alegerilor.

77. Dovedirea încălcărilor legii prin campaniile online și prin intermediul rețelelor de comunicare virtuală este deosebit de dificilă. Deciziile bine motivate și transparente în aceste chestiuni sunt cruciale. În opinia Comisiei de la Veneția, astfel de decizii ar trebui să indice în mod clar încălcările și probele aferente și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate (care pot fi utilizate doar ca informații de context), deoarece aceasta nu ar garanta transparența și verificabilitatea necesare.

78. Comisia de la Veneția face următoarele recomandări esențiale:

A. Deciziile privind anularea rezultatelor alegerilor ar trebui luate de cea mai înaltă autoritate electorală, iar aceste decizii ar trebui să fie supuse revizuirii de către cea mai înaltă instanță judiciară, curtea constituțională sau o instanță electorală specializată, acolo unde aceasta există [par. 21];

B. Puterea curților constituționale de a invalida alegeri ex officio – dacă există – ar trebui să fie limitată la circumstanțe excepționale și clar reglementată [par. 27];

C. Anularea parțială sau totală a alegerilor poate fi permisă doar în circumstanțe cu totul excepționale, ca ultima ratio, și doar dacă neregulile din procesul electoral au putut afecta rezultatul votului [par. 18 și 39];

D. Procesul decizional privind rezultatele alegerilor trebuie să fie însoțit de garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, o procedură echitabilă și obiectivă și o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite, care să demonstreze existența unor nereguli atât de semnificative încât acestea să fi influențat rezultatul alegerilor; părțile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere și de a prezenta probe, iar discreția judecătorului care analizează problemele electorale trebuie să fie ghidată și limitată de condițiile prevăzute de lege; deciziile trebuie să fie luate într-un termen rezonabil [par. 16, 28, 31, 33];

E. Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăților și intereselor electorale de către stat, actorii electorali publici și privați, precum și pe baza influenței mass-mediei și, în special, a rețelelor de comunicare virtuală, inclusiv a celor sponsorizate și finanțate din străinătate [par. 48 și 49];

F. Statele ar trebui să reglementeze consecințele dezinformării, atacurilor cibernetice și altor amenințări digitale la adresa integrității electorale; candidații și partidele trebuie să beneficieze de acces echitabil și corect la media online, iar reglementările ar trebui să asigure că sistemele de inteligență artificială utilizate de intermediarii de internet nu favorizează anumite partide sau candidați în detrimentul altora [par. 54 și 55];

G. Regulile generale privind finanțarea campaniilor și transparența ar trebui să se aplice și campaniilor online desfășurate prin intermediul platformelor de comunicare virtuală; statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze faptul că publicitatea electorală online trebuie să fie identificată ca atare și să fie transparentă, iar platformele de comunicare virtuală să fie obligate să dezvăluie date privind publicitatea politică și sponsorii acesteia [par. 56 și 58].

79. Comisia de la Veneția rămâne la dispoziția Adunării Parlamentare pentru asistență suplimentară în această chestiune.

Întregul document aici.

Citiți și:
Se confirmă lovitura de stat! – A sosit Raportul Comisiei de la Veneția: Anularea alegerilor prezidențiale din România „nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate” – Document
Președintele CCR – marele interviu al fricii

 

yogaesoteric
31 martie 2025