Documentul «Opoziție» din Belarus dezvăluie agenda pentru a duce țara în NATO și UE

Se pare că evenimentele recente din Belarus au fost concepute pentru a muta frontul estic în constantă expansiune al NATO, tot mai aproape de Moscova.

Birocrații UE, împreună cu agentul de schimb de la Washington în regiune, faimosul fond german Marshall, German Marshall Fund, încearcă să împingă situația din Belarus în impasul „Revoluției colorate”, către violența stradală și schimbarea regimului, cu scopul final de instalare a unui lider pro-SUA și pro-UE.

În urma alegerilor prezidențiale recente, liderii occidentali au cerut președintelui belarus Alexander Lukashenko să demisioneze și să facă loc candidatului susținut de SUA, care a pierdut alegerile recente, Svetlana Tsikhanovskaya, susținând că alegerile au fost „nedrepte” și că autoritățile din Belarus ar fi nevoie să „oprească represiunea împotriva poporului bielorus” și să „deschidă un dialog cu societatea civilă”.

Tsikhanovskaya își formează deja propriul „guvern în exil, susținut de vest”, care va fi în cele din urmă recunoscut de Washington și aliații săi drept „lider și guvern legitim” din Belarus. Aceste fapte urmează modelul familiar de „intervenție umanitară” pe care SUA le-a stabilit pentru țările vizate precum Libia, Siria, Ucraina și, cel mai recent, pentru Venezuela.

În timp ce această campanie impulsionată de Occident pentru a elimina ceea ce Washington consideră că este un lider „pro-rus”, Lukashenko, realitatea subterfugiului este mult mai profundă din punct de vedere al semnificației sale geopolitice. Este cu mult mai mult decât tipicele revoluții colorate cu sprijin occidental. La o examinare mai atentă a manifestului propriu al lui Tsikhanovskaya, este clar că acest ultim efort de schimbare a regimului nu este doar pentru a îndepărta Belarusul de relațiile strânse și prietenești cu vecinul său rus, ci este vorba de a forța țara să stabilească parteneriate obligatorii atât cu NATO, cât și cu UE.

În manifestul politic al noii coaliții, elaborat împreună cu asistența a doi foști candidați, Victor Babariko și Valery Tsepkalo, Tsikhanovskaya solicită efectiv desființarea completă a guvernului belarus, a structurilor sale militare și economice, pentru a realinia țara cu noi parteneri politici, financiari și corporativi occidentali.

În ceea ce privește antagonizarea Rusiei, Washingtonul și Bruxelles-ul joacă acum una dintre cele mai îndrăznețe mișcări.

Înainte de a fi eliminat, site-ul campaniei electorale a candidatului la Președinția din Belarus, Svetlana Tsikhanovskaya, a avut un program complet pentru dezvoltarea viitoare a Belarusului ca țară. Într-o secțiune relativ ascunsă, aceasta are o secțiune denumită „Politică națională” care dezvăluie planul opoziției pentru intrarea Belarusului în NATO și în UE.

Între timp site-ul a fost eliminat; cu toate acestea, poate fi încă găsit în arhiva web.

„Sunt candidata la președinție SvetlanaTsikhanovskaya iar aceasta este scrisoarea mea către toți cetățenii din Belarus.

Am 37 de ani. M-am născut în Polesie. Am absolvit facultatea de filologie a Universității Pedagogice Mozyr. Vorbesc belarus, rusă și engleză fluent.

În urmă cu un an, soțul meu Serghei Tikhanovsky și-a creat propriul proiect «Țară pentru viață» și a plecat prin Belarus. Serghei le-a oferit oamenilor posibilitatea de a vorbi. Au vorbit despre ceea ce îi îngrijorează, ce simt, ce cred despre Belarus. Oamenii au vorbit despre viața lor dificilă și au visat să trăiască într-o țară liberă și bogată.

M-a surprins cât de speriate au fost autoritățile. Oamenii au început să fie amenințați, concediați de la locurile de muncă și aruncați în închisori. S-a dovedit că oportunitatea de a vorbi poate trezi societatea.

Când Serghei a fost lipsit de posibilitatea de a participa la alegeri, după ce l-au acuzat pe nedrept și l-au arestat, am decis să-l înlocuiesc și să merg la victorie. Pentru mine, pentru soțul meu, pentru toți, pentru copiii noștri. Ca soție, ca mamă, înțeleg că într-o familie suntem unul pentru toți și toți pentru unul. Vreau să fie la fel în țara noastră.”

Așa începe, apoi trece la ceea ce și-ar dori ca Belarus să devină în viitor.

„Vreau să devin președintele Republicii Belarus, dar nu de dragul unei poziții, ci pentru a vă reda dreptul de a alege.
Construim o țară nu numai pentru noi înșine, ci și pentru copiii noștri.
Îmi doresc ca fiii noștri să primească o educație bună, îngrijiri medicale, astfel încât să-și poată găsi locuri de muncă bune, să-și formeze o familie și să aibă propria casă. Pentru ca ei să rămână să trăiască aici, pe pământul lor și să nu dorească să plece în căutarea unei țări mai libere și mai drepte.

Vreau să simțim dragoste și respect pentru noi înșine, să avem dreptul să alegem și să fim mândri de țara noastră în care să trăim.
Vreau ca Belarusul să fie respectat în lume, astfel încât să căutăm prieteni, nu dușmani.
Vreau să văd că tradiția persecutării oamenilor pentru adevăr devine un aspect din trecut.”

Apoi analizează Politica Națională, care a fost construită cu ajutorul lui Victor Babariko și Valery Tsepkalo, precum și „cei mai buni experți, partide și organizații publice”. Babariko și Tsepkalo aveau un site web care conținea Politica Națională, dar se pare că a dispărut acum: reformby.com (este disponibil pe Web Archive). Tsikhanovskaya a legat site-ul de site-ul campaniei sale – în esență, Politica Națională nici măcar nu făcea parte din propria campanie, ci era o legătură către un site extern, terță parte, întrucât probabil a fost făcut de persoane din afara partidului ei de campanie.

Principalele direcții de reformă a politicii de stat existente sunt: retragerea din asociațiile de integrare cu participarea Rusiei; conservarea și dezvoltarea patrimoniului cultural național, limba belarusă; creștere economică durabilă; nivel ridicat de trai și calitatea vieții cetățenilor; sistem democratic de guvernare.

„Mai jos sunt prezentate problemele care ar fi nevoie să fie abordate pentru îmbunătățirea securității naționale:

1. Politica externă agresivă a Kremlinului.

Pentru a implementa planurile sale revizioniste, imperiale, Kremlinul folosește activ:
– șantaj economic și energetic,
– presiunea informațională,
– răspândirea de vești false și dezinformare,
– efecte toxice asupra elitei și societății,
– falsificarea istoriei pentru a manipula conștiința publică,
– provocarea artificială și incitarea conflictelor interne.
Conducerea rusă folosește conceptul de «pace rusă» pentru a consolida controlul Moscovei asupra Belarusului. Baza pentru aceasta este adesea limba rusă și Biserica Ortodoxă Rusă.
Kremlinul utilizează în mod activ metode soft power: ONG-uri, fabrici de gândire, mass-media, bloggeri, rețele sociale, schimburi și stagii în Rusia.

2. Lipsa democrației, libertății de exprimare, libertății de întrunire și a altor libertăți de bază.
Mass-media independentă se află sub presiuni severe. Societatea civilă și opoziția politică se confruntă cu restricții severe asupra activităților lor și persecuție. Nu au existat alegeri libere și corecte în țară de mai bine de două decenii.

3. Nivel scăzut al conștiinței naționale și dominanţa limbii ruse.
Incapacitatea completă a ideologilor de stat și a mass-mediei de stat de a concura cu propaganda mass-media rusească: televiziunea și radioul rusesc domină de fapt câmpul informațional din Belarus.

4. Situația problematică a economiei bieloruse.
Economia Belarusului se confruntă cu o depreciere semnificativă a activelor fixe și a întârzierii tehnologice nu numai din partea liderilor mondiali, ci și a vecinilor – UE.

5. Calitatea de membru al Belarusului în entități supranaționale de integrare, dominată de Rusia – statul Uniunii, OSTC, EurAsEC, CSI.
Ca parte a OSTC, Belarusul este amenințat cu implicarea în conflicte armate din Asia Centrală și din întreaga lume. Prin participarea la OSTC, există o amenințare cu utilizarea trupelor asiatice sau ruse pe teritoriul nostru. Apariția CSTO împiedică și modernizarea armatei.

6. Modificarea priorităților și a accentelor în politica externă a Uniunii Europene.
UE se confruntă cu provocări de migrație fără precedent și cu consecințele Brexit-ului. Multe țări din UE caută compromisuri cu Kremlinul.
Statele Unite nu sunt un adevărat garant al independenței Belarusului, în ciuda progreselor în relațiile bilaterale și a angajamentului ferm al Washingtonului față de independența și suveranitatea Belarusului.

Următoarele țeluri și obiective ale reformei sunt:
Principalul obiectiv al reformării sectorului securității naționale este mobilizarea și consolidarea imediată a societății pentru a proteja independența și suveranitatea.
Sarcini:
– consolidarea identității naționale, creșterea patriotismului și demnității naționale;
– unificarea societății pe baza valorilor democratice și a ideii de a construi un Belarus independent;
– reducerea influenței Kremlinului asupra Belarusului prin factori informaționali, economici, de integrare și umanitari;
– retragere din asociațiile de integrare post-sovietică dominate de Rusia;
– integrarea în structurile politice, economice și militare occidentale (UE, NATO).

Toate acestea vor fi implementate cu următorii pași:

1. În sfera politică:

– retragerea din „statul Uniunii”, Uniunea Eurasiatică, Uniunea Vamală și alte entități de integrare dominate de Rusia;
– interzicerea organizațiilor pro-ruse ale căror activități contravin intereselor naționale, precum și fundațiilor și organizațiilor ruse care finanțează astfel de structuri;
– incriminarea declarațiilor publice care contestă existența unei națiuni bieloruse separate și / sau a dreptului său istoric la propriul stat. Introducerea răspunderii penale pentru insulte publice în limba belarusă;
– monitorizarea de către forțele societății civile a inițiativelor pro-Kremlin din Belarus;
– controlul la frontieră și vamal la granița cu Rusia.

2. Interzicerea vânzării instalațiilor de infrastructură din Belarus companiilor ruse.

3. În sfera informațională:
– eliberarea presei independente de sub presiunea și controlul statului, asigurând libertatea și libertatea de exprimare a presei în Belarus;
– interdicția de a difuza emisiuni jurnalistice socio-politice și știri create de canalele de televiziune rusești în Belarus;
– includerea în pachetul TV standard de canale TV obligatorii publice din Letonia, Lituania, Polonia, Ucraina;
– reluarea activităților permanente ale Consiliului de coordonare publică în domeniul mass-media.

4. În sfera militară:
– retragerea din OSTC, întoarcerea controlului deplin asupra Belarus asupra propriilor sisteme de apărare împotriva rachetelor și a rachetelor;
– retragerea de pe teritoriul Belarusului a instalațiilor militare ruse – un centru de comunicare din Vileyka și o stație radar în apropiere de Baranovichi;
– extinderea educației patriotice în armata din Belarus;
– transferul activității educaționale din armată în Belarus;
– dezvoltarea infrastructurii de frontieră la frontierele cu țările UE, sporind capacitatea de trecere a frontierei.

5. În sfera mediului ambient:
– interdicția de punere în funcțiune a noi unităţi precum și închiderea celor existente din industrii dăunătoare în Brest, Mogilev, Svetlogorsk;
– publicarea de informații veridice cuprinzătoare cu privire la construcția, siguranța și funcționarea PNP Astravets, purtând o largă discuție publică despre soarta PNP Astravets.

6. În sfera socială:
– creșterea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă ale lucrătorilor din sănătate și educație.

7. În sfera culturală:
– popularizarea eroilor naționali cu precădere a celor din secolele XIX și XX;
– popularizarea lui Kastus Kalinouski ca fondator politic al națiunii bieloruse moderne, ca simbol al luptei bieloruşilor pentru libertate și independență și ca figură în jurul căreia ar trebui să se consolideze toţi cei dedicați valorilor renașterii și independenței naționale.

În general, acești pași trebuie îndepliniți până în 2025, respectiv 2030, când planul este ca Belarusul să intre definitiv în NATO și în UE.

Planul până în 2030 include, de asemenea, consolidarea cooperării și formării parteneriatului strategic în cadrul comunității Mării Baltice – Marea Neagră, formarea și proiectarea organizațională a blocului regional interguvernamental relevant.

În plus, diversificarea furnizărilor de energie până în 2030 este de asemenea importantă: o limită a ponderii furnizorilor din oricare dintre țări la un maxim de 30% din totalul importurilor de energie. Acest aspect se adresează în mod special împotriva Rusiei, dar în mod evident nu este realizabil pe termen foarte scurt, de aceea nu este menționat în măsurile imediate de făcut.”

În mod firesc, Tsikhanovskaya ar avea nevoie și de ajutor extern, iar ea a adresat un apel către Consiliul European pentru asistență. 

Rezumând planurile și acțiunile „opoziției” bieloruse, devine evident că principalul obiectiv al acesteia este de a acapara puterea cu sprijinul susținătorilor occidentali prin orice mijloace și apoi de a transforma Belarusul în Ucraina 2.0. Suveranitatea, economia și interesele Belarusului, ale cetățenilor acestei ţări vor fi sacrificate pentru interesele unui grup restrâns de „activiști” și „politicieni” finanțate de vest, iar țara va fi vândută structurilor euro-atlantice.

Citiţi şi:
Un documentar pe care probabil nu-l veți viziona niciodata la TV: «Ukraine on Fire», de Oliver Stone (I)
«Vestul promovează minciuna agresiunii ruse pentru a întări forțele NATO în Europa»

yogaesoteric
8 septembrie 2020