Dosarul «PINTO»: politicieni români, masoni şi mafioţi din Italia în cea mai complexă operaţiune de spălare de bani

La începutul anilor ’90, Parchetul din Roma a declanşat o extrem de complexă şi grandioasă acţiune de cercetare şi anchetare a unui caz de corupţie, cu ramificaţii în întreaga lume. Serviciile secrete italiene care au avut ofiţeri acoperiţi în lumea politică, bancară şi masonică au descoperit o foarte alambicată reţea de crimă organizată. Spectaculozitatea cazului era legată de apartenenţa unor politicieni de primă mărime, masoni, experţi ai serviciilor secrete şi membri ai Cosa Nostra, gravitând cu toţii în jurul societăţii „PINTO” din Roma. În România anului 1996, în ziarul Ziua a scris despre subiect Miruna Munteanu.

Anchetatorii italieni au putut demonstra că prin acest grup se desfăşurau tot felul de operaţiuni ilegale de tip mafiot, spălare de bani, mari afaceri imobiliare, trafic de droguri, contrabandă de materiale strategice şi armament.

În decursul anchetei, s-a dovedit că România ocupa un loc de primă importanţă în strategia de dezvoltare a grupului mafiot. În dosar au apărut numele lui Ion Iliescu, Mugur Isărescu, gen. Stănculescu, Adrian Năstase, iar procurorii de la Roma au arătat că aceştia au avut, într-un fel sau altul, legături cu societatea „PINTO”, favorizând pătrunderea caracatiţei italiene pe teritoriul ţării noastre.

Ancheta în dosarul „PINTO” a fost declanşată în data de 2 noiembrie 1990, după ce o furgonetă blindată care transporta valori pentru Banca Santo Spirito din Roma a fost şi prădată, sustrăgându-se 294 certificate de depozit, 68 dintre ele cu o valoare nominală de 1 miliard de lire italiene, iar restul de 226 valorând câte 95 de milioane de lire fiecare. Urma certificatelor de depozit se pierde până la mijlocul lui 1992, când ele încep să apară în diferite tranzacţii din Elveţia şi din alte ţări europene. O parte dintre ele au fost folosite pentru achiziţionarea Băncii Agricole din România.

Informaţiile furnizate de ofiţerii acoperiţi infilitrați în grupurile de influenţă politică şi masonică din Italia conduc ancheta către „Studio PINTO” şi se construieşte o imagine de ansamblu a unui puzzle care relevă că este vorba despre un nucleu mafiot, în care se reunesc oameni politici de primă importanţă, loje masonice, servicii secrete şi crimă organizată. Numele politicienilor implicaţi a tulburat societatea italiană: Claudio Martelli, la vremea aceea ministru al Justiţiei, Bettino Craxi, Giulio Andreotti, Gian Gaetano Caso, omul numărul unu al afacerilor cu România, având legături strânse cu oficialităţile de la Bucureşti. Masoneria italiană este şi ea zguduită de scandal după ce s-a aflat că Alfredo Diomede, mare secretar al Marelui Orient al Italiei, şi chiar Marele Maestru al masoneriei italiene, Di Bernardo sunt implicaţi în încrengăturile afacerilor derulate de „PINTO”.

Caracterul internaţional al afacerilor acestui veritabil grup mafiot fac ca acţiunile anchetatorilor să ajungă în mai multe ţări europene. În 1993, cea mai mare parte a nucleului italian este arestată, iar inculpaţii încep să dea declaraţii. Un loc de maximă importantă îl ocupă „filiera romană”, atât prin amploarea deosebită a operaţiunilor efectuate în ţara noastră cât mai ales prin importanţa personajelor implicate. În declaraţii apar periodic nume ca: Ion Iliescu, Mugur Isărescu, Victor Stănculescu.

În timpul interogatoriilor, mafioţii italieni au recunoscut faptul că au fost în strânsă legătură cu autorităţile de la Bucureşti. Iată câteva fragmente edificatoare din declaraţiile lor:

Gian Gaetano Caso: „Am vorbit despre relaţiile dintre cele mai profitabile pe care le aveam, prin intermediul lui Pinto şi Costel Iancu, cu preşedintele român Iliescu şi, prin alţii, cu guvernatorul Băncii Naţionale pe care îl întâlnisem personal în mai multe rânduri. Cu ajutorul acestor relaţii am dezvoltat numeroase iniţiative în România.”

Patrizio Pinto: „În mai 1992, Caso, întors din România, unde se întâlnise cu Iancu (acesta avea relaţii cu cele mai importante vârfuri ale lumii bancare şi politice româneşti, deşi nu pot spune dacă îl cunoştea personal pe preşedintele Iliescu), mi-a adus toată documentaţia referitoare la construirea unei reţele de autostrăzi în România.”

Di Bernardo: „Deja în noiembrie 1990, Costel Iancu mi-a spus că stabilise legături cu preşedintele Iliescu, ministrul Apărării, Stănculescu, ministrul de Externe, Adrian Năstase. Unele încercări făcute în România de Marii Maeştrii din Europa şi de peste ocean nu dăduseră rezultate, în timp ce guvernanţii români manifestaseră intenţia de a privilegia Italia, în opera de reconstrucţie a Masoneriei, datorită raporturilor culturale, asemănării de limbă şi de tradiţii.”

Din paginile dosarului „PINTO” reiese că Puterea de la Bucureşti a favorizat masoneria italiană care a fost primită la Bucureşti cu toate onorurile. Marele Maestru, Di Bernardo, a fost chiar oaspetele preşedintelui Ion Iliescu, în mai multe rânduri. Iată ce îşi aminteşte el despre aceste întâlniri: „Cu ocazia vizitelor mele în România, preşedintele Iliescu m-a informat că, pentru a-mi garanta maximum de protecţie, dăduse o însărcinare specială serviciilor sale secrete. În timpul unei întâlniri din 1991, Iliescu mi-a cerut să iau legătura cu Craxi, care era considerat în România omul forte al Italiei, pentru că intervenise pe lângă guvernul italian pentru a favoriza acorduri economice şi finaciare, care fuseseră, în cea mai mare parte, semnate între guvernele Italiei şi României. Am făcut aceasta, prin intermediul unui frate mason socialist.”

Marele Maestru Di Bernardo recunoaşte că un rol fundamental în crearea lojelor masonice din România l-au avut Costel Iancu şi Alfredo Diomede. Ancheta a scos, însă, la iveală că cei doi se aflau în spatele unor afaceri de mare anvergură, prin intermediul unui grup de firme (Arestos SRL, Kelenos SRL etc) subordonate societăţii ARKOS SRL şi prin societatea FENIS SRL. Toate aceste firme fuseseră înfiinţate la sfârşitul anului 1989. Atât la ARKOS SRL, cât şi la FENIS SRL, Alfredo Diomede era preşedinte al Consiliului de administraţie. Costel Iancu era administrator delegat la FENIS SRL, societate la care Patrizio Pinto deţinea 25% din capitalul social.

Bruno Siclari, prim procuror anti-Mafie al Italiei, a declarat în legătură cu cazul „PINTO”: „Noii mafioţi încearcă să ocupe toate spaţiile economice posibile, spre deosebire de Mafia tradiţională. Ei sunt interesaţi de toate pieţele financiare pe care există mişcare de capital.”

Activităţile din România ale grupului mafiot au fost reconstituite, în principal, din declaraţiile inculpaţilor şi din documentele ridicate de poliţia italiană din birourile societăţii PINTO din Roma. Anchetatorii italieni au avut surpriza să constate că Patrizio Pinto primise din România oferte pentru achiziţionarea de materiale strategice: Aluminiu A7 – puritate 99,97%, cantitate: 5.000-200.000 Mt; Aluminiu primar – puritate 99,997%, în lingouri de câte 40 kg; Titan – puritate 99,5%, cantitate: 5.000 t; Scandiu – marca SCD 99,90%, cantitate: 3 kg; Itriu – puritate 99,90%, cantitate: 12 kg; Cesiu – puritate 99,95%, cantitate: 3 kg; Cobalt – puritate 99,99%, cantitate: 5 t; Seleniu – puritate ridicată 99,9996%, cantitate: 150 kg; Tantal – puritate 99,95%, cantitate: 100 kg; Beriliu – puritate 99,985%, cantitate: 650 kg; Mercur roşu – cantitate 100 kg, Telmiu – puritate 99,9995%, cantitate: 50 kg.
Mai există şi oferte pentru vanadiu, molibden, wolfran, nichel, crom, zinc etc.

Intrat în posesia Certificatelor de Depozit furate de Banca Santo Spirito din Roma, grupul mafiot „PINTO” avea de spălat o cantitate imensă de bani negri. Sectoarele cele mai sigure pentru plasarea banilor negri erau marile întreprinderi de stat din România, o ţară fără legi antimafie şi sărăcită, care-i aştepta pe investitorii străini ca pe pâinea caldă.

Citiţi şi:

Istoria masoneriei române 1997- 2008

Primii ani ai masoneriei române de după 1989

Francmason, ministru, prim-ministru. Guvernele masonice ale României

yogaesoteric
26 ianuarie 2016