Am descoperit un lucru extraordinar pe care cu mare drag vreau să-l împărtăşesc cu voi. După şase ani de când mă informez şi tot citesc aproape zilnic despre vaccinare, nu credeam că voi avea şansa de a mai afla informaţii noi şi deosebit de preţioase, care să întregească într-un mod şi mai convingător puzzle-ul. Şi totuşi m-am înşelat. L-am descoperit pe dr. Johann Loibner!
În noiembrie 2010, dr. Loibner a ţinut o prelegere la Conferinţa Coaliţiei Anti-Cenzură (AZK), pe care am ascultat-o deja de câteva ori cu o încântare imensă. Rostirea adevărului despre frauda vaccinării pare a fi şi pentru el o misiune existenţială (Lebensaufgabe), aşa cum simt că este pentru mine.
Am tradus şi am adaptat prelegerea lui, vă doresc să vă fie de folos aşa cum mi-a fost mie!
Pentru anumite teme specifice am solicitat şi obţinut permisiunea dlui dr. Loibner să completez şi cu pasaje traduse din cartea lui „Vaccinarea – Afacerea cu neştiinţa” (titlul original este „Impfen – Das Geschäft mit der Unwissenheit”. Pentru vorbitorii de germană: vă recomand cu toată căldura această carte, este o comoară!!)
Dl. dr. Loibner mi-a scris aşa: „Vă mulţumesc pentru mesajul dvs. îmbucurător. Încă suntem în minoritate, dar zi de zi această minoritate devine tot mai numeroasă. Propaganda este din ce în ce mai agresivă, dar dogma vaccinării va cădea cât de curând, cum a căzut şi cortina de fier. Nu trebuie să ne aşteptăm să avem succes imediat, trebuie doar să continuăm să rostim adevărul. Vă acord permisiunea de a traduce şi de a publica prelegerea mea şi pasaje din cartea mea. Mult succes în continuare pe drumul adevărului! Cu salutări şi preţuire, Johann Loibner”.
Dr. Loibner începe prin a se prezenta. De origine din Steiermark, Austria, născut în 1944, a practicat iniţial şapte ani ca medic de ţară. Deja după scurt timp a fost nevoit să constate că medicina din ziua de azi (adică încă de atunci!!) este dictată de „negustori”. Să-i dăm cuvântul.
Dr. Loibner: „Legiuni întregi de negustori ies la atac zilnic, pentru a le spune medicilor ce boli există şi ce să facă împotriva lor. Prin cabinetul meu treceau aproape zilnic vreo 60 de pacienţi şi un prieten mi-a spus odată «Pe la tine se perindă regimente întregi de oameni!» – moment în care mi-a devenit clar că nu doream să continui cu această modalitate de a practica medicina şi că nu de aceea devenisem medic, pentru a distribui produsele industriei farmaceutice. Atunci am renunţat la acel cabinet profitabil şi, împreună cu soţia mea, m-am retras într-un cabinet privat şi am luat-o de la început.
Cam în acea perioadă apăruse cu mare tam-tam o boală despre care noi, medicii, auzisem în timpul studiului doar cu titlu de «în alte roluri»… Este vorba de «meningoencefalita de căpuşe» [sic!]. Până în perioada aceea boala asta nu jucase absolut niciun rol deosebit în categoria meningitelor, dar dintr-o dată a căpătat o importanţă mare imediat ce apăruse pe piaţă vaccinul. Tot în acea perioadă am avut ca pacienţi un grup de sportivi care mi-au solicitat să le fac vaccinul respectiv, din cauză că ei alergau mult prin pădure.
Pentru cine îşi aminteşte, în primii ani isteria cu meningoencefalita de vară (FSME) pornea de la ideea că toate căpuşele (care ar fi fost cauza bolii) trăiau în pădure! Abia cu mulţi ani mai târziu s-a «descoperit» brusc că acele căpuşe de fapt trăiau peste tot, prin iarbă, pe câmpie, la nivelul gleznei, nicidecum prin pădurile întunecate (dar dădea bine la frică ideea de duşman care aşteaptă în întuneric să ne ia gâtul!).
Cert este că le-am făcut sportivilor vaccinurile solicitate. Pe vremea aceea nu aveam de-a face aşa mult cu vaccinurile… adică le făceam, inclusiv copiilor mei, dar fără să fiu informat suficient despre ele. Unul dintre sportivi s-a îmbolnăvit grav la câteva ore după ce-l vaccinasem. M-a sunat soţia lui, că nu-şi mai poate mişca deloc capul, că are dureri îngrozitoare şi febră mare. Imediat mi-am dat seama că era meningită. Locuia nu departe de mine, aşa încât m-am dus să-l tratez; tratamentul (homeopatic) a durat 3 zile şi am reuşit să-l pun pe picioare fără să fie nevoie să se interneze.
La câteva luni după acest incident, în cabinetul meu privat m-a căutat o mămică al cărei copil se îmbolnăvise de neurodermită după acelaşi vaccin; mulţi oameni ştiu ce înseamnă asta, eczeme şi suferinţă îngrozitoare. Mai târziu am mai cunoscut o altă mămică a cărei fetiţă se îmbolnăvise de astm după acelaşi vaccin. Apoi o altă mămică m-a căutat pentru că fetiţa ei paralizase parţial tot după acelaşi vaccin; din păcate, până să vină ca să încerc s-o tratez, fetiţa a murit. După toate aceste întâmplări am început să studiez tematica vaccinării, începând de la originea ei istorică şi până la aspectele microbiologiei.”
Dr. Loibner: „Între timp o cunoscusem pe dna Anita Petek-Dimmer [o altă oponentă a vaccinării, care crease în Elveţia site-ul aegis.ch – n.m.] şi am creat şi eu împreună cu soţia mea aegis.at
pentru austrieci, apoi am început să ţin prelegeri la diverse simpozioane despre vaccinare. N-a durat mult şi un mare producător de vaccinuri a solicitat la Consiliul Medicilor din Austria (Ärztekammer) să mi se ia dreptul de a practica medicina, descriindu-mă în rechizitoriul respectiv ca fiind «un antivaccinalist militant». Pot să vă asigur că nu am grenade la mine.
În fine, trei ani a durat procesul, după care mi s-a oferit compromisul de a avea voie să practic medicina dacă aveam să încetez a mai ţine prelegeri despre vaccinare. Ei, dar eu sunt de origine din Steiermark, acolo sângele nu e suc de zmeură. Am continuat evident să-mi ţin prelegerile, iar producătorul de vaccinuri s-a adresat direct doamnei ministru a Sănătăţii de pe vremea aceea. Aceasta s-a consultat cu comitetul disciplinar (Ehrenrat) care îi verifica pe medici dacă sunt «demni de încredere din toate punctele de vedere». Cu alte cuvinte, nu pacienţii sunt întrebaţi, ci acest comitet disciplinar îl verifică pe medic. Aşa că membrii acestui comitet disciplinar m-au întrebat dacă voi continua cu prelegerile mele. Le-am răspuns că da. Consecinţa a fost că în 2009 mi s-a ridicat licenţa de a practica medicina. De la autorităţile landului Steiermark am primit următoarea confirmare în scris: «Se confirmă prin prezenta interzicerea dreptului de a mai practica, decizie luată pentru protecţia opiniei publice şi din cauza pericolelor pentru sănătatea publică.» (!!) De asemenea, «[dr. Loibner] este liber să-şi exprime părerile, dar nu îi este permis să influenţeze pacienţii neştiutori.»” (!!)
Între timp, dr. Loibner a fost complet reabilitat, Curtea Superioară din Austria i-a redat licenţa ridicată în mod fraudulos!!
Vaccinarea există de când lumea!
Dr. Loibner: „OK, acum începem prelegerea. În 2009 am văzut deja cu toţii ce consecinţe are o propagandă pe scară mondială [se referă la «pandemia» de gripă porcină, n.m.] şi vă spun că în prelegerea mea este vorba în esenţă de un singur lucru: să începem cu toţii să GÂNDIM, să ne întrebăm CE ni se povesteşte, CINE ne povesteşte şi DE CE ni se povesteşte. […] Toate autorităţile medicale susţin că vaccinarea este cea mai efectivă şi de succes metodă a medicinei moderne împotriva bolilor, că vaccinarea a eradicat variola, poliomielita etc. etc. etc. Şi acum vă povestesc ceva ce nu ştiaţi. Practicienii neuropaţi, cum ar fi Kneipp, Hahnemann, Brucker, Hildegard von Bingen (autorităţi istorice în domeniul medical german), nu au vaccinat niciodată. De ce? Veţi spune «Păi evident că nu au vaccinat, căci vaccinarea este o invenţie a timpurilor moderne». Nu, vă înşelaţi, vaccinarea există de când lumea. În India şi în China se vaccina în masă cu secole în urmă. Variola a existat dintotdeauna şi pe vremea aceea se vehicula pe bună dreptate teoria că abia cine supravieţuia variolei era un individ puternic. Vaccinarea se făcea sub numele de «variolare» (Variolation), iar inoculatorii nu erau medici, nu erau specialişti, erau oameni obişnuiţi care mergeau prin toate comunităţile şi «inoculau» (de multe ori contra bani grei pe la curţile nobililor), după care îşi vedeau de treaba lor şi plecau mai departe, fără a-i interesa ce se întâmpla ulterior cu «inoculaţii».”
Perspectiva istorică: vaccinarea = un act politic!
Dr. Loibner: „Regimentul de infanterie rusesc Lituania nu accepta, de exemplu, decât bărbaţi cu urme de variolă pe faţă, adică «bărbaţi adevăraţi», care erau ce-i drept mutilaţi, dar despre care se credea că rezistă la orice, că aveau o natură foarte puternică din moment ce supravieţuiseră variolei. La fel, pe vremea aceea traficanţii de sclavi îşi «inoculau» toţi sclavii de sex masculin: se făcea o tăietură pe piele şi acolo se picura lichidul care anterior fusese luat din băşicile variolice ale bolnavilor de variolă. Asta era «inocularea». Cei care aveau norocul să supravieţuiască erau vânduţi pe bani buni.
Când Napoleon a văzut această procedură de «vaccinare asiatică», a fost încântat şi – lucru pe care nu-l ştiu mulţi – Napoleon este cel care a introdus şi a ordonat vaccinarea obligatorie în Europa! Când mai auziţi pe cineva afirmând inepţii de genul «vaccinurile sunt un progres al medicinei», gândiţi-vă doar că pe vremea lui Napoleon, când s-a intro
dus vaccinarea obligatorie, nu existau niciun fel de documentări ştiinţifice, nu exista obligaţia de a aduce nici cea mai mică dovadă de efectivitate a procedurii inoculării, nu existau autorităţi medicale care să aprobe folosirea inoculării, nu existau comisii medicale, ceea ce se ordona de sus era implementat fără niciun fel de opoziţie. Ca atare, nu au existat aici niciun fel de consideraţii legate de sănătate, vaccinarea obligatorie introdusă de Napoleon a fost un act politic!! Napoleon era general de armată!
Tot Napoleon a introdus şi serviciul militar obligatoriu, tot Napoleon a introdus şi numerele la case; de ce? Pentru că avea nevoie să ştie în ce cartiere, în ce case mai există bărbaţi pe care să-i recruteze!! Pentru că avea nevoie de «soldaţi puternici» ca să cucerească lumea, Napoleon a ordonat ca mai întâi toţi copiii de sex masculin din spitalele Franţei să fie vaccinaţi astfel (în ideea că cei slabi vor fi eliminaţi şi vor rămâne doar cei puternici), apoi au venit la rând şi soldaţii.”
Dr. Loibner: „Asta ca să vă lămuriţi ce este de fapt vaccinarea din perspectiva istorică. Iată o aşa-numită «adeverinţă de vaccinare cu variola protectivă» (Schutzpocken-Impfungs-Zeugnis), datată din 1860.
Vaccinatul era obligat să vină la medic în decurs de şapte zile după vaccinare şi i se confirma cu hârtiuţa asta că a supravieţuit «variolei protective» (!!?). Ca atare, dacă vaccinatul rămânea sănătos (ceea ce se întâmpla cu aprox. 80-90%, restul mureau sau rămâneau fie paralizaţi, fie orbi), atunci primea un post militar. Ceea ce se petrecea aici nu era altceva decât o intervenţie în selecţia naturală! În decurs de câţiva ani după vaccinarea masivă, cei mai mulţi dintre oamenii bolnavi/bolnăvicioşi dispăreau, iar celorlalţi li se explica «Gata, acum suntem protejaţi!» – acelaşi lucru s-ar petrece azi dacă i-am «eradica» pe toţi cei bolnavi sau mai slabi, evident că ar rămâne numai cei sănătoşi!! De fapt asta a fost întreaga idee din spatele vaccinării obligatorii introduse de Napoleon. Napoleon nu era un filantrop, nu era un binefăcător, nu-l interesau drepturile oamenilor!
Toată acţiunea asta este încă o dovadă că vaccinarea nu a protejat niciodată pe nimeni, vaccinarea avea grijă doar ca cei bolnavi să dispară mai repede, fiindcă doar cei extrem de sănătoşi supravieţuiau. Cei care supravieţuiau nu supravieţuiau datorită, ci în ciuda vaccinării şi doar pentru că aveau o natură extrem de sănătoasă. Medicii de casă erau singurii care constatau ravagiile făcute de vaccinuri (oameni orbi, surzi, paralizaţi sau vătămaţi neurologic în urma vaccinării). De aceea, de exemplu, în Dresda s-a format în 1890 Asociaţia Medicilor împotriva Vaccinării Obligatorii, căreia s-au alăturat apoi medici din întreaga Europă (Der Impfspiegel, 300 Aussprüche ärztlicher Autoritäten, Dresden 1890, Kommissions-Verlag von T. Winter). Interesant este că pe vremea aceea (deci în perioade nedemocratice!!) medicilor care se pronunţau împotriva vaccinării nu li se făceau niciun fel de dificultăţi, în timp ce astăzi, în «paradisul democraţiei», medicii sunt ameninţaţi cu procese disciplinare dacă îndrăznesc să critice public vaccinarea! Asta spune multe.”
Teoria anticorpilor
Dr. Loibner: „Timp de zeci de ani pe vremea aceea li s-a povestit oamenilor legat de vaccinarea împotriva variolei cum că «prin vaccinare alungăm boala dinspre înăuntru înspre înafară, o scoatem din corp» (!!??). Abia prin 1905 a venit Paul Ehrlich cu teoria lui cu anticorpii. Evident, şi aia era tot o teorie, el nu văzuse în viaţa lui un anticorp, iar ceea ce biologia moleculară înţelege azi printr-un anticorp este cu totul altceva! Anticorpii sunt pur şi simplu imunoglobuline pe care organismul le are şi le-a avut dintotdeauna şi care se înmulţesc întotdeauna în funcţie de îmbolnăvirea/vătămarea care se cere vindecată. Organismul uman ştie dintotdeauna să se vindece, nu are nevoie de chimicale injectate ca să înveţe ceea ce ştie dintotdeauna. Apoi, pro-vaccinaliştii afirmau că vaccinul variolic oferă protecţie pe viaţă! Reclama e sufletul comerţului, nu-i aşa? Ei, când s-a văzut clar, de exemplu după bătălia de la Leipzig sau după războiul germano-francez, că apăreau din nou epidemii grave de variolă, au venit cu versiunea că protecţia durează doar şapte ani şi după aceea trebuie făcut rapel (adică făcut din nou). Când şi această afirmaţie s-a dovedit a fi o iluzie, au venit cu ideea de rapel după 3 ani!”
Vaccinarea lui Jenner
Dr. Loibner: „Ei, dar ce-a făcut de fapt Edward Jenner? Că tot se susţine în mod eronat că Jenner a inventat vaccinarea antivariolică… Nu este adevărat. Jenner a avut doar ideea de a lua lichidul din băşicile variolice de la oameni şi a le picura în uterele vacilor moarte! Vă întrebaţi care era avantajul? Păi se tăia uterul, de fapt toată burta vacii, se turna înăuntru lichidul de la băşicile variolice ale oamenilor bolnavi şi din asta se obţineau găleţi întregi de ser pentru vaccinuri!!!!!! De acolo vine şi cuvântul VACCinare, de la latinul vacca… Datorită vaccinării obligatorii impuse de Napoleon, vaccinurile deveniseră marfă extrem de preţioasă, iar Jenner nu a făcut decât să aibă ideea «genială» cu care a pus bazele industriei vaccinării!! Napoleon şi Edward Jenner sunt de fapt părinţii industriei vaccinării.”
„Eradicarea” poliomielitei
Dr. Loibner: „Vă reamintesc ce a spus Iulius Caesar: «Quid volumus, credimus libenter.» (Când oamenii sunt în mare restrişte şi cineva le promite ajutor, ei sunt dornici să creadă!!) Vaccinarea antivariolică a fost un succes atât de mare pentru industrie, încât n-a durat mult şi au trebuit să apară noi vaccinuri! Institutul Pasteur (nava-mamă a producătorilor de vaccinuri) era extrem de inventiv. Aşa au apărut vaccinul tetanic, vaccinul împotriva tuberculozei, adică BCG-ul, care a fost în sfârşit interzis [nu şi în România, din păcate – n.n.], după decenii întregi în care s-a văzut că mai mult vătămează decât foloseşte, apoi polio… Să fim serioşi, poliomielita nu a dispărut datorită vaccinării, ci în primul rând fiindcă se schimbaseră condiţiile de alimentaţie a populaţiei! Gândiţi-vă că după război principalele «alimente» disponibile erau zahărul şi făina albă.
Şi eu în copilărie mâncam zahăr de foame… şi asta era la ordinea zilei în oraşele industrializate. Era mereu lipsă de carne, lapte, pâine, legume, fructe. În schimb nu se ducea lipsă de zahăr, de îngheţată, de sucuri îndulcite (apă, zahăr, arome şi coloranţi), toate aceste produse au dus la o distrugere a capacităţii organismului de a metaboliza zahărul şi la o permanentă hipoglicemie latentă în populaţie. Ei, iar vara, pe căldură, când oamenii depuneau eforturi fizice şi mai făceau vreo boală la care trupul reacţionează cu febră şi cu scăderea (şi mai mare) a glicemiei, hop apărea şi paralizia, repede diagnosticată ca poliomielită! Poliomielita acută era comparabilă clar cu Polyneuritis diabetica (inflamarea terminaţiilor nervoase la diabetici). Dr. Benjamin Pincus Sandler identificase de altfel acest context şi, în zona unde avea el influenţă, reuşise să reducă masiv îmbolnăvirile cu «polio» prin simple modificări ale alimentaţiei la pacienţii lui («Diet prevents polio», Benjamin Pincus Sandler, 1951, Lee Foundation for Nutritional Research, Milwaukee). Cazurile de «polio» au dispărut mai apoi şi mai mult după ce au apărut frigiderele şi congelatoarele şi s-a reglat din nou aprovizionarea alimentară!”
Dr. Loibner: „Mai târziu, adică în ultimii 40 de ani, a început adevărată inflaţie de vaccinuri: pojar, tuse convulsivă, rubeolă, rujeolă, HiB (Haemophilus influntae tip B), hepatită, oreion, meningoencefalită de vară, gripa aviară, gripa porcină, HPV etc. Un coleg medic îmi spunea odată că nici nu avusese habar că există atâtea boli periculoase înainte să apară vaccinurile respective”.
Citiți a doua parte a acestui articol
Sursa: piersicuta.blogspot.ro
Citiţi şi:
Dezvăluiri șocante despre industria farmaceutică: în realitate, nu se știe cu certitudine dacă și cum funcționează un vaccin!
Criminalitatea conştientă a industriei farmaceutice şi a sistemului politic continuă şi prin vaccinurile cu mercur
Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă
yogaesoteric
4 decembrie 2015