Citiți prima parte a articolului
Alergii declanşate de vaccinuri
Dr. Hamer a descoperit şi a dovedit prin multe observaţii clinice că alergiile apar întotdeauna în urma unui eveniment dureros care loveşte un om (sau pe cei dragi lui) în mod existenţial, brusc şi complet neaşteptat, ceea ce declanşează anumite programe neuro-psiho-somatice. Corpul, cu toate simţurile sale, stochează toate informaţiile prezente şi percepute în momentul acelui eveniment, fie că este vorba de imagini, mirosuri, sunete sau substanţe. Până nu este rezolvat sau neutralizat evenimentul declanşator, apariţia oricăreia din circumstanţele care au însoţit acest prim eveniment poate reactiva sau poate exacerba programul neuro-psiho-somatic deja declanşat. Aceste procese pot deveni ceea ce noi interpretăm a fi alergii, atunci când corpul reacţionează cu simptome puternice la anumite substanţe.
Fiolele de vaccin conţin diverse proteine străine; când organismul percepe actul vaccinării ca o ameninţare existenţială, el reacţionează prin declanşarea alergiilor la toate componentele vaccinului. Deoarece multe vaccinuri sunt produse pe culturi embrionare de pui, aşa se explică de ce persoanele vaccinate sunt alergice la proteina de ou. Ceea ce nu li se spune oamenilor este faptul că toate bacteriile împotriva cărora se vaccinează există şi în organismul oamenilor sănătoşi, unde îndeplinesc funcţii biologice importante, nu numai în sistemul digestiv. Alergiile la bacteriile proprii pot explica de asemenea multe din alergiile şi aşa-numitele reacţii autoimune, în special cele ale tractului digestiv.
Ceea ce nu li se spune celor care acceptă vaccinarea este faptul că, în cazul tuturor aşa-numitelor vaccinuri virale, în loc de componentele unui virus, oamenilor li se injectează proteine din celule umane sau de origine animală, care conţin şi o serie de microbi de toate felurile. Dacă organismul percepe vaccinarea sau reacţia toxică la unul dintre componentele vaccinului ca şi ameninţare existenţială, persoanele vaccinate reacţionează din acest moment alergic la acele proteine şi structuri de origine umană şi animală. Întrucât proteinele de origine animală se aseamănă sau adesea sunt chiar identice cu proteinele umane, s-a observat creşterea bolilor autoimune în ţările dezvoltate, mai ales la persoanele vaccinate de multe ori.
O cantitate de otravă conţinută într-un singur vaccin este suficientă să declanşeze o reacţie alergică.
Nota bene: doza de otravă din majoritatea vaccinurilor este suficientă pentru a ucide pe loc un adult dacă vaccinul, în loc să fie injectat intramuscular, este injectat în venă.
Actul vaccinării în sine şi efectele otrăvurilor din vaccin pot declanşa în mod individual şi combinat acele alergii şi reacţii autoimune care explică degradarea ţesutului nervos şi a structurilor cerebrale. Structurile tisulare şi neuronale ale creierului sunt cel mai puternic afectate şi manifestă cele mai puternice efecte ale alergiilor, reacţiilor autoimune şi influenţei otrăvurilor din vaccin, deoarece acestea sunt de departe ţesuturile cu cea mai mare activitate metabolică din întregul trup! Ele au un metabolism cu 30% mai intens decât ţesuturile şi celulele hepatice.
Programe neuro-psiho-somatice declanşate în urma vaccinării
Din explicaţiile de mai sus rezultă clar că atât actul vaccinării în sine, cât şi administrarea neurotoxinelor conţinute în vaccin şi reacţiile alergice declanşate de componentele vaccinului pot fi percepute ca şi ameninţări existenţiale, care pun viaţa în pericol. În acest caz, se declanşează acele programe neuro-psiho-somatice descrise de către dr. Hamer, pe care acesta le-a denumit programe biologice speciale cu sens. El le-a denumit programe biologice speciale cu sens, deoarece aceste programe sunt menite să ne ajute să supravieţuim strict într-o situaţie acută, care ne pune în pericol viaţa. Dacă aceste programe durează (prea) mult, atunci în timp pot apărea simptome puternice şi dureroase, iar atunci când şi funcţiile renale sunt afectate de unul sau mai multe programe neuro-psiho-somatice, simptomele pot deveni greu de controlat.
Trupul şi toate organele sunt alcătuite din 4 ţesuturi diferite, cărora le corespunde o zonă din cele patru zone cerebrale: trunchiul cerebral, cerebelul, substanţa albă şi scoarţa cerebrală (cortex), acestea fiind reprezentate de căile nervoase ascendente şi descendente. Acestea pot fi văzute cu precizie doar la CT (tomografia computerizată) a creierului şi acolo poate fi identificat exact ce anume, unde şi de ce se petrece în trupul şi în psihicul uman. Cu ajutorul tomografiei computerizate se poate identifica şi ce s-a petrecut în trecut şi ce se va petrece în viitor în cazul în care programele neuro-psiho-somatice active trec în faza de vindecare. La declanşarea unui program neuro-psiho-somatic reacţionează întotdeauna şi psihicul, care poate deveni psihotic şi imprevizibil, mai ales la factori declanşatori puternici.
În special programele neuro-psiho-somatice duble, care sunt active în paralel în regiunea stângă şi în cea dreaptă a uneia dintre cele patru părţi ale creierului, creează noi modele de percepţie şi comportament. Ele sunt numite constelaţii.
Când avem câte un program neuro-psiho-somatic activ concomitent pe partea stângă şi pe partea dreaptă a trunchiului cerebral (cel care controlează toate funcţiile digestive ale organismului), rezultatul este apatie, limitări intelectuale, consternare, letargie şi confuzie. În creierul mic rezultă, de la o astfel de constelaţie, apatie şi absenţa emoţională, iar aceeaşi constelaţie în substanţa albă duce la megalomanie.
Activităţi simultane într-o anumită regiune a cortexului drept sau a celui stâng cauzează următoarele boli, în funcţie de fiecare din funcţiile trupului care au fost afectate de factorii declanşatori: Alzheimer, demență, autism, creşterea activităţii sau percepţiilor spirituale, modificări ale sexualităţii, agresiuni interne şi externe şi multe altele.
Dacă actul vaccinării declanşează o astfel de constelaţie care duce la modificarea percepţiilor şi a comportamentului, acest lucru demonstrează cu precizie de 100% că vaccinarea a fost percepută ca o ameninţare existenţială, care a pornit programul neuro-psiho-somatic corespunzător. Dovada ştiinţifică a acestei afirmaţii este faptul că, dacă efectuăm o tomografie computerizată (CT), putem pronostica absolut sigur că în zona cerebrală activată de acea constelaţie va exista întotdeauna, fără excepţie, un releu concentric negru. De asemenea, putem pronostica absolut sigur că acea activitate demonstrată la nivel cerebral va declanşa în organism anumite modificări, iar dacă această activitate va persista suficient de mult timp, atunci ea va cauza simptome previzibile, dureri şi complicaţii.
Începând de la o anumită intensitate a programelor neuro-psiho-somatice declanşate, omul nu mai poate percepe şi acţiona în mod obiectiv, necesitând o îngrijire şi susţinere corespunzătoare din partea unor oameni care să cunoască mecanismele programelor neuro-psiho-somatice. Aici trebuie aplicate măsuri terapeutice adecvate atât la nivel informaţional cât şi din punct de vedere practic, pentru ca persoana afectată să poată ieşi din starea de paralizie mentală sau din cercul vicios exacerbat de simptome.
Pornind de la exemplul concret al actului vaccinării, persoanei în cauză trebuie să i se explice foarte clar că acel eveniment declanşator nu se va mai repeta niciodată şi, în plus, că acel eveniment traumatizant nu s-a petrecut cu intenţia cuiva de a face rău. Este important ca persoana afectată să conştientizeze că vaccinurile nu se administrează din răutate sau din prostie, ci pur şi simplu din ignoranţă, din necunoştinţă de cauză cu privire la teoriile istorice greşite ale vaccinării şi medicinii.
Când aceste măsuri funcţionează, iar factorul declanşator este rezolvat şi efectele sunt neutralizate, atunci se dizolvă imediat şi constelaţia celor două programe neuro-psiho-somatice, iar autismul dispare. Când factorii declanşatori au fost activi timp de luni sau ani de zile, poate dura mai mult timp până când simptomele fizice dispar în întregime. După cum am descris mai sus, când programele neuro-psiho-somatice rulează mult timp la un nivel intens, în faza de vindecare au loc crizele epileptoide (crize de vindecare). În aceste crize de vindecare, care se pot manifesta chiar mai puternic decât factorul declanşator iniţial, evenimentul declanşator redevine activ pentru o perioadă, fiind retrăit din nou sub formă de vise sau amintiri. Astfel, prin manifestările din criza de vindecare o constelaţie se poate reactiva şi poate declanşa simptome şi dureri fizice.
Crizele de vindecare apar uneori brusc şi fără avertisment, atunci când creierul nu reuşeşte să comute zona afectată de la metabolismul anaerob la cel aerob (deci de la fermentaţie înapoi la respiraţie). Apariţia bruscă a unor asemenea crize de vindecare întăreşte acea credinţă greşită cum că natura ar fi ceva rău, că boala ar veni din senin, de la agenţi patogeni, sau dintr-un haos generat de aşa-zisele gene patogene. În realitate, aceste crize de vindecare sunt intense doar atunci când metabolismul cerebral pur şi simplu nu reuşeşte să depăşească „vârful” crizei, de aceea în astfel de cazuri trebuie să luăm măsuri terapeutice.
Dacă în organism există un deficit de energie şi substanţe vitale, atunci crizele de vindecare pot deveni cronice şi se poate ajunge, de exemplu, de la o stare temporară de demență în vindecare, la o stare de demență permanentă.
Această comutare constantă între metabolismul anaerob al programului neuro-psiho-somatic activ şi metabolismul aerob în faza de vindecare a programului (din cauza aşa-numitelor „rezolvări suspendate”) duce la crize de vindecare repetate şi deci la cicatrizări vizibile în ţesutul glial unde se află focarul Hamer (releul negru).
Din această cauză randamentul releului neuronal afectat şi al celor din jur este redus semnificativ, iar capacitatea de vindecare slăbeşte foarte mult, devenind uneori chiar rezistentă la orice formă de terapie. Dacă se observă cicatrici gliale pe scoarţa cerebrală, de exemplu, persoana este diagnosticată cu demență. Dacă, din cauza metabolismului crescut, neurotoxinele din vaccinuri ajung exact în releele cu programe neuro-psiho-somatice active, capacitatea de vindecare este blocată şi tratamentele pot deveni ineficiente. Dacă la cele de mai sus se mai adaugă reacţiile autoimune declanşate de vaccinuri, se complică şi se încetineşte şi mai mult procesul de vindecare.
Cum apare autismul
Pentru a înţelege cauza autismului, ce simt persoanele cu autism şi care sunt simptomele acestora, este extrem de util să cunoaştem conexiunile nervoase dintre zonele cerebrale activate de constelaţia autistă şi organele afectate, plus funcţiile generale ale acestora. Aici este vorba de trei dintre cele patru centre foarte speciale, pe partea dreaptă şi stângă a cortexului cerebral, denumite de dr. Hamer „zone teritoriale”. Activităţile normale şi activităţile accentuate prin programele neuro-psiho-somatice în aceste patru zone sunt decisive nu numai pentru cantitatea individuală a hormonilor sexuali ai fiecărui om, pentru stările de depresie sau mânie, ci definesc aproape integral comportamentul nostru social.
Scopul şi semnificaţia vieţii biologice sunt de a facilita, a păstra şi a multiplica fluxurile de energie. Toate ţesuturile, funcţiile şi celulele servesc acestui scop. Nervii preiau energia formată în ţesut şi celule, o transportă în creier şi de acolo înapoi în corp. De aceea, toate funcţiile esenţiale ale organelor sunt reprezentate în anumite zone din creier. Cele patru tipuri de ţesut din care sunt formate corpul şi toate organele vitale îndeplinesc următoarele funcţii: digestie, protecţia organelor şi a corpului, mişcare şi contact. Pe cortexul cerebral sunt reprezentate toate funcţiile de contact ale organismului, receptorii şi organele de simţ. Funcţiile de mişcare sunt reprezentate în principal în creierul mare (substanţa albă), toate funcţiile de protecţie sunt reprezentate în cerebel, iar sistemul digestiv predominant în cea mai mare parte în trunchiul cerebral.
În organism şi în trunchiul cerebral, funcţiile feminine (de asimilare) ale metabolismului se află pe partea dreaptă, iar cele masculine (de cedare/ eliminare) pe partea stângă.
Pe cortexul cerebral, acest lucru este inversat: funcţiile senzoriale şi cele de contact ale jumătăţii drepte a trupului sunt reprezentate pe stânga cortexului cerebral (partea feminină), în timp ce cele ale jumătăţii stângi a trupului se află pe dreapta cortexului cerebral (partea masculină). Din acest motiv, căile neuronale care vin dinspre corp spre cortexul cerebral sunt încrucişate.
O femeie dreptace fără program activ „va lucra” pe cortexul cerebral stâng (feminin), iar un bărbat dreptaci fără program activ „va lucra” pe partea masculină, cea dreaptă. Dacă această femeie dreptace are o activitate neuro-psiho-somatică într-una din cele patru centre specifice de pe cortex denumite de dr. Hamer zone teritoriale, din acel moment ea va funcţiona şi va simţi pe partea masculină a cortexului. La bărbatul dreptaci este exact invers. În aceste zone teritoriale pot fi active simultan mai multe funcţii şi releele neuronale aferente acestora. Dacă per total teritoriul stâng este mai activ, persoana (indiferent dacă este bărbat sau femeie) simte şi reacţionează în mod maniac, cu accent pe A DA, adică hipermasculin. Dacă teritoriul drept este per total mai activ, persoana simte şi reacţionează în mod depresiv, deci cu accent pe A PRIMI, adică hiperfeminin.
Imaginea 5
În releul 1 al zonei teritoriale (cortexul drept şi cortexul stâng) este reprezentat sistemul senzorial de contact masculin, responsabil în mod esenţial cu eliberarea de energie (-), plus sistemul senzorial de contact feminin, responsabil în mod esenţial cu absorbirea de energie (+).
În releul 2 este ilustrat concomitent sistemul senzorial de contact masculin (♂) şi feminin (♀) responsabil cu utilizarea energiei şi cu funcţiile sexuale fundamentale.
În releul 3 este reprezentat sistemul senzorial de contact masculin responsabil cu transmiterea de „combustibil” (energie) (Ω) şi cel feminin responsabil cu receptarea de „combustibil” (energie) (Ʊ).
Dacă programele neuro-psiho-somatice din ambele zone teritoriale sunt la fel de puternic active (nota bene: percepţiile momentane pot intensifica sau atenua activităţile fiecărui program), persoana respectivă reacţionează la diverse evenimente sau amintiri atât feminin cât şi masculin, fie concomitent, fie alternativ.
Medicina alopată diagnostichează această situaţie, fără a cunoaşte cauzele, drept schizofrenie. Când există programe neuro-psiho-somatice uşor active în aceste patru centre teritoriale, persoanele afectate cât şi cele din jur le pot percepe ca pe ceva normal, probleme majore survin doar atunci când unul sau mai multe din aceste programe neuro-psiho-somatice active sunt amplificate fie prin factorul declanşator, fie prin informaţii agravante, dar şi prin diverse carențe energetice. De la un anumit nivel de intensitate, persoanele afectate îşi pierd controlul asupra propriei vieţi, deşi ei nu mai pot percepe că se petrece cu ei ceva care nu este în regulă.
La programe neuro-psiho-somatice active, persoana afectată conştientizează doar acele informaţii şi posibilităţi mentale care o pot ajuta din punct de vedere biologic să supravieţuiască în această situaţie.
Un singur program neuro-psiho-somatic activ într-unul din cele patru centre ale ambelor zone teritoriale reduce, în funcţie de activitatea respectivă, simţirea şi modul de acţiune al funcţiei controlate de acel centru. Când avem programe neuro-psiho-somatice active simultan în ambele zone teritoriale, ceea ce din păcate se aplică la tot mai mulţi oameni, în cazul declanşării unui nou program neuro-psiho-somatic în a doua zonă teritorială (care fusese până atunci „liberă”) pot apărea dintr-o dată un comportament şi percepţii cu totul şi cu totul noi. Dr. Hamer le numeşte constelaţii.
Dacă, aşa cum este ilustrat în imaginea 5, ambele relee 1 sunt active, persoana simte şi acţionează în mod spiritual, iar această constelaţie este denumită constelaţia aerianului. Când ambele relee 2 sunt active, persoana simte şi acţionează cu o sexualitate accentuată, aceasta constelaţie este denumită constelaţia de nimfomanie sau de Cassanova, sau se mai numeşte constelaţie post-mortem. Dacă ambele relee 3 sunt active, omul simte şi acţionează foarte agresiv: constelaţia agresivităţii.
Dacă predomină zona teritorială dreaptă a cortexului cerebral, persoana este deprimată, crede în forţă răului, din punct de vedere sexual este foarte permisivă (victimă) şi este autoagresivă. Dacă predomina zona teritorială stângă a cortexului cerebral, persoana are comportament maniacal şi acţionează, în funcţie de constelaţie, fie spiritual, sexual sau agresiv.
În cortexul cerebral poate apărea şi o constelaţie în diagonală, iar până în prezent au fost descoperite şi descrise două astfel de constelaţii fixe în diagonală. Una dintre acestea este autismul, care există atât în formă depresivă cât şi maniacală.
Autismul apare atunci când două relee precise diagonale sunt simultan active, în „alarmă permanentă”.
Autismul cauzat de actul vaccinării
Constelaţia autismului apare atunci când releul 3 din zona dreaptă (masculină) şi releul 1 din zona stângă (feminină) sunt active simultan. Dr. Hamer a denumit factorul declanşator şi activitatea neuro-psiho-somatică în releul 3 „supărare teritorială”.
Din punct de vedere biologic, ceea ce se petrece aici este că din „combustibilul” biologic primit nu mai poate fi extrasă energia şi acest „combustibil” nu mai poate fi digerat şi eliminat, deoarece în propriul teritoriu (în zona cea mai intimă şi sigură) a intervenit o ameninţare existenţială neaşteptată permanentă. De aici se nasc emoţiile foarte puternice ale unei supărări existenţiale, care de multe ori este îndreptată împotriva unei persoane. Întrucât depresia provine din zona teritorială dreaptă a cortexului, această furie face ca persoana afectată să se simtă paralizată, neputincioasă, incapabilă să acţioneze.
Din punct de vedere biologic, un copil îi percepe pe părinţi ca pe principalul lui „teritoriu” de siguranţă, deci agresivitatea şi emoţiile copilului sunt adesea îndreptate împotriva părinţilor atunci când aceştia sunt prezenţi în momentul în care copilul se răneşte sau suferă o sperietură neaşteptată. Astfel, devine evident şi uşor de înţeles că actul vaccinării poate fi un factor declanşator al conflictului de „supărare teritorială”. Aceasta explică şi faptul că acei copii care devin autişti după vaccinare îşi resping frecvent mama, căci de obicei mama este cea care i-a expus pe copii la acea ameninţare existenţială prin actul vaccinării.
Dacă releul 3 în cortexul cerebral este activ, patru straturi celulare de contact ale funcţiei digestive masculine intră în depleţie celulară. De aici rezultă imediat arsuri la stomac (curbura mică + pilorul), precum şi depleţia mucoasei ductelor biliare, ductelor pancreatice şi ale bulbului duodenal. Exact aceste „probleme digestive” după apariţia autismului direct după vaccinul ROR au fost observate de către gastroenterologul britanic Andrew Wakefield, care a verificat acurateţea datelor şi le-a publicat în reviste ştiinţifice.
Dacă releul 1 din zona teritorială stângă este activ, are loc depleţia celulară a straturilor de contact feminine aferente laringelui, respectiv mucoaselor laringiene. Dr. Hamer a denumit declanşatorul şi activitatea acestui releu 1 din stânga ca şi „şoc de spaimă”. Deoarece aici din punct de vedere biologic vorbim de furnizarea energiei fundamentale a vieţii, respiraţia plină de energie (la indieni PRANA), propun pentru o mai bună înţelegere termenul de „frică pentru propria persoană” în loc de „şoc de spaimă”. În orice caz, este clar că vorbim aici de o ameninţare absolut existenţială care pune în pericol alimentarea cu energie, ceva care te sufocă, ceva care îţi taie respiraţia sau când cineva realizează că un eveniment neaşteptat şi copleşitor îi periclitează sursa de energie vitală.
De asemenea, devine clar faptul că aceste programe neuro-psiho-somatice la un copil mic pot fi declanşate prin mai multe tipuri de separare a copilului de mamă, o separare care în cultura noastră devine tot mai frecventă. Dacă avem la dispoziţie o tomografie computerizată (CT) a creierului copilului şi cunoaştem lateralitatea biologică, respectiv tipul de metabolism (care poate fi de obicei calculat conform datei de naştere), precum şi istoricul de vaccinare al copilului, se poate determina foarte uşor şi fără dubiu care dintre cele două programe neuro-psiho-somatice ale autismului s-a declanşat primul şi dacă unul sau ambele programe au fost activate de actul vaccinării. Ceea ce este sigur în proporţie de 100%, dacă autismul a fost declanşat imediat în urma vaccinării, este că actul vaccinării a fost factorul care a declanşat al doilea program neuro-psiho-somatic al acestei constelaţii.
Din combinaţia fricilor existenţiale cu privire la propria persoană şi a supărării teritoriale percepute ca ameninţare existenţială rezultă autismul. Această stare poate fi descrisă ca un sentiment absolut sufocant de retragere a energiei vitale combinat concomitent cu o furie fizică foarte puternică, simţită în zona abdominală centrală. Persoana afectată se închide în propria cochilie şi, pe măsură ce intensitatea simptomelor creşte, ea percepe tot mai puţin ceea ce se petrece în afara cochiliei din jur. Autismul în formă maniacală apare atunci când releul 1 de pe partea feminină este cel dominant, iar persoana afectată încearcă în mod activ să facă ordine în cochilia sa. Autismul în formă depresivă apare atunci când releul 3 de pe partea masculină este dominant, iar persoana afectată nu mai poate să facă ordine în cochilie, ci pare mai degrabă paralizată. Este necesar să cunoaştem aceste mecanisme, ca să putem comunica şi să îi putem ajuta pe cei afectaţi.
Evitarea şi terapia vătămărilor postvaccinale
Dacă ne informăm corect şi refuzăm vaccinarea pentru noi şi copiii noştri, vătămările postvaccinale pot fi evitate.
În România vă puteţi informa, de exemplu, de pe pagina www.pro-decizii-informate.ro. De asemenea, de pe pagina de Facebook GO ON, Olivia Steer – o pagină de susţinere pentru Olivia Steer şi munca ei de informare!
Informarea corectă va avea ca efect refuzul vaccinării atât pentru propria persoană, cât şi pentru copiii noştri, care sunt mult mai sensibili decât noi, adulţii. Vă recomandăm urgent să aprofundaţi cunoaşterea legilor biologice ale naturii.
Tratamentul vătămărilor postvaccinale poate fi dedus din mecanismele biologice şi după ce identificăm dacă acestea au fost cauzate doar de acel mecanism descoperit de dr. Hamer, dacă au o cauzalitate toxică sau alergică, sau dacă este vorba de o combinaţie a celor trei factori. În primul rând, trebuie adoptat un regim alimentar cât mai natural, în conformitate cu individualitatea fiecăruia, dar care – cu excepţia cazurilor alergice – să nu alunece în dogmatism. Evitarea oricăror toxine/ medicamente are aceeaşi prioritate, deoarece otrăvurile din vaccin pot fi eliminate din trup mai repede şi mai uşor dacă acesta nu este expus la alte otrăvuri/ medicamente.
Un rol extrem de important îl are şi apa pură şi bio-asimilabilă. Dacă în apă ajung otrăvuri şi substanţe care există şi în acel vaccin care a declanşat un program neuro-psiho-somatic şi alte vătămări postvaccinale, atunci vătămările postvaccinale vor fi accentuate şi pot deveni rezistente la orice formă de terapie.
Desigur, vaccinarea trebuie să înceteze ca şi practică medicală. Fundamentul vaccinării se bazează pe ipoteze greşite, care au fost formulate în antichitate şi apoi de către Rudolf Virchow în anul 1858. Datorită perspectivei despre viaţă apărute atunci, puţini oameni îşi pot imagina că viaţa a apărut şi funcţionează altfel decât în modul în care ne este prezentată din 1858 încoace. Din acest motiv, nu putem imputa nimănui intenţia de înşelăciune sau rea intenţie dacă el crede încă în modelele vechi, iar aceste modele constituie baza activităţii sale, deoarece până în 1981, când dr. Hamer a făcut descoperiri biologic-medicale relevante, nu au existat alte modele ştiinţifice valabile.
Abia descoperirile făcute de biologul german dr. Peter Augustin începând cu anul 1986 despre substanţa originară a vieţii („apa densă”) au permis o înţelegere şi mai profundă a funcţiilor primare şi a mecanismelor vitale. Dar nici sinteza descoperirilor sale şi a descoperirilor dr. Hamer, care ne ajută să înţelegem şi mai bine, nu va fi probabil suficientă pentru a produce prin propriile puteri o schimbare în medicină şi a duce la anularea practicii vaccinării. Din punctul meu de vedere, acest lucru este posibil numai în cazul în care tendinţa dominantă a medicinii şi ştiinţei din prezent, adică ingineria genetică, va fi folosită de acum înainte într-un mod diferit, pentru binele şi beneficiul oamenilor.
Citiți și:
O veche abordare a artei vindecării, reluată într-o nouă manieră – Noua Medicină Germană
Wakefield – ROR – autism? (I)
Autoritățile americane recunosc implicit că vaccinurile provoacă autism, acordând despăgubiri de milioane de dolari unor copii afectați
yogaesoteric
1 iulie 2017