Cu privire la documentarul video intitulat „In den Fängen des Gurus: Kulte, Sekten, gefährliche Gemeinschaften” („În mrejele guru-ului: culte, secte și comunități periculoase”), realizat de Marcus Thoess și publicat pe 24 ianuarie, disponibil pe YouTube aici și pe site-ul ZDF aici, dorim să vă atragem atenția că acest material include informații false și acuzații nefondate la adresa MISA și că nu respectă cerințele deontologice ale jurnalismului profesionist. Și, cel mai important, Școala de yoga MISA nici măcar nu există în Germania! După cum am explicat deja, școlile de yoga care aparțin Federației Internaționale Atman predau yoga după aceeași programă, care a fost la origine dezvoltată acum mai mulți ani de profesorul de yoga Gregorian Bivolaru, co-fondatorul MISA; totuși, aceasta nu înseamnă că toate școlile din Federația Atman sunt „filiale” ale MISA. Ele sunt școli independente, înființate în conformitate cu prevederile legale din fiecare țară, având o organizare și administrare independente.
Am avut și în trecut o experiență neplăcută similară cu un interviu extins acordat de Gregorian Bivolaru lui Markus Thoess, interviu care a fost foarte mult trunchiat și distorsionat într-un material difuzat la N-TV în iulie 2017. Aparent, interpretarea răuvoitoare și denaturarea faptelor nu este un incident izolat, ci un obicei al domnului Thoess.
Am primit anterior de la acesta mai multe întrebări la care am oferit răspunsuri detaliate, precum și materiale suplimentare în sprijinul afirmațiilor noastre, așteptându-ne ca de data aceasta domnul Thoess să nu își mai mențină orbește ideile preconcepute, ci să fie interesat să afle adevărul. Cu toate acestea, nu a menționat niciunul dintre argumentele valide incluse în răspunsul nostru, ci doar a menționat că am negat unele acuzații. Și asta probabil doar pentru a preveni o acțiune în justiție, deoarece acum poate dovedi faptul că a „citat” punctul nostru de vedere.
În ceea ce privește utilizarea obsesivă a etichetei depreciative de „sectă” în legătură cu MISA, vă informăm că un cunoscut expert suedez în secte, Karl-Erik Nylund, a întocmit în 2005 un raport la cererea Curții Supreme a Suediei și a concluzionat că MISA nu este o sectă, ci „o mișcare care susține un mod de viață diferit, terapii alternative, prezentând caracteristici puternice de sincretism gnostic”. Acest raport a fost una dintre principalele probe în procesul în care Curtea Supremă suedeză a refuzat extrădarea lui Gregorian Bivolaru în România și i-a acordat azil politic, considerând că nu poate avea parte de un proces echitabil în țara sa, din cauza convingerilor sale spirituale.
Acuzațiile aduse MISA și lui Gregorian Bivolaru în acest material video se bazează doar pe povestea unei foste eleve a școlii germane de yoga, care a făcut niște plângeri vagi, fără să explice de ce a avut „o perioadă dificilă” când a fost cursantă yoga și ce anume o împiedică să ducă o viață normală după ce a părăsit școala. Vă rugăm să rețineți că ea nu a menționat că ar fi întâmpinat vreun obstacol să părăsească școala atunci când a dorit (!). Rețineți, de asemenea, că există mii de cursanți care au urmat cursuri de yoga (la MISA sau la alte școli din cadrul Federației Atman) și care, la un moment dat, au decis să nu mai frecventeze aceste cursuri, dar nu se plâng de „perioade dificile”. Ceea ce ar trebui să conducă la concluzia logică că nu școala de yoga este problema.
Cum se face că acuzațiile nefondate ale unei singure persoane (care în plus recunoaște că „se simte pierdută” și că „nu este cu adevărat funcțională”) sunt credibile și demne de încredere, în timp ce mărturiile a mii de foști sau actuali cursanți yoga nu sunt? De ce ar trebui ca o persoană acuzată pe nedrept să fie nevoită să dovedească faptul că este nevinovată, pe când cel care face acuzații false nu trebuie să dovedească nimic? Cine l-a desemnat pe domnul Thoess „judecător” pentru a decide cine are dreptate și cine nu? Cu câți foști sau actuali cursanți yoga a discutat înainte de a face afirmații potrivit cărora persoanele care se alătură așa-numitelor „secte” suferă de „boli mintale”, de „stres psihosocial” etc.? Ce îi dă dreptul să insulte, să denigreze și chiar să demonizeze școala noastră de yoga și cursanții ei? Care este diferența dintre o anchetă jurnalistică și răspândirea de bârfe și calomnii?
Am fi foarte interesați să primim de la dvs răspunsuri la întrebările de mai sus. Între timp, vă rugăm fie să eliminați materialul video respectiv, fie să faceți publică și poziția noastră în această privință. Vă stăm la dispoziție pentru informații suplimentare.
Biroul de presă MISA
26 ianuarie 2024
(Solicitarea originală în limba engleză se găsește aici.)
Articol preluat de pe site-ul misa.yoga
yogaesoteric
2 februarie 2024