Drosten – autorul testului covid şi doctor în şarlatanie (I)
Cine este prof. dr. Christian Drosten?
Prof. Drosten dezvoltă testul SARS-CoV-2 și publică imediat instrucțiunile acestuia prin intermediul OMS, încălcând obligația sa profesională de a notifica spitalul Charité (angajatorul lui) cu privire la invenții, astfel încât Charité nu poate solicita un posibil brevet.
În același timp, însă, prof. Drosten a colaborat de la bun început cu firma berlineză TIB Molbiol Syntheselabor, care trimite testul către laboratoarele din întreaga lume care sunt în contact cu prof. Drosten. TIB Molbiol are aici un avantaj competitiv masiv, fiind primul producător al testului.
Aspect uimitor: prof. Drosten și TIB Molbiol au colaborat întotdeauna exact la fel cu toate „virusurile” recente (SARS, MERS, gripa aviară, gripa porcină): prof. Drosten dezvoltă testul și țipă în public despre pericolul virusului și necesitatea testării în masă, iar firma TIB Molbiol, care cooperează direct cu el, este prima din lume care produce kituri de testare în masă și câștigă astfel foarte mulți bani.
Ce se petrece aici?
Un curriculum vitae al domnului Drosten din anul 2017, publicat pe site-ul Colegiului Medicilor din Germania, susține că dumnealui și-ar fi dat doctoratul în anul 2003.
Într-un alt CV, redactat de el însuşi, publicat pe pagina European Network for Diagnostics of “Imported” Viral Diseases (ENIVD), data doctoratului apare ca fiind în anul 2000. Tema lucrării conform acestui CV: „Experimental thesis in Transfusion Virology (blood donor screening)”.
Pe pagina „Laboratorului de cercetare Drosten” de la Charité, el își intitulează lucrarea „Aufbau der ersten Testsysteme für HIV‑1 und HBV im Hochdurchsatzverfahren” („Înființarea primelor sisteme de testare pentru HIV-1 și VHB în procedură de mare capacitate”). Acolo el răspândește de asemenea versiunea sa, cum că el ar fi singurul descoperitor al SARS în 2003.
Unde este lucrarea de doctorat a lui Drosten?
La biblioteca universitară din Frankfurt se găsea în luna Iunie 2020 doar un sumar și un index al lucrării respective, care în mod ciudat părea să nu poată fi accesibilă decât în sala de lectură a bibliotecii. Cele două lucrări disponibile în bibliotecă erau „împrumutate” demult și nu exista nici lista de așteptare pentru doritori…
De asemenea, în catalogul Bibliotecii Naționale germane pentru anii 2000-2003 nu exista nicio mențiune a vreunei lucrări de doctorat a domnului Christian Drosten. Dacă veți căuta pe pagina National Library of Medicine (pubmed, știți voi, site-ul preferat al scientiștilor), cu cuvintele-cheie „Drosten+HIV”, veți găsi 16 lucrări, dar și aici lucrarea de doctorat strălucește prin absență totală. Lucrarea nu apare nici printre lucrările despre HBV.
Dar iată și miracolul înfăptuit peste noapte! O lună mai târziu, în iulie 2020, apare brusc în catalogul Bibliotecii Naționale germane lucrarea lui Drosten. Dar ce să vezi? Conform unui document tehnic însoțitor (BIBFRAME blablabla), lucrarea (încropită în câteva săptămâni) a fost încărcată pe site abia în iulie 2020).
Un cercetător german specializat pe fraude științifice, dr. Markus Kühbacher, a descoperit că așa-zisa lucrare de doctorat a domnului Drosten NU a fost predată în 2003, adică la data la care se susține oficial că ar fi fost predată, iar Universitatea Frankfurt a admis că a fost prinsă cu ocaua mică, deoarece lipsea celebrul „Revisionsschein” (certificatul de revizuire), care este obligatoriu atunci când se depun lucrările de doctorat.
Întrucât „profesorul” Drosten face subiectul mai multor acțiuni penale (Lanka, Füllmich & Co., Kühbacher), așteptăm cu nerăbdare evoluția faptelor.
Domnul Drosten și afacerea cu testele PCR
Revenim la duo-ul fantastic: megafonul farma Christian Drosten + firma TIB Molbiol Syntheselabor, care sunt o echipă foarte harnică de prin 2003 încoace. TIB Molbiol a oferit spitalului Charité (angajatorul lui Drosten) inclusiv „sprijin logistic” pentru a expedia mostre de kituri de testare SARS-CoV-2 la laboratoare din Tailanda, Vietnam, Hongkong etc. (un fel de „goody bag” de diagnosticare). Evident, comenzile ulterioare pe bani au fost preluate direct de TIB Molbiol).
De altfel, harnicul „profesor” Drosten este mereu primul pe baricade în materie de „viru$uri”, astfel: SARS-CoV (2003), gripa aviară (2005), gripa porcină (2009), viru$ul Chikungunya (2009), MERS (2012), Zika (2016), febra galbenă în Brazilia (2017), iar ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, SARS-CoV-2 (2020).
În ce privește aspectele legale, gen brevete de invenție, testul dezvoltat în 2003 cu contribuția domnului Drosten pentru SARS-CoV a fost patentat de urgență de către firma artus Gmb (care colabora cu angajatorul de atunci al lui Drosten, Institutul Bernhard Nocht).
Dar iată că în 2020, actualul angajator al domnului Drosten, Institutul Charité din Berlin, declară:
„Profesorul Drosten a avut din partea Charité sarcina de a dezvolta testul PCR, la care a lucrat în orele de muncă si care a fost finanțat de Ministerul pentru Educație și Cercetare, precum și de Uniunea Europeană. Aceste fonduri erau prevăzute special pentru dezvoltarea de teste pentru virusuri de tip nou.”
Ne punem întrebarea justificată: Oare, înainte de depunerea protocolului de testare la OMS, Institutul Charité și-a asigurat drepturile comerciale prin solicitarea unui brevet de invenție? Când au fost întrebați despre colaborarea domnului Drosten cu „micuța” firmă TIB Molbiol, Institutul Charité a răspuns: „Nu au existat niciun fel de înțelegeri; niciuna din părți nu intenționează să ceară drepturi. Colaborarea a avut loc strict din motive umanitare.”
Cu toate acestea, se pare că, în mod ironic, Institutul Charité a cam fost lăsat cu buzele umflate, căci directorul firmei TIB Molbiol, Olfert Landt, nu a avut nicio jenă umanitară să încaseze sume imense de bani în urma comercializării a milioane de kituri de teste SARS-CoV-2, pentru care însuși fiul lui Landt a fost cooptat în firmă și lipește – bietul de el – 60 de ore pe săptămână etichete pe cutiile cu kiturile de testare. Încântător pentru o firmă micuță care înainte de „coroniță” avea deja profit anual de 7,3 milioane euro, iar anul acesta profitul va fi de 9 ori mai mare conform calculelor lui Landt.
„Profesorul” Drosten colaborează deci de 17 ani cu Olfert Landt, ba chiar au publicat împreună 11 lucrări „științifice”. Cu toate acestea, e cam trist să citim că Olfert Landt afirmă că nu există nicio relație de amiciție între ei, iar el se afla „absolut întâmplător” în Institutul Charité în ianuarie 2020, fix când Drosten lucra la dezvoltarea testului PCR pentru SARS-CoV-2.
Ca atare, de când cu „plandemia”, firma TIP Molbiol se îmbogățește cu milioane peste milioane, iar Drosten și Institutul Charité fluieră a pagubă. Managerii Institutului Charité au fost întrebați:
„În ce privește așa-zisul test Drosten, componentele sale, primerul (adică secvența de start) etc., drepturile de invenție, protecția mărcii, a modelului, a depus Institutul Charité vreo cerere sau a participat direct sau indirect la o astfel de cerere?”
Răspunsul lor a fost după cum urmează (foarte relevant!!):
„Nu. Profesorul Drosten nu a dezvoltat un kit de testare, ci a publicat – sub forma unui protocol procedural – informațiile cruciale pentru ca laboratoarele să efectueze un test. Companiile au dezvoltat kituri de testare pe această bază. Profesorul Drosten nu primește niciun venit din aceasta.”
Deci Drosten nu a dezvoltat niciun test, ci doar un protocol concret de testare pentru laboratoarele din întreaga lume? Iaca asta sună un pic a eludare (în direcția fraudă): dacă un angajat al firmei Volkswagen urcă pe net un protocol de fabricare pentru un filtru de praf și apoi afirmă că el nu a inventat sau dezvoltat nimic, ci doar a creat un protocol de fabricare, eventual din motive umanitare, ca să ajute omenirea să scape de praf, noi credem că departamentul legal al firmei Volkswagen nu ar înghiți ditamai gogoașa. În cazul testului SARS-CoV-2, deja protocolul conține absolut tot ce are nevoie un laborator pentru a produce propriile kituri de testare și a le și vinde la alții.
În luna martie 2020, firma TIB Molbiol a lui Olfert Landt deja produsese și vânduse în peste 60 de țări trei milioane de teste. Primele fuseseră expediate deja în ianuarie în Hong Kong, fără prospecte, care au fost expediate ulterior pe mail. Aceasta în condițiile în care Institutul Charité categoric dispunea de reagenți speciali pentru dezvoltarea tehnicii de testare, de pre-validarea tehnică etc.
Din 2003, mass-media ne tot prezintă cuplul fermecător: modestul virusolog genial Christian Drosten împreună cu modestul întreprinzător Olfert Landt, „eroii” plandemiilor moderne.
La fiecare plandemie – reamintim: SARS-CoV (2003), gripa aviară (2005), gripa porcină (2009), viru$ul Chikungunya (2009), MERS (2012), Zika (2016), febra galbenă în Brazilia (2017), iar ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, SARS-CoV-2 (2020) – cifrele de afaceri ale firmei TIB Molbiol decolau ca rachetele și spărgeau tavanul pe grafice. Complet logic, dacă ne amintim, de exemplu, că la „gripa” porcină fuseseră anunțați apocaliptic zeci de mii de morți, pentru ca la final în Germania decesele etichetate ca fiind din cauza gripei porcine să se mențină sub 500.
O pandemie de teste nevalidate / neomologate
Inclusiv amicul de afaceri al lui Drosten, Olfert Landt, relatează deschis într-un interviu din martie 2020 cu Berliner Zeitung, modul cum funcționează frauda cu testele:
„Testul, designul, dezvoltarea lui provin de la Institutul Charité. Noi doar am pus totul într-un format de kit de testare. Iar când nu ai virusul, care la început era doar în Wuhan, putem produce o genă sintetică, pentru a simula genomul viral, ceea ce am făcut foarte rapid. Studiul de validare a fost publicat pe 23 ianuarie în revista Eurosurveillance, de către Corman et al.”
Ei, dar ce te faci când acel studiu este în realitate scris de Olfert Landt cu Christian Drosten, care dealtfel apare și ca persoană de contact? Ce te mai faci când deja cu 10 zile înainte Drosten cu Landt publicaseră un „protocol şi evaluare preliminară“ pentru OMS, în care tot Drosten era persoană de contact?
Mai departe, în interviul cu Berliner Zeitung: „Dle Landt, merită totuși să menționăm că dvs. ați fost implicat în procesul de cercetare, iar acum faceți afaceri foarte mari cu testele, deși știința se cuvine să fie independentă. Nu avem aici un conflict de interese?”
Landt răspunde:
„Este perfect rezonabil să se lase anumite aspecte pe mâinile companiilor – ele au o motivație financiară pentru a oferi un serviciu, ceea ce face și producătorul de medicamente. Medicamentul este bun pentru că vindecă oamenii, compania farmaceutică câștigă bani cu el. Aceasta este o constelație complet normală și nu mi se pare deloc reprobabil.”
Cât despre câștigat bani, Landt nu are nicio jenă să mintă pe bandă rulantă. Într-un prim interviu cu revista Taz, Landt afirmase că un test se vinde cu 2,50 euro. A fost crezut pe cuvânt. Cu alte cuvinte, dacă laboratoarele încasează până la 300 de euro per test, aia nu mai e vina lui. El poate produce 500.000 teste zilnic, ceea ce duce la o sumă frumușică. În aceeași zi cu interviul pentru revista Taz, Landt vorbește la radio Deutschlandfunk și acolo testul costă deja 10 euro. Iar Autoritatea Federală a Caselor de Asigurări vorbește deja de o sumă de 59 de euro pentru decontarea unui „test de detectare a acidului nucleic al beta-Coronavirus SARS-CoV-2“. Cam multe abureli, după cum se vede.
Citiți partea a doua a articolului
Citiţi şi:
yogaesoteric
8 februarie 2021