Duhul Sfânt (II)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi prima parte a acestui articol

În „Biblie” sunt dezvăluite câteva dintre calităţile Duhului Sfânt. În primul rând, se cuvine să subliniem caracterul imaterial şi totodată personal al Duhului Sfânt, care semnifică circulaţia tainică a anumitor fluide (energii). Duhul Sfânt face să apară o pură şi euforică stare de intimitate indescriptibilă. Atunci când Duhul Sfânt se manifestă din plin în universul unei fiinţe umane, face cu uşurinţă posibilă comunicarea acestei intimităţi euforice copleşitoare la toate fiinţele umane care sunt pregătite şi deschise să o recepteze (să o primească). Atunci când Duhul Sfânt se revarsă din abundenţă în universul unei fiinţe umane, o umple de fericire fără obiect, o purifică, o deschide către tainice realităţi divine şi o face să trăiască într-un mod pur, euforic şi transfigurator. Dat fiind faptul că Duhul Sfânt face să se manifeste realitatea indescriptibilă a sfinţeniei, manifestarea sa intensă şi profundă sfinţeşte plenar fiinţa umană în care se revarsă.

Atunci când Duhul Sfânt devine o prezenţă permanentă ce se manifestă cu o intensitate copleşitoare, generând starea de preaplin într-o fiinţă umană aleasă sau chiar într-un popor ales, el face să se trezească şi să crească starea de înţelepciune dumnezeiască în acea fiinţă sau, respectiv, în acel popor.
Iisus Hristos vorbeşte adeseori despre Duhul Sfânt ca fiind un dar promis tuturor acelora care cred cu putere în Dumnezeu, deoarece în felul acesta ei sunt apţi să primească în universul lor lăuntric realitatea enigmatică a Duhului Sfânt, de îndată ce în ei apare starea de puritate necesară. Prin urmare, în cazul fiinţelor umane care cred cu putere în Dumnezeu, într-un mod profund şi deplin, promisiunea ca în fiinţa lor să se reverse fluxul tainic al Duhului Sfânt devine o realitate inefabilă. Revărsarea din abundenţă a Duhului Sfânt în fiinţele umane pure şi pline de aspiraţie care cred cu putere, într-un mod profund şi deplin în Dumnezeu, poate fi privită ca obiectul unei „făgăduinţe” esenţiale a lui Dumnezeu. În originalul în limba greacă al „Noului Testament”, Duhul Sfânt este definit prin termenul „pneuma”, ce apare de 379 de ori acolo.

În „Noul Testament”, Duhul Sfânt sau pneuma are patru sensuri:
1. Sensul literal de „suflu”, „aer” sau „vânt”;
2. Sensul antropologic, care desemnează atunci „suflul”, „spiritul vieţii”, dar totodată şi fiinţa umană în totalitatea sa, văzută îndeosebi din punctul de vedere al interiorităţii sale;
3. Sensul demonologic, care evocă atât energiile subtile rele, nefaste cât şi acţiunea unor spirite impure sau rele;
4. Sensul  teologic, care descrie Duhul Sfânt ca fiind un aspect transcendent al lui Dumnezeu. Trebuie, de asemenea, să menţionăm că expresia „Duhul Sfânt” nu este predominantă nici în „Noul Testament”. Este semnificativ, însă, pentru noi faptul că Iisus a mărturisit că era învestit de Duhul Sfânt. El afirmă că autoritatea pe care şi-o revendică în toate acţiunile pe care le-a realizat este demonstraţia evidentă a învestirii sale de către Duhul Sfânt. În virtutea acestei învestiri prin intermediul Duhului Sfânt, el proclamă revelaţiile despre Împărăţia lui Dumnezeu şi sugerează că a fost inspirat de Duhul Sfânt pentru a realiza o interpretare suverană a Legii Dumnezeieşti. Tot datorită acestei învestiri, el şi-a trimis discipolii în misiuni spirituale, iar prin inspiraţia ce i-a venit de la Duhul Sfânt a fost pentru el posibilă atât realizarea cât şi interpretarea escatologică a exorcismelor. Revelaţiile apostolilor discern în reînvierea lui Iisus un act miraculos al lui Dumnezeu, act care este descris adeseori ca fiind expresia activităţii enigmatice a Duhului Sfânt, sau altfel spus, a Duhului lui Dumnezeu.

Revărsarea în universul fiinţei umane a energiei tainice a Duhului Sfânt face cu putinţă şi activitatea taumaturgică. Revărsarea din abundenţă a energiei Duhului Sfânt în universul fiinţei umane face să apară o stare lăuntrică cu totul aparte ce o determină pe fiinţa umană în cauză să fie sigură că în ea există şi se manifestă din abundenţă atât energia cât şi realitatea enigmatică a Duhului Sfânt şi face să se trezească în ea o stare de conştiinţă ce mai este supranumită şi „stare pneumatologică” (de la „pneuma”, sau „duh”). Proclamarea Veştii celei Bune a lui Iisus este şi ea, în conformitate cu mărturiile apostolilor, opera tainică a Duhului Sfânt. Revărsarea în universul fiinţei umane a energiei enigmatice a Duhului Sfânt face să se trezească şi să crească în mod considerabil credinţa puternică, profundă, deplină în Dumnezeu. Prin intermediul influenţei purificatoare, sublime, înălţătoare, a Duhului Sfânt, omul este extras din robia puterii păcatului şi a morţii şi este plasat într-un spaţiu pur al vieţii şi al libertăţii. În cadrul tradiţiei creştine, semnul sacramental al acestei transformări fundamentale apare prin intermediul botezului. Atunci când se revarsă din plin în universul lor lăuntric, Duhul Sfânt transformă şi uneşte fiinţele umane, făcând să apară o stare indescriptibilă de comuniune vizibilă şi invizibilă atât cu realitatea misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl, cât şi cu fiinţa lui Iisus Hristos. Apostolul Pavel subliniază că orice manifestare a Duhului Sfânt trebuie să fie apoi orientată şi în direcţia edificării unei comunităţi fraterne şi puternice a acelora care cred în Dumnezeu. În viziunea sa, cel mai mare har care se trezeşte în fiinţa umană prin intermediul revărsării energiei tainice a Duhului Sfânt este iubirea puternică şi profundă. În viziunea Apostolilor, Duhul Sfânt este agentul tainic al oricărei acţiuni ce corespunde Voinţei lui Dumnezeu, acţiune care nu poate să fie îndeplinită decât atunci când fiinţa umană respectivă este însufleţită de o mare iubire. Expresia concretă a libertăţii fiinţelor umane ce cred cu putere în Dumnezeu este iubirea.

Energia enigmatică şi realitatea Duhului Sfânt acţionează într-un mod decisiv în împlinirea existenţei fiinţei umane care crede cu putere în Dumnezeu. Darurile Duhului Sfânt constituie, totodată, începutul slavei sau gloriei dumnezeieşti ce apare şi se trezeşte în mod gradat în fiinţa umană. Atunci când este privit din acest de punct de vedere, un astfel de dar al Duhului Sfânt este fundamentul speranţei divine. Atunci când studiem cu multă atenţie şi luciditate viaţa şi faptele lui Iisus, descoperim că realitatea enigmatică a Duhului Sfânt se manifestă cu o putere copleşitoare în şi prin fiinţa lui. Relatarea tentaţiilor cu care s-a confruntat Iisus arată că Satana a fost de fiecare dată obligat să se retragă în cele din urmă, datorită faptului că energia Duhului Sfânt îl susţinea din plin pe Iisus.

De altfel, Iisus a făgăduit la un moment dat că atunci când va fi înălţat la Cer alături de Tatăl Ceresc, va trimite energia enigmatică a Duhului Sfânt tuturor credincioşilor (sau, altfel spus, ucenicilor săi). Vremurile care vor veni sunt caracterizate, din această perspectivă, şi prin oferirea darului Duhului Sfânt tuturor fiinţelor umane care vor crede cu o credinţă puternică, profundă, cât mai deplină, în Dumnezeu. Este semnificativ faptul că botezul şi primirea Duhului Sfânt sunt în mod intim legate, dar articularea lor poate să îmbrace forme diferite. Pe de o parte, botezul nu este nimic altceva decât expresia întoarcerii omului la Dumnezeu. Atunci când este privit din acest punct de vedere, botezul ne apare ca fiind un dar al Duhului Sfânt. Ruga şi, la modul general vorbind, tot ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu poate să ne pregătească pentru a primi darurile Duhului Sfânt. Există, însă, situaţii când primirea Duhului Sfânt poate să preceadă botezul. În cazul în care se urmăreşte transferul prin revărsare a energiei enigmatice a Duhului Sfânt nu trebuie să pierdem niciodată din vedere rolul pe care îl joacă gestul „Punerii Mâinilor”.

Iată acum câteva funcţii specifice şi efecte pe care le provoacă în universul fiinţei umane energia şi realitatea enigmatică a Duhului Sfânt:
1. Atunci când fiinţa umană este pregătită şi suficient de pură şi are o credinţă puternică, profundă şi deplină în Dumnezeu, energia enigmatică a Duhului Sfânt se revarsă şi rămâne într-un mod durabil în ea.
2. Realitatea enigmatică a Duhului Sfânt poate să se manifeste adesea într-un mod perceptibil, prin apariţia unor fenomene fizice şi psihice extraordinare, care sunt atunci, totodată, semnele exterioare şi de necontestat ale prezenţei Duhului Sfânt.
3. Una dintre funcţiile cele mai importante ale realităţii enigmatice a Duhului Sfânt este de natură profetică. În anumite condiţii, energia enigmatică a Duhului Sfânt face cu putinţă „decriptarea” cu anticipaţie a viitorului şi ne permite să discernem care este Voinţa ascunsă a lui Dumnezeu. Este, însă, important să subliniem că în „Biblie”, miracolele pe de o parte, credinţa puternică şi de nezdruncinat în Dumnezeu, ruga şi iubirea pe de altă parte, nu sunt prezentate în mod explicit ca fiind în totalitate fructe ale Duhului Sfânt.
4. Energia enigmatică a Duhului Sfânt determină calea în lume a fiinţei umane (în care se revarsă şi pe care o ghidează). Revărsarea din abundenţă a energiei enigmatice a Duhului Sfânt face să apară în fiinţa umană starea divină de perfectă continuitate a conştiinţei.

Atunci când energia Duhului Sfânt se revarsă din abundenţă într-o fiinţă umană, ea face acea făptură să descopere măreţia dumnezeiască şi transcendentă. Atunci când este transmisă în momentul botezului, energia enigmatică a Duhului Sfânt face să apară în universul fiinţei umane o forţă însufleţitoare fără egal. Apostolul Ioan afirmă că numai energia enigmatică a Duhului Sfânt ne ajută să ne rugăm la Dumnezeu într-un mod profund şi autentic şi, totodată, numai ea face cu putinţă iertarea păcatelor. În felul acesta, descoperim că energia enigmatică a Duhului Sfânt, atunci când se revarsă în universul fiinţei umane ce este pregătită să o primească, purifică profund fiinţa în cauză şi o înalţă către Cel Preaînalt (Dumnezeu). Tocmai de aceea, energia Duhului Sfânt face cu putinţă şi iertarea păcatelor. Atunci când energia enigmatică a Duhului Sfânt se revarsă din plin în universul fiinţei umane, ea o ajută pe aceasta să descopere, într-un mod indescriptibil, Adevărul Divin.

O altă funcţie foarte importantă a energiei Duhului Sfânt este aceea că el actualizează (aduce într-un anume fel în prezent) manifestările din trecut ale oricărei revelaţii dumnezeieşti. Realitatea enigmatică a Duhului Sfânt este anunţată ca fiind şi rămânând un dar foarte important al „vremurilor din urmă”. Duhul Sfânt este cea de a treia persoană a Trinităţii şi el este unic, dar este evident că el nu este egal cu Tatăl Ceresc care, după cum ştim, este unic la modul absolut, atotputernic şi infinit. Tatăl Ceresc (Dumnezeu) este Acela din care a purces, la origini, Duhul Sfânt. După cum se ştie, Duhul Sfânt a primit multe nume: „Împărat Ceresc”, „Mângâietor”, „Duhul Adevărului”, „Duhul lui Hristos”, „Vistiernicul Bunătăţilor”, „Dătător de Viaţă”, „Mijlocitor”, „Dar Dumnezeiesc”, „Putere Sfinţitoare”, „Iubire”. Atunci când este privit dintr-un anumit punct de vedere, Duhul Sfânt ne apare ca fiind un principiu vital superior ce este un intermediar între Dumnezeu şi om. Creştinismul timpuriu se caracterizează prin experienţa fundamentală a prezenţei lui Dumnezeu în om prin energia enigmatică a Duhului Sfânt. Atunci când se revarsă în universul fiinţei umane, energia enigmatică a Duhului Sfânt generează pace profundă, bucurie, libertate interioară indescriptibilă în faţa lui Dumnezeu, iubire erotică şi iubire fraternă între oameni, iubire intensă, profundă şi filială faţă de Dumnezeu. Misterul Învierii Domnului inaugurează o eră nouă în ceea ce priveşte relaţia oamenilor cu Dumnezeu, chezăşia acestei noi relaţii fiind Duhul Sfânt. Se poate vorbi chiar de o credinţă puternică şi fermă în realitatea enigmatică a Duhului Sfânt.

Lucrarea Duhului Sfânt este întotdeauna în slujba Tatălui Ceresc (Dumnezeu), deoarece el Îi este supus în totalitate. Duhul Sfânt este doar o „porţiune“ din substanţa totală a Tatălui Ceresc (Dumnezeu Tatăl). Duhul Sfânt este o enigmatică realitate slujitoare a lui Dumnezeu, care atunci când este privită dintr-un anumit punct de vedere se aseamănă cu îngerii. A fi introduşi în intimitatea şi în realitatea misterioasă a lui Dumnezeu este cu putinţă numai prin prezenţa şi realitatea enigmatică a Duhului Sfânt. Aşadar, dacă noi adorăm Duhul Sfânt, ne putem pune întrebarea firească: „prin ce şi în ce mod vom avea acces la realitatea enigmatică a Duhului Sfânt pentru a-l adora?” Răspunsul firesc la această întrebare este: „prin intermediul Eternului Feminin Divin, care la nivel uman se regăseşte în femeie”. Realitatea tainică a Duhului Sfânt este prezentă în femeie atât ca o putere sau energie transformatoare (energeia), cât şi ca stare de dăruire sublimă, pură şi deplină (dorea). Este, prin urmare, evident că devine cu putinţă să intrăm într-o tainică stare de comuniune sublimă cu realitatea enigmatică a Duhului Sfânt prin intermediul aspectului arhetipal sublim ce este prezent în fiinţa femeii sau, altfel spus, prin intermediul Eternului feminin divin ce este prezent în stare potenţială în fiecare femeie. Atunci când se trezeşte, această stare de potenţialitate devine o realitate tainică evidentă şi copleşitoare. Printr-un proces intens şi profund de transfigurare a femeii, aceste potenţialităţi care există întotdeauna în ea încep să se trezească şi în felul acesta, sacrul ce este prezent în universul femeii ni se revelează, totodată, şi în aspectul ei profan (în fiinţa ei omenească).

În felul acesta, prin intermediul femeii devine cu uşurinţă posibil să descoperim realitatea enigmatică a Duhului Sfânt şi vom putea să înţelegem cu adevărat o revelaţie fundamentală a marilor înţelepţi, care afirmă că: „FEMEIA ESTE ŞI VA RĂMÂNE ÎNTOTDEAUNA VIITORUL OMENIRII”. Cu toate că este distinctă de energia iubirii, realitatea enigmatică a Duhului Sfânt ni se revelează şi prin intermediul iubirii, dar şi prin intermediul milei sau compasiunii. Duhul Sfânt manifestă o iubire imensă, profundă, totală şi fără egal faţă de Dumnezeu Tatăl. Prin exemplul iubirii sale extraordinare şi fără egal pe care Duhul Sfânt o manifestă în permanenţă pentru Dumnezeu Tatăl, devine cu putinţă să avem în Duhul Sfânt un exemplu viu, care ne impulsionează inimile şi ne „contaminează” să simţim, la rândul nostru, o iubire asemănătoare pentru El (Dumnezeu).

Prin urmare, realitatea enigmatică a Duhului Sfânt, atunci când se revarsă în universul lăuntric al fiinţei umane, face totodată să se aprindă în fiinţa noastră iubirea pentru Dumnezeu. Prin intermediul energiei enigmatice a Duhului Sfânt, care se revarsă în universul fiinţei noastre, apare totodată o stabilizare în iubire, care ne unifică lăuntric (ea ne unifică, printre altele, voinţa şi iubirea) şi ne face profund fericiţi. Energia enigmatică şi eternă a Duhului Sfânt poate să ne fie dăruită, să se reverse în fiinţa noastră şi tocmai de aceea, această energie este, în mod efectiv, dăruită şi se dăruie tuturor fiinţelor umane care sunt suficient de pure şi merită să o primească. Întotdeauna, iubirea pe care o poate trezi în fiinţa umană revărsarea Duhului Sfânt implică deschiderea şi descoperirea euforică a unei diferenţe (sau, mai precis, complementarităţi) sublime, benefice, profund împlinitoare. În cazul a două fiinţe umane de sex opus în care se trezeşte iubirea reciprocă, asimilarea acestor diferenţe şi complementarităţi ce există între ele, cât şi apariţia unei polarizări euforice, intime, depline şi profunde, face cu putinţă trezirea gradată a stării androginale glorioase. Fiinţa umană care crede cu o putere deplină şi profundă în Dumnezeu este fără încetare renăscută prin intermediul lui Dumnezeu Tatăl, datorită revărsării în universul ei lăuntric a energiei enigmatice a Duhului Sfânt.

Energia Duhului Sfânt, atunci când se revarsă din plin în universul fiinţei umane, face să apară felurite stări de iluminare divină interioară ce unesc fiinţa umană cu Dumnezeu. Omul nou despre care se vorbeşte în „Biblie” este şi el opera Duhului Sfânt.
Deschiderea fiinţei umane către Dumnezeu pe de o parte, şi libertatea lui Dumnezeu de a veni în om, pe de altă parte, se identifică cu energia Duhului Sfânt ce este primită în universul fiinţei umane. Energia enigmatică a Duhului Sfânt actualizează în noi tot ceea ce este divin revelat. Atunci când se revarsă în universul fiinţei umane, energia enigmatică a Duhului Sfânt face să apară şi să fie însufleţită o realitate imperceptibilă.

Anumite grupări spirituale acordă o mare importanţă comuniunii cu Duhul Sfânt.
Accentul este pus pe experienţa directă şi nemijlocită a unei intervenţii profunde şi puternice a Duhului Sfânt în universul fiinţei umane cu o atenţie cu totul specială ce este orientată asupra anumitor daruri dumnezeieşti speciale (charismes). Duhul Sfânt dă viaţă şi este prezent în manifestarea întregii lumi – atât a Universului fizic, cât şi a întregului Macrocosmos, căci el împlineşte întotdeauna Voia lui Dumnezeu. Supremul nostru model dumnezeiesc, Iisus Hristos, a fost plin de energia enigmatică a Duhului Sfânt. Tocmai de aceea, Iisus spunea: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine şi în Mine“. Este acelaşi Duh Sfânt pe care îl găsim prezent la începutul Creaţiei şi acelaşi Duh Sfânt pe care Dumnezeu îl revarsă asupra fiinţelor umane care au misiuni speciale, cum ar fi, spre exemplu, conducătorii inspiraţi de Dumnezeu ai unor popoare.

Profeţii sunt şi ei inspiraţi, ghidaţi şi direcţionaţi de energia enigmatică a Duhului Sfânt. Ei sunt adeseori inspiraţi ce şi cum anume să vorbească şi sunt impulsionaţi să apere sau să proclame realitatea lui Dumnezeu printre oameni. Unii dintre ei sunt inspiraţi să cheme fiinţele umane sau chiar un întreg popor să se întoarcă sau să se reîntoarcă la Dumnezeu. Spre exemplu, Profetul Ioil anunţă despre anumite vremuri ce urmează să vină în viitor, când Duhul Sfânt se va revărsa într-un mod profund şi total asupra sufletului fiecărei fiinţe umane.

Duhul Sfânt este de o fiinţă cu Tatăl Ceresc, împreună cu care coexistă, şi împărtăşeşte cu El aceeaşi voinţă şi energie dumnezeiască. Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Iată ce afirmă Iisus: „Iar când va veni Mângâietorul (Duhul Sfânt) pe care eu îl voi trimite vouă (acelora care o să îl meritaţi) de la Tatăl Ceresc, el va fi Duhul Adevărului care de la Tatăl provine. Acela (Duhul Sfânt) va mărturisi totul despre Mine”. Duhul Sfânt purcede din realitatea misterioasă a Tatălui Ceresc, în strânsă legătură cu existenţa Sa, iar apoi manifestă o mişcare veşnică de exteriorizare din Tatăl Ceresc, prin intermediul lui (al Duhului Sfânt) apărând astfel întreaga Creaţie a lui Dumnezeu. Datorită provenienţei sale, Duhul Sfânt uneşte pe Tatăl Ceresc cu toţi aceia care cred cu putere în Dumnezeu.

Duhul Sfânt face să apară o unitate deplină şi profundă de viaţă şi de iubire între Tatăl Ceresc şi fiinţele umane care cred în Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu este o putere tainică, substanţială, care există într-o ipostază proprie sieşi. Duhul Sfânt nu se desparte niciodată de Dumnezeu (în care el există) şi de Rostirea Sa dumnezeiască (Logosul Divin), pe care îl însoţeşte mereu. Duhul Sfânt este mereu viu, liber, de-sine-mişcător, activ, voieşte totdeauna binele şi în orice intenţie a lui Dumnezeu puterea coincide cu voinţa. Întotdeauna, fără excepţie, Duhul Sfânt împlineşte Voia Tatălui Ceresc.

Duhul Sfânt ia fără încetare parte la Creaţie şi la întreaga acţiune tainică a providenţei.
Duhul Sfânt este co-creator împreună cu Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Tatăl este cauza iniţiatoare a tot ceea ce este creat, deoarece prin Voinţa Sa se creează apoi totul, prin intermediul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este cauza eficientă a întregii creaţii, deoarece prin El se manifestă şi vine la existenţă tot ceea ce este creat, în conformitate cu Voia lui Dumnezeu. Dumnezeu este cauza sfinţitoare, deoarece prin El Creaţia ajunge la desăvârşire, prin Voia Sa atotputernică. Duhul Sfânt a luat parte şi la întruparea lui Iisus Hristos, care s-a născut după trup, „prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin Fecioara Maria”.

Duhul Sfânt nu se întrupează niciodată, dar el acţionează în şi prin universul lăuntric şi trupul fiinţei umane, fără încetare.
La botezul ce a fost realizat în râul Iordan, Duhul Sfânt s-a manifestat şi a coborât, revărsându-se peste fiinţa lui Iisus pentru a o sfinţi în totalitate, deşi Iisus era fără de păcat.

Duhul Sfânt are întotdeauna un rol foarte important, chiar special, în apropierea de Dumnezeu a fiinţelor umane, prin intermediul harului îndumnezeitor. Orice dar sfinţitor provine de la Tatăl Ceresc (Dumnezeu) şi se revarsă în universul lăuntric al fiinţelor umane care merită aceasta prin intermediul Duhului Sfânt. Întotdeauna ne unim, deci, cu Tatăl Ceresc (Dumnezeu) prin intermediul Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt imprimă în fiinţa şi în sufletul nostru adevărurile, iluminarea dumnezeiască, iubirea şi sfinţenia care provin de la Tatăl Ceresc (Dumnezeu). Duhul Sfânt aduce realitatea misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl şi sfinţenia Sa în fiinţa noastră. Duhul Sfânt ne modelează într-un mod adecvat fiinţa şi ne ajută să ne transformăm şi să devenim conştienţi în profunzimea fiinţei noastre că am fost şi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Prin intermediul acţiunii tainice a Duhului Sfânt, devenim asemenea formei celei misterioase a lui Dumnezeu, care face să apară în noi libertatea deplină prin comuniunea plenară cu El. Altfel spus, îndumnezeirea fiinţei umane este una dintre activităţile neîncetate şi enigmatice ale Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt are un rol decisiv nu numai în procesul de sfinţire al fiinţei umane, ci şi în acţiunea de sfinţire a întregii Creaţii. Spre exemplu, alcătuirea, structurarea şi menţinerea unui grup spiritual charismatic este opera tainică a energiei enigmatice a Duhului Sfânt. Dacă n-ar fi energia enigmatică a Duhului Sfânt, n-ar fi nici Ghizi spirituali, nici învăţători divin inspiraţi şi nici genii. În afara revărsării în valuri a energiei enigmatice a Duhului Sfânt, niciun grup charismatic şi nicio comunitate spirituală ce aspiră către Dumnezeu nu ar putea lua fiinţă. Aceasta este perfect adevărat, deoarece toată firea şi fiecare om ce merită aceasta are nevoie de sfinţirea Duhului Sfânt, nimeni neputând să intre în împărăţia lui Dumnezeu în afara procesului tainic al „naşterii de sus”, adică fără să fi primit într-un mod real şi profund o viaţă nouă ce se dezvăluie atunci când în fiinţa umană respectivă se revarsă energia enigmatică a Duhului Sfânt.

În acest sens, Iisus menţionează: „Luaţi aminte, căci de nu se va naşte acela care aspiră către Preaînalt din toate puterile din apă şi din Duhul Sfânt, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. După cum se ştie, la un moment dat, la cincizeci de zile după Înviere, energia enigmatică a Duhului Sfânt a coborât şi s-a manifestat în chip de limbi de foc atât asupra Fecioarei Maria, cât şi asupra apostolilor şi a acelora care erau cu ei.
Revărsarea rodnică şi din preaplin a fluidelor sacre ale Duhului Sfânt transmite şi comunică energiile divine misterioase atât în cadrul oricărui grup charismatic, cât şi în cadrul unui grup spiritual. Duhul Sfânt investeşte cu o tainică putere şi îi consacră pe toţi aceia care urmăresc să îi orienteze sau să îi ajute să se întoarcă sau să se reîntoarcă la Dumnezeu pe fiinţele umane care s-au îndepărtat de El. Energia enigmatică a Duhului Sfânt conferă inspiraţia, dinamismul, continuitatea şi susţinerea de care au nevoie atât grupurile spirituale autentice, cât şi comunităţile de fiinţe umane care aspiră să îl descopere pe Dumnezeu.

Duhul Sfânt ajută la trezirea şi la apariţia darurilor dumnezeieşti şi a harurilor speciale pe care unele fiinţe umane merită să le primească la momentul potrivit. Duhul Sfânt este şi rămâne întotdeauna Duhul Adevărului, care inspiră şi ghidează aşa cum este necesar fiinţele umane ce aspiră să descopere Adevărul şi, călăuzindu-le în felurite moduri ce uneori sunt pline de taine, le fereşte de greşeli. Dat fiind faptul că Duhul Sfânt cunoaşte adâncimile pline de taine ale lui Dumnezeu, el îi inspiră pe cei înţelepţi, pe profeţi şi pe marile genii să primească inspiraţia dumnezeiască, ideile divine şi cunoaşterea rodnică de care au nevoie. Clipă de clipă, Duhul Sfânt este şi se manifestă în ipostaza de sfinţitor şi de îndumnezeitor al tuturor fiinţelor umane suficient de pure şi deschise care merită aceasta. Energia Duhului Sfânt are un rol esenţial în înţelegerea şi aplicarea în practică a revelaţiilor dumnezeieşti vechi sau noi. Într-o mulţime de moduri ce sunt adeseori nebănuite, Duhul Sfânt este acela care aprofundează şi completează tot ceea ce ne-a revelat Iisus Hristos pe parcursul misiunii sale dumnezeieşti. Realitatea enigmatică a Duhului Sfânt, atunci când se revarsă din preaplin în universul fiinţei umane care merită aceasta, descoperă şi revelează în felurite moduri sensurile profunde ale revelaţiilor spirituale, precum şi ale învăţăturilor dumnezeieşti ale lui Iisus. Energia tainică a Duhului Sfânt se revarsă în universul fiinţelor umane pure şi pline de aspiraţie care merită aceasta, iar apoi prin intermediul lor se manifestă ca un mângâietor, ca un inspirator şi ca un trezitor al celor cu care ele intră apoi în contact, deoarece în şi prin ele energia enigmatică a Duhului Sfânt se manifestă în valuri, declanşând procese tainice de catalizare şi transformare divină. Energia enigmatică a Duhului Sfânt inspiră fiinţele umane care Îl iubesc pe Dumnezeu să-L adore şi să-L preaslăvească.
Fiecare comunitate charismatică teofanică, precum şi fiecare grup spiritual ce este ferm orientat către descoperirea lui Dumnezeu depind de prezenţa şi manifestarea Duhului Sfânt. Prin inspiraţia şi impulsionarea care provin de la Duhul Sfânt, popoarele care aspiră să intre în stări profunde de comuniune cu Dumnezeu trăiesc altfel în sfera istoriei.

Citiţi continuarea:

Duhul Sfânt (a treia parte)

Fragment preluat din glosarul lucrării Programul planetar de acţiune urgentă „NU APOCALIPSA” de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi şi:

MISTERELE ETERNULUI FEMININ

Botezul Domnului

yogaesoteric
22 iunie 2011

 

 

Also available in: Français