Chiar dacă ne chinuim să bem ceaiul neîndulcit, zilnic introducem în organism mai mult zahăr decât ar trebui din produse alimentare pe care nici nu le-am bănui ca ar avea zahăr.
Pofta de dulce a devenit, pentru mulţi dintre noi, aproape un fel de adicţie. Mai mult de atât, unii oameni de ştiinţă au constatat că zahărul poate crea dependenţă.
Cercetatorii francezi din Bordeaux au făcut mai multe experimente prin care au concluzionat că receptorii pentru dulce nu există în organism în momentul naşterii, ci se dezvoltă pe măsură ce introducem în organism produse alimentare dulci. Stimularea intensă a receptorilor învăţaţi să perceapă dulcele generează semnale specifice în creier care suprascriu, practic, toate mecanismele de autocontrol. Astfel apare dependenţa de dulce şi imposibilitatea de a ne abţine în faţa produselor preferate cu zahăr.
În faţa unor astfel de certitudini a apărut mişcarea „No Sugar”, coordonată la nivel global de Robert Lustig, profesor în pediatrie endocrină la Universitatea California din San Francisco, autor al cărţii Fat Chance: The Bitter Truth About Sugar („Şansa grăsimii: adevărul amar despre zahăr”), dar şi cercetător care a luat parte şi a condus numeroase studii asupra modificărilor survenite în organism ca urmare a consumului de alimente dulci.
În opinia lui, dar şi a mai multor adepţi ai mişcării „No Sugar”, o parte din ei fiind înalţi oficiali în cadrul guvernelor lumii, zahărul – fie cel adăugat cu linguriţa de fiecare în parte, fie introdus în alimente de producători – este cel mai mare duşman al sănătăţii umane.
Contează din ce provin caloriile, nu câte sunt
Lustig a avertizat de mai multe ori că nu toate caloriile sunt egale pentru că nu toate monozaharidele (cea mai simplă formă de zahăr, blocurile din care sunt formaţi carbohidraţii) sunt egale. Zaharoza (substanţa formată din molecule de fructoză şi o moleculă de glucoză, n.r.) nu este la fel metabolizată precum carbohidraţii proveniţi din faină sau cereale integrale.
„O analiză efectuată în 175 de ţări, pe parcursul unui deceniu, a arătat că, atunci când ne uităm după cauza diabetului zaharat de tip 2, numărul total al caloriilor introduse în organism este irelevant. Spre exemplu, o persoană care mănâncă mai mult cu 150 de calorii pe zi decât ar trebui în funcţie de vârstă, înălţime, greutate şi nivel de efort fizic depus zilnic, îşi creşte riscul de a dezvolta diabet cu 0,1%. În schimb, dacă o persoană primeşte 150 de calorii în plus pe zi, dar acestea provin din sucuri industriale, riscul de a dezvolta diabet creşte cu 1,1%. Zahărul adăugat industrial sau manual favorizează de 11 ori mai mult apariţia diabetului decât aportul caloric”, a explicat Lustig.
Cum ne păcăleşte „dulcele” creierul
Cauza acestui fenomen constă în molecula de fructoză din zahăr, în opinia profesorului în pediatrie endocrină Robert Lustig.
Practic, în loc să ne ajute să ne săturăm, fructoza păcăleşte creierul şi ne face să avem senzaţia că nu suntem sătui. Totodata, excesul de zahăr nu mai poate fi transformat în energie, ci devine grăsime la nivelul ficatului, explică Lustig.
Acest proces duce la boli metabolice cronice, inclusiv la diabet şi la afecţiuni cardiace.
Sursa: lyla.ro
Citiţi şi:
De îndată ce dulciurile naturale sunt utilizate cu o înţeleaptă moderaţie, acestea ne ajută să devenim din ce în ce mai amabili şi mai binevoitori
Obezitatea – o nouă epidemie mondială?
Drogurile lumii moderne: cumpărăturile, serviciul, computerele, dulciurile, tutunul, cafeaua…
yogaesoteric
4 august 2015