După Argentina, Bolivia a naţionalizat sistemul energetic naţional. Nu ar fi legitim să luăm şi noi înapoi ce-i al nostru?!

După ce Argentina a naţionalizat YPF Repsol, preşedintele bolivian Evo Morales a expropriat compania spaniolă de electricitate Red Electrica şi a ordonat forţelor armate să ocupe facilităţile companiei.

Morales este iniţiatorul unei uniuni monetare similare celei propusă de Gaddafi pentru Africa. „Preşedintele bolivian Evo Morales a expropriat compania spaniolă de electricitate Red Electrica şi a ordonat forţelor armate să ocupe facilităţile companiei”, relata la acea vreme agenţia spaniolă de ştiri EFE preluată de The Wall Street Journal. Guvernul bolivian a preluat 74% din TDE (Transportadora de Electricidad SA), devenind astfel proprietarul a 80% din acţiunile companiei.

„Astăzi [1 mai 2012, n.n.], când aducem un omagiu muncitorilor şi cetăţenilor bolivieni care au luptat pentru recuperarea resurselor naturale şi a serviciilor de bază, naţionalizăm distribuitorul de energie electrică”, a spus Morales. Preşedintele a declarat că a luat decizia ca urmare a refuzului Red Electrica de a mări salariile angajaţilor şi ca urmare a grevelor frecvente ale acestora. Morales a reproşat spaniolilor de la Red Electrica că au investit foarte puţin în Bolivia.

Red Electrica a achiziţionat compania boliviană de distribuţie a energiei în 2002. Înainte de a fi naționalizată, compania ajunsese să deservească 85% din consumatorii casnici şi opera 1.250 de kilometri de reţea electrică (73% din total).

Red Electrica operează şi în Peru, însă ocuparea pieţei boliviene a reprezentat principala lovitură în America de Sud.

TDE a fost creată în 1997, în timpul unei perioade de privatizări în America Latină, în timpul unor regimuri liberale. TDE este deţinută în proporţie de 99,94% de Red Electrica International, o subsidiară a Red Electrica de Espana. Restul procentelor sunt deţinute de angajaţii companiei. În 2012, Spania deţinea 20% din Red Electrica, care avea o valoare de piaţă de 4,45 de miliarde de dolari.

De când a preluat puterea, în 2006, preşedintele de stânga Evo Morales, primul preşedinte indigen al Boliviei, a folosit ziua de 1 mai pentru a anunţa naţionalizări în industria gazelor, petrolului, siderurgică şi energetică.

Pe 1 mai 2006, la scurt timp după învestirea sa, preşedintele Morales a anunţat naţionalizarea industriei gazelor naturale şi a petrolului. Bolivia este cel mai mare producător de gaze naturale din America de Sud. Morales le-a transmis atunci britanicilor de la British Petroleum, spaniolilor de la Repsol, francezilor de la Total şi texanilor de la Exxon că trebuie să accepte noi contracte stabilite de guvernul de la La Paz sau să plece din Bolivia.

Pe 1 mai 2010, Morales a anunţat naţionalizarea unei companii siderurgice deţinută de elveţienii de la Glencore, sub pretextul că aceştia nu au investit suficient, precum şi trei companii energetice deţinute de investitori din Franţa (GDF Suez) şi Marea Britanie (Rurelec PLC). Guvernul bolivian deţinea 50% din acţiunile celor trei companii.

Venezuela, Cuba, Bolivia, Ecuador, Nicaragua sunt membre ale Alianţei bolivariene pentru Americi, ALBA. ALBA a acuzat SUA că au susţinut lovitura de stat împotriva preşedintelui Manuel Zelaya din Honduras, din iunie 2010. Organizaţia a decis, în 2009, să creeze o uniune monetară regională. Interesant este că fostul regim libian al colonelului Gaddafi, profitând de rezervele uriaşe în valută, urma să garanteze un Fond Monetar African, care ar fi trebuit înlocuit de o Bancă Centrală Africană, până în 2028. BCA ar fi avut autoritatea de a emite o monedă unică africană. Acum, Franţa controlează moneda a nu mai puţin de 14 state africane, foste colonii.

Banca Centrală a statelor Africii de Vest şi Banca Centrală a statelor Africii Centrale emit francul, o monedă a cărei valoare poate varia oricând, dacă Parisul decide astfel. Gaddafi a fost ucis de „revoluţionarii” libieni, pe 20 octombrie 2011, ajutaţi de o lovitură a aviaţiei franceze, în cadrul operaţiunii umanitare a NATO în Libia.

Decizia guvernului bolivian de a naționaliza compania de electricitate, la 1 mai 2012, a venit după ce preşedinta Argentinei, Cristina Fernandez de Kirchner, a anunţat naţionalizarea YPF, compania petrolieră argentiniană deţinută până atunci de spaniolii de la Repsol. Şi în Argentina, trupele guvernamentale au intrat în sediile YPF Repsol, după anunţarea decretului prezidenţial. Senatul argentinian a votat pentru această naţionalizare, doar trei dintre cei 72 de senatori fiind împotrivă.

Preşedinta a mai declarat că apără „suveranitatea energetică” a ţării sale şi a proclamat că „noi, argentinienii, trebuie să gestionăm resursele noastre naturale şi să apărăm ceea ce este în apă, în pământ sau sub pământul nostru”.

Repsol a cerut despăgubiri în valoare de 8 miliarde de euro pentru pachetul de 51% din acţiuni pierdut prin legea de naţionalizare. Repsol deţinea în total 57,4% din acţiunile YPF şi a fost singura expropriată.

Guvernul spaniol a cerut despăgubiri pentru naţionalizare şi a a făcut apel la UE pentru a riposta, cu forţa oferită de cele 27 de state membre, faţă de acest act. Guvernul de la Buenos Aires, prin vocea ministrului Economiei, Axel Kicillof, a sugerat că Repsol nu va primi despăgubiri, întrucât avea datorii de circa 7 miliarde de dolari faţă de statul argentinian.

Citiţi şi:

De ce ni se spune adeseori că suntem hoți şi proşti?

Anunţ cutremurător în presa franceză! România este de vânzare. În curând acolo nu vor mai fi prea multe lucruri româneşti de vânzare

 

yogaesoteric
11 noiembrie 2016