E timpul să (ne) dăm în judecată cenzorii

Contribuția mea la un eveniment ECR privind drepturile creatorilor în era DSA, organizat la Parlamentul European

În România, distribuirea unui articol de știri mainstream poate duce la etichetarea permanentă ca furnizor de „dezinformare”. Punerea sub semnul întrebării a unui scandal legat de achizițiile publice poate face ca un jurnalist de succes să fie interzis peste noapte. Nu este vorba de o predicție distopică, ci de realitatea Legii serviciilor digitale (DSA) în acțiune. Pe 13 noiembrie, am avut ocazia să împărtășesc concluziile mele despre implementarea DSA în România la un eveniment organizat la Parlamentul European. Iată principalele puncte ale contribuției mele:

• Arhitectura cenzurii
• Eșecuri în materie de transparență
• Procesele de apel și de reparație
• Concluzie: este timpul să dăm în judecată

Libertatea de exprimare este necesar să fie transpartizană

Am fost recunoscător să văd mai multe culori politice reprezentate la reuniunea de la Bruxelles, cu membri ai Parlamentului European din:

• Conservatorii și Reformiștii Europeni ‒ Gheorghe Piperea, gazda evenimentului, și Stephen Nikola Bartulica,
• Patrioții pentru Europa ‒ Virginie Joron,
• Partidul Popular European ‒ Rareș Bogdan (anunțat, dar care nu a putut participa),
• și un independent binecunoscut, Fidias Panayiotou.

Sperăm că, în viitor, tot mai multe persoane se vor alătura acestei cauze. Libertatea de exprimare ar fi necesar să fie singurul aspect asupra căruia suntem cu toții de acord – stânga și dreapta, progresiști și conservatori, federaliști și suveraniști.

Desigur, cei care acceptă cenzura în perioada Biden & Macron au un drum lung de parcurs……. Fie ca expunerea la adevăr să le deschidă ochii.

De ce România este importantă

România este un subiect excelent de studiu, deoarece a implementat DSA conform regulilor. Așadar, toate neregulile care au avut loc acolo nu sunt o excepție românească, ci mai degrabă un „exemplu” periculos de inspirator pentru cei care promovează mai multă cenzură.

Am documentat deja pe larg situația într-un raport amplu publicat în septembrie.

Un element care face parte din arhitectura DSA, dar care nu figurează în textul scris al DSA, este Codul de conduită privind dezinformarea.

Pe 13 februarie 2025, Comisia și Consiliul European pentru Servicii Digitale au aprobat integrarea acestui cod în cadrul DSA. În cadrul acestui „add-on”, un mecanism foarte important numit Sistemul de răspuns rapid, declanșat în perioada alegerilor, inclusiv a celor naționale, oferă semnatarilor codului puteri de semnalare de urgență.

Coordonatorii naționali pentru servicii digitale nu au nimic de spus în această privință. ONG-urile care își declară pur și simplu intenția de a respecta un cod sunt brusc ridicate la un statut similar cu cel al unui semnalizator de încredere – cu excepția faptului că un semnalizator de încredere, precum Institutul Wiesel sau Save the Children din România, se concentrează numai pe conținutul ilegal, în timp ce domeniul de aplicare al Sistemului de răspuns rapid este neclar.

Cel mai important aspect, există o întreagă secretomanie în jurul său:

• Nu se anunță când este activat Sistemul de răspuns rapid (RRS);
• Nu există o listă publică a participanților activi în cadrul RRS;
• Nu există actori naționali – este un mecanism susținut de UE care poate distorsiona dezbaterile naționale în timpul alegerilor naționale (România 2024, România 2025, Republica Cehă 2025);
• Nu există transparență cu privire la semnalările efectuate!

Mai mult, verificările privind conflictele de interese par să lipsească cu desăvârșire, oferind actorilor care acționează cu rea-credință mult mai multă putere decât ar fi cazul să dețină oricum, așa cum am descris în „DSA și omul cu multe pălării”.

O ultimă remarcă: acum Comisia lansează încă un mecanism, așa-numitul Democracy Shield (Scutul democrației):

• Cu o nouă „Platformă a societății civile”, în care probabil vom găsi aceleași organizații fără niciun fel de bază populară, finanțate în totalitate din banii puterii executive;
• Cu un „Centru de cunoștințe online privind spațiul civic” ‒ un Minister al Adevărului?;
• Și promovând „finanțarea durabilă și transparentă”, care va avea ca rezultat probabil mai mulți bani pentru mass-media care se abține să conteste puterea executivă și pentru ONG-urile care acționează ca proxy pentru cenzura guvernamentală.

Oricum, indiferent de motivul și modul în care actorii intră în arhitectura cenzurii – actor DSA, participant la Codul de conduită sau viitor participant la noul Scut al Democrației – DSA ar fi normal să se aplice acestora, inclusiv toate angajamentele privind transparența, procesele de apel, procesele de reparare și drepturile utilizatorilor.

Și, desigur, nu este vorba doar de DSA – se aplică și alte reglementări, cum ar fi Regulamentul general privind protecția datelor, legile naționale și drepturile constituționale.

Transparența: un eșec total

Conform DSA, toate deciziile de moderare luate este necesar să fie declarate de rețeaua de comunicare virtuală în baza de date Statement of Reasons a DSA. Este o bază de date publică pe care o puteți consulta. Aveți acces direct la informațiile din ultimele șase luni, dar puteți solicita acces de dezvoltator (așa cum am făcut eu, pentru a efectua interogări API) sau puteți descărca loturi de decizii.

Problemă: lipsesc multe decizii de moderare

Toate cenzurile abuzive care au avut loc în România nu se regăsesc acolo. Am verificat cu Trusted Flaggers, iar Institutul Wiesel pentru Memoria Holocaustului din România mi-a confirmat în august că, din peste patruzeci de cazuri de conținut eliminat după semnalarea lor, au putut găsi doar un singur caz în această bază de date!

De asemenea, datele sunt anonimizate, astfel încât, în general, nu puteți urmări o declarație de motivare până la un conținut real sau un cont real. Este valabil pentru mine, ca jurnalist, dar este valabil și pentru utilizatorii care au fost cenzurați.

Am contactat DG Connect, Direcția Generală responsabilă de rețelele de comunicații, conținut și tehnologie, iar aceștia mi-au răspuns că scopul bazei de date este statistic, nu repararea prejudiciilor utilizatorilor.

Baza de date privind transparența DSA, creată în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) din Legea privind serviciile digitale („DSA”), conține doar informații limitate cu privire la deciziile specifice de moderare a conținutului și nu conține date cu caracter personal.

Această bază de date, la fel ca toate instrumentele de transparență DSA, cum ar fi rapoartele periodice de transparență, oferă o imagine de ansamblu la nivel înalt și statistică asupra moderării conținutului furnizorilor de servicii intermediare online din UE. ‒ DG CNECT (e-mail 19/09/2025)

Dar despre ce fel de statistici vorbim, dacă 97% din semnalările unui Trusted Flagger lipsesc?

Apoi am întrebat DG Connect despre declarațiile lipsă și, în cele din urmă, după săptămâni, mi-au răspuns cu o zi înainte de eveniment pentru a-mi spune că, dacă consider că rețelele de comunicare virtuală nu își fac treaba, pot depune o plângere.

Vă încurajăm să investigați datele (calitatea) transmise în baza de date privind transparența DSA și să ne trimiteți orice dovezi privind deficiențele sistematice ale platformelor în ceea ce privește respectarea articolelor 17 și 24 din DSA.

Dacă doriți să raportați o încălcare a acestor obligații sau a altor obligații DSA, aveți dreptul să depuneți o plângere la coordonatorul serviciilor digitale din statul dvs. membru al UE. Coordonatorul serviciilor digitale poate apoi să inițieze acțiuni de supraveghere împotriva platformelor online, în cazul în care acestea nu își respectă obligațiile prevăzute în DSA. ‒ DG CNECT (12/9/2025)

Din fericire, am depus o plângere, în temeiul articolului 53 din DSA, cu câteva luni în urmă.

Victorie (oarecum): România trimite în sfârșit plângerea DSA către Irlanda, dar rămân întrebări

Așadar, pentru a rezuma situația privind transparența:

1. Principalul instrument de transparență nu este utilizat conform destinației.
2. Codul de dezinformare este o glumă tristă în care actorii răi, precum think-tank-ul Expert Forum, nu sunt eliminați, în ciuda faptului că nu își respectă angajamentul de transparență. (a se vedea „DSA și omul cu multe pălării”)
3. În ceea ce privește Trusted Flaggers, nu există o listă publică a conținutului pe care îl semnalează.
4. Singura structură transparentă în cadrul întregii implementări a DSA în România este Consiliul Național al Audiovizualului.
5. Sistemul de răspuns rapid acționează în condiții de maximă confidențialitate.
6. Așa cum a dezvăluit colega mea Cecilie Jilkova, jurnalistă cehă, în timpul unui interviu cu un participant ceh la sistemul de răspuns rapid înaintea ultimelor alegeri din Cehia (octombrie 2025), probabil că este o cerere a Comisiei de a păstra acest aspect

Abuzuri flagrante, distorsionarea algoritmului și lipsa apelului

Să analizăm câteva cazuri din perspectiva proceselor de apel. Absurditatea afirmațiilor inițiale și țintirea specifică a narațiunilor arată că strategia utilizată nu are doar scopul de a reduce la tăcere vocile vizate, ci are foarte probabil o intenție generală mai largă de manipulare a algoritmului: să lovească ținte de profil înalt și să lase amplificarea să contamineze pe cei care distribuie conținutul, fără ca aceștia să știe.

AFP și G4 Media

Recent, AFP Fact Check a verificat un articol din mass-media mainstream (de la G4 Media) referitor la strategia Comisiei LGBTI+ 2026-2030. Păreau vizibil supărați că articolul cita feministe – mai exact, feministe radicale care exclud persoanele trans – așa că l-au verificat.

Ce se petrece apoi este că, dacă distribuiți articolul de la G4, indiferent dacă sunteți pro sau contra, primiți un avertisment numai după ce l-ați distribuit, așa cum s-a petrecut cu o mamă din Brașov și cu mine, când am făcut un test pentru a înțelege mecanismul.

Apoi, contul tău primește un steag galben care indică faptul că ai distribuit dezinformare și încep să apară restricții. Dar chiar dacă elimini conținutul, urma rămâne – nu revii la normal.

Există un buton de apel, dar cei de la Facebook, care examinează aceasta, par să decidă să nu facă nimic – ești în continuare semnalat! Semnalat pentru că ai distribuit ceva la un moment dat, despre care nici măcar nu știai că a fost verificat și pe care nici măcar nu îl susțineai neapărat – am primit semnalarea după ce am distribuit articolul, precizând că „Acesta este doar un test”.

Acest mecanism înseamnă că AFP lovește indirect pe toți cei care împărtășesc preocupări legate de drepturile femeilor, drepturile copiilor sau chiar drepturile homosexualilor și lesbienelor în contextul ideologiei de gen. Indiferent dacă ești conservator sau feminist, sau altceva, ei îi reduc la tăcere pe cei care dezbat acest subiect.

Facebook și Le Monde diplomatique – Ediția românească

Acum peste un an, am creat pagina Le Monde diplomatique – Ediția românească pentru a distribui articole din renumitul ziar francez, traduse în română sub licență. Fără conținut suplimentar – doar articole sau videoclipuri cu titlurile și fragmente scrise, toate prezentate într-o manieră foarte sobră. Pagina a fost blocată după ce am publicat un text de Benoît Breville în care se cerea tratarea cu universalism a tuturor victimelor civile, ca și cum toate ar fi avut aceeași importanță – civili palestinieni, civili israelieni, civili ucraineni, civili ruși. Desigur, articolul denunța standardul dublu din majoritatea mass-mediei occidentale – unde unele morți civile sunt mult mai importante decât altele.

Am continuat să fac apeluri, am trimis e-mailuri către Meta: nimic. Pagina a dispărut chiar și din consola mea Facebook după un an. Apelurile nu funcționează.

TikTok și interdicția ascunsă a lui Vlad Mercori

Pe TikTok, Vlad Mercori, jurnalist specializat în corupție, are o interdicție ascunsă masivă după ce a distribuit o poveste despre un scandal de achiziții publice care implică utilizarea abuzivă a fondurilor UE și actualul prim-ministru al României. Nu există nicio cale de apel pentru el – interdicția ascunsă nu este anunțată oficial. Chiar și vicepreședintele Coordonatorului Serviciilor Digitale din România mi-a spus personal că era evident o interdicție ascunsă!

Invizibilitate totală pentru o postare din Le Monde diplomatique – Ediția română pe TikTok

Pe TikTok, acum peste un an, am postat un videoclip cu un articol despre Curtea Internațională de Justiție care evaluează riscul de genocid în Gaza. Articolul a fost scris de Anne-Cécile Robert, director adjunct al Le Monde diplomatique, specialist în instituții internaționale. Interdicție totală. Nu am primit nicio informație despre vreun fel de încălcare, dar zero vizualizări. La fel și pentru articolul următor. Niciun avertisment, niciun buton, nimic. Au remediat vizibilitatea unei postări ulterioare după ce am etichetat „TikTok Creators” pe X, dar vizibilitatea postărilor complet interzise nu a fost restabilită.

Presupusă încălcare înșelătoare pe Facebook

Înapoi pe Facebook, am văzut măsuri nebunești luându-se în ceea ce îi privește pe Victor Roncea și Active News: aceștia sunt semnalizați în mod repetat pentru aspecte care nu au legătură cu conținutul pe care îl publică.

Acuzație de pornografie infantilă și conținut grafic

Cu câteva luni în urmă, o postare cu o fotografie Associated Press a unui gay pride a fost semnalată pentru pornografie infantilă, cu amenințări puternice împotriva conturilor.

Dar acum practica pare să se extindă pentru a viza orice cont de profil înalt care împărtășește valori conservatoare. Recent, o altă postare Active News a fost ascunsă de algoritm – era un videoclip Active News cu jurnalistul Ion Cristoiu, care acoperea scandalul BBC despre modul în care au editat discursul lui Trump din 6 ianuarie pentru a face să pară că el chema la revolte la Capitoliu. Active News a postat despre modul în care au fost cenzurați algoritmic……. și au fost semnalizați pentru conținut grafic în câteva minute! Nu s-a acceptat niciun apel. Și nu există nicio șansă de a afla cine este acest acuzator, ale cărui semnalări aplicate lui Victor Roncea și Active News sunt atât de des înșelătoare și abuzive.

Acuzații legate de solicitare sexuală și sinucidere

Cu o zi înainte, Robert Turcescu își promova cartea de interviuri numită după sloganul oamenilor care au protestat împotriva anulării alegerilor de anul trecut (Turul Doi, Înapoi – vrem înapoi turul doi). Cartea conține interviuri cu Călin Georgescu, Ion Cristoiu, Adrian Severin, Marius Tucă, Toni Greblă, Anca Alexandrescu, Dan Dungaciu, Cozmin Gușă. Mulți dintre ei sunt ținta practicilor de cenzură.

Facebook l-a avertizat pe Turcescu: „Am mutat postarea ta mai jos în feed”, dar motivele invocate erau complet absurde:

„Postarea poate conține ceva care ar putea determina alte persoane să își facă rău.”

„Acest conținut pare să încalce Standardele comunității noastre privind sinuciderea, automutilarea și tulburările alimentare.”

„Acest conținut pare să încalce Standardele comunității noastre privind solicitarea sexuală a adulților.”

„Postarea poate ajuta la organizarea sau încurajarea activităților sexuale.”

Pare a fi un cenzor beat……. Hotărât să blocheze promovarea cărții lui Turcescu.

Funky Citizens intră în modul de revoltă pe Facebook

Ei verifică și umorul. Am enumerat cazuri în primul meu articol despre Funky Citizens, dar acela viza o altă personalitate. Dan Pavel, unul dintre cei mai amuzanți și mai inteligenți autori de pe Facebook din România, a fost verificat. Dezactivarea contului său este vizibilă pentru toată lumea, dar, mai important, afectează întreaga bulă de oameni care îl urmăresc, îl distribuie, ca în cazul anterior cu articolul G4 Media.

Chiar și pe X

Contul meu mic de pe X a fost șters pe 21 mai, la câteva minute după ce am distribuit un videoclip de la B1 – un videoclip brut, cu doi prezentatori animatori alături de președintele ales Nicușor Dan. Domnul Dan demitiza naiv campania de intimidare care l-a ajutat să fie ales, recunoscând că adversarul său nu ar fi scos România din UE și nici din NATO, dar ar fi blocat sprijinul pentru Moldova și Ucraina.

Apoi, procesul obișnuit: apel, revizuire umană, contul rămâne suspendat.

Contul meu este acum reactivat deoarece un avocat a intervenit direct și informal, dar nu am putut obține niciun fel de informație despre cine a îndrăznit să confirme decizia de a-l suspenda inițial pentru că am distribuit un videoclip provenit din mass-media mainstream.

Fără transparență, fără apel, ce am putea să facem?

Procesele de transparență și apel nu funcționează deloc. Nu afli niciodată elementele de bază: cine ți-a făcut asta, de ce, cum s-a desfășurat procesul de decizie, nici măcar nu poți identifica care este elementul specific care face obiectul moderării (postarea originală, comentariul la distribuire etc.).

DSA are însă câteva procese de recurs definite. Articolul 53, articolul 21.

Am trimis o plângere în temeiul articolului 53 către ANCOM, coordonatorul serviciilor digitale din România. Au așteptat mult, dar în cele din urmă au transmis-o către DSC irlandez……. Am depus, de asemenea, o plângere la Comisia Parlamentului român care investighează abuzurile, corupția și petițiile cetățenilor. Sper că aceasta va duce la o anchetă parlamentară. Și am depus o plângere la Consiliul Național al Audiovizualului — pentru că, indiferent cât de mult cenzurează, ei sunt responsabili de protejarea jurnaliștilor și a libertății de exprimare.

Dar când vine vorba de utilizarea articolului 51, referitor la soluționarea extrajudiciară, cred că este o idee proastă.

Toată această cenzură constituie o încălcare a multor norme.

• Este o încălcare a Termenilor și condițiilor de utilizare și a Acordurilor de licență pentru utilizatorul final – contractul comercial între utilizator și platformă;
• Este o încălcare a legilor naționale, discursurile fiind eliminate pe motiv că sunt ilegale, fără ca vreun judecător să fie implicat în acest proces;
• Este o încălcare a DSA – Legea serviciilor digitale;
• Este o încălcare a GDPR – Regulamentul general privind protecția datelor;
• Este o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, garantate de Constituție.

De ce să se utilizeze un mecanism extrajudiciar în loc să se determine oamenii să dea în judecată și să provoace, în instanță, daune maxime cenzorilor, abuzatorilor?

Este nevoie de ajutor

Pe de o parte, există persoane fizice, jurnaliști, creatori de conținut.

Pe de altă parte, există unele dintre cele mai bogate companii de pe Pământ și o rețea de ONG-uri care cheltuiesc milioane – inclusiv bani din fonduri UE – pentru a acționa ca un cenzor prin împuternicire.

Lupta este total dezechilibrată.

Avem nevoie de avocați pro bono dispuși să preia acest tip de cazuri de mare anvergură și să intenteze procese. Avem nevoie de organizații dedicate apărării utilizatorilor, sindicate, uniuni pentru libertatea de exprimare, organizații de protecție a consumatorilor și alte grupuri de advocacy care să acopere costurile și să ajute la apărarea vocilor independente.

Autor: Stephane Lucon

Citiți și:
Francezul crede în democrație – Stéphane Luçon: Va face Parlamentul român lumină în cazul abuzurilor de cenzură?
Ce s-a petrecut în Nepal după cenzurarea Facebook și YouTube

 

yogaesoteric
20 noiembrie 2025